183 matches
-
Învîrtit pe acolo, rezultatul căutării noastre ar fi fost același. Pablo Încercă, la un moment dat, să sugereze că poate Christina venise mai devreme În parc și plecase Între timp. Un fel de scuză. Se uita la mine ca un milog, privirea lui Îmi cerea ajutorul, măcar sub forma unei aprobări de circumstanță, Încît aveam din ce În ce mai clar sentimentul că totul fusese o glumă; iar acum, că gluma se apropia de sfîrșit, situația Începuse chiar să mă amuze. Și totuși, era acolo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
puteam noi, oamenii de rând, să creștem În curte vreo orătanie, că n-aveam cu ce le hrăni. Cu porumbul și grâul făcute pe pământurile noastre furate de stat făcea ce vroia el, ne dădea și nouă, acolo, ca la milogi, o mână de grăunțe ca să nu crăpăm de foame. Ne scotocea În traistă când plecam acasă, ca nu cumva să furăm bucate din cele ce se cuveneau statului. Știa toată lumea că se trăgea dintr-un neam de bețivi și leneși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puși la uscat trebuia să li se permită să își întâmpine curajos propria putoare, pe care îl pusese la copt din grămăjoara dulceagă ultima istorie a cântecului de seară a tovărășiei celor care-s gata să ia foc pentru viitorul milog. Și de aceea noi suntem siliți din răsputeri de cântarea care dete peste noi să ne înspăimântăm de fericirea celor fericiți, așa că se vede cât de distractivă se consideră siluirea și cât de firesc poate să se opintească. Tata are
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pic să se pună pe picioare. Plecat din Italia în remorca unui TIR unguresc, sări oportun la câțiva kilometri de destinație, în timpul unei staționări în traficul congestionat al orei de vârf. La ai lui Boacă ajunse apoi ușor, întrebând pe milogii instalați de ei la cerșit prin centrul Vienei. Îndatoritoare peste așteptări, gazdele îi făcură rost de un costum arătos și chiar se oferiră să-i împrumute, ziua, un acordeon, în cazul că nu i-ar fi ieșit nici o afacere mai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ființă de vreo 50 de ani "ar vrea să muncească". Stă în scaun 5 ore, cu telefon, hârtie, calculator și ziare în față și... n-o duce capul la nimic. Săptămâni întregi, a stat așa... Un "poet", fără vreo slujbă, milog mai peste măsură (și are peste 50 de ani !): îl iau la Zilele culturale bârlădene și nici până azi n-a realizat vreun material. A șters-o din nou (cam a opta oară !) când i-am cerut articolele: nu se
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
arăta tuturor că România are cea mai scăzută rată a evadărilor din lume, deși acest lucru s-a făcut cu costuri uriașe și prin încălcarea unor drepturi fundamentale); 5. excluderea participării și a inițiativei membrilor simpli cadre sau deținuți -, deveniți milogi ai sistemului; 6. disprețul față de drepturile deținuților, considerate adevărate mofturi prin comparație cu drepturile victimelor sau ale cadrelor (disprețuite și ele, la rîndul lor); 7. indiferența față de mizerie, foamete, frig, boli, violuri, bătăi, furturi, abuzuri etc. considerate probleme minore față de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
le pricinuiesc suferințe, arătîndu-se preocupați de starea sănătății lor. În scrisorile către autorități (parlamentari, miniștri, diverse personalități publice) tonul este oficial, deținuții adoptînd limba de lemn a cadrelor, neșlefuită însă, din cauza neexersării ei, apărînd din acest motiv în postura de milogi, de cerșetori ai unui ajutor nemeritat. Avantajele lor și nedreptățile îndurate sînt prost exprimate, într-un context exagerat de legal, care le fac aproape nesemnificative. Deoarece scrisoarea reprezintă o investiție importantă în libertate, conceperea ei se face în mod minuțios
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
bine umbli cu sorcova. Pentru că mama îl infantilizează, el este al lui nimeni. Odată ajuns în libertate, trebuie să-și construiască alte refugii, și primul la îndemână e votca. Unde e construit acest refugiu, se vede, în imediata vecinătate a milogilor, a oamenilor străzii, a nefericiților lumii acesteia. Acasă are un coleg de apartament serios, cu barbă, student la teologie, de care se cam jenează. Se ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lumii acesteia. Acasă are un coleg de apartament serios, cu barbă, student la teologie, de care se cam jenează. Se ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise bunătate de sticlă de tărie... Mai are câte un remediu împotriva disperării mute, dar nici acestea nu sunt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise bunătate de sticlă de tărie... Mai are câte un remediu împotriva disperării mute, dar nici acestea nu sunt neproblematice. Iarna, de exemplu, își face cărarea lui pe zăpadă. Bătătorește la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu-i vom oferi adăpost, nici nu-l vom primi la masa noastră. Ne e rușine să-l vedem, ne e rușine că situația noastră-i mai bună, dar la fel de rușine ne-ar fi și să ne Însoțim cu un milog. Deși pe moment, emoțional, Îl considerăm semenul nostru, ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de aceste oglinzi obiective În care razele poemului să se răsfrîngă pentru a lumina, sporite de concretul lor, un alt orizontsimbolic. În mod alegoric, frunza nu e frunză, galbenul nu e aur, aurul nu e metal strălucitor, cerșetorul nu e milogul, moneda nu e ban. Aurul este Însă bogăție, comoară, "valoare", dar de natură spirituală/estetică. Cerșetorul este doar o atitudine, aceea de a Întinde mîna ca să primești salariul, sponsorizarea sau, de ce nu, să ciordești ceva aflat la Îndemînă. Fără s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
vorbe, cu eroi prea cruzi", Eschil îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni nimicuri,/ Și-n scenă-aduci milogi și flenduroși?", "Adunător de monodii cretane" etc.). Curios, învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald din Infern, unde totul e plin de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința la odinioară atotputernica lume
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mulțimea adunată buluc, străinul își intersecta vederea cu privirea avidă a hoților care îl măsurau din ochi. Pungașii l-ar fi furat și de vise dacă le-ar fi ținut ascunse prin buzunare. Pe treptele bisericilor, vedea cum se înghesuiau milogii care, jeluindu-se, se aninau de hainele trecătorilor. Mai degrabă, multă lume era superstițioasă decât credincioasă, chiar dacă se prosterna la icoane și moaște. Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la noi. Nu vedeam nici un om despre care să pot spune: „Bietul de el, e terminat!“. Întâlneam rar cerșetori, dar nici la ei nu mă interesa anii, ci faptul că erau puțini. Un tânăr drogat care cerșea nu era un milog, ci doar un drogat. La Haga, am locuit o lună întreagă vizavi de un azil pentru năpăstuiții lumii de toate vârstele. Am aflat că e un azil pentru străini abia după ce unul dintre pensionarii cu care m-am salutat câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-apară și ei. — Ți-e dor de ei, vere? Apare ei, nu-ți face griji. Ei mai mult pe la moșia asta de-aici se-nvârte. Prin celelalte părți ie asigurați cu tot felu’ de slugi și neamuri sărace și milogi care să muncească pentru-o farfurie de mâncare și-o treanță de haină. — La fel ca tine, vere. Mă rog, la fel ca noi. — Îmi pare rău, Relule, intervine Andrei. Dacă tu crezi asta, chiar Îmi pare rău. Ai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vorba că ar găsi el pe cineva dacă n-aș apărea eu sau fii-su, sau mai degrabă stă la umbră În capul falezei cu coșul cu floricele sau cu găleata cu nămol, dar una e să stai ca un milog să-ți aștepți clienții, și cu totul alta să umbli după ei pe plajă și să te bagi În sufletul lor, așa că fără Laur nu știu cum ar fi scos-o la capăt sezonul ăsta. — ... care io am considerat că am tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc de manifestare, mijlocul imaterial prin care deschiderea operează în interiorul lui. O lume "fără ieșire" se sustrage condiției adîncind paroxistic păcatul existenței, mîntuindu-se prin ce are mai degradat, mai imund. Cel mai bolnav, în lumea spitalului, cel mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții). În mizeria, derelicțiunea lor, acești salvatori se ridică din magma miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reprezentarea celui "sărac cu duhul") și exprimare malefică a intereselor triviale. Personajul compune transparent tabloul unui spirit simplu, aruncat în cuibul de vipere al lumii. La început, aceasta se manifestă prin terminațiile ei atroce: oamenii subteranei, ai universului hoților și milogilor, escrocilor de drumul mare, răul fără nume în varianta proliferantă a unei întregi comunități underground. Rînd pe rînd, momentele de răscruce în călătoria lui Zahei, fie alături de Panteră, fie de Paraipan și țîncul care mînă caii, înseamnă un timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ai să rămâi! Asta nu este pentru noi, căci noi nu avem nici mărci, nici dolari. (La schi nautic era afișat că plata se face numai în mărci sau în dolari.) Noi suntem niște nenorociți, mă , niște nenorociți , suntem niște milogi, mă la noi acasă. Aici, străinii au mai mult drept decât noi. Hai să mergem, că banii noștri nu sunt buni! Cei doi au plecat, iar eu, după ei Era atâta durere și descurajare în glasul tânărului, că m-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Era atâta durere și descurajare în glasul tânărului, că m-a durut inima și mi-a fost rușine că am ajuns să aud pe un tânăr, la vârsta entuziasmului și a patriotismului orb de pe vremuri, că se simte umilit și milog în țara lui. Durerea din glasul său mi s-a părut a fi durerea țării întregi și m-a lovit ca un bici peste față. Mi-am zis: Iată ce a realizat regimul comunist! Ăsta este omul nou cu care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cântând din zdrâng în fața reflectoarelor, tot de el ! Petrache Lupu din Maglavit a fost un dulce copil. În cenaclul său nasc fecioarele și băieții se despoaie, uitându-și prezervativele printre scaune, bătrânii se vindecă de trânji instantaneu și umblă ca milogul din Capernaum. Mântuitorul tineretului strânge toată pleava bacantelor în tribune sub faldurile tricolorului, mai vâră câte o strâmbă, ca să fie, să se găsească la o adică poet al tăgadei și apolog în același timp, duplicitar până-n măduva oaselor, vrea să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la sân, și un alt țigănuș, cu un fâș răpănos. Pe mine coana preoteasă nu m-a bruscat când a aflat pentru ce am venit. Pentru ce îl caut pe părinte. Și-am devenit brusc recunoscător. Aveam un statut privilegiat. Milog de lux. Era, v-am mai spus, o zi destul de friguroasă. Și părintele avea de executat vreo câteva botezuri în ziua aia. Trei. Botezuri în grup. Mi-a spus să-l aștept să termine, apoi o să mă sponsorizeze de nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]