2,172 matches
-
cu transparențe, pictura pe plexiglas... P.S. - Senzația pe care o creează privitorului e de spațiu absolut securizat, nontangibil, aseptic. Această joacă a lui Ciubotaru cu suprafața de tip tradițional, dar și cu o anumită aspirație spre obiectualizarea picturii fără a mima însă sculptura, face ca pictura să se transforme în obiect prin propriile ei resurse, printr-un fel de evoluție firească, de creștere legitimă și de la sine înțeleasă. Pe de altă parte, este de reamarcat extrem de interesanta tinerețe a picturii lui
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
anti-sens? Forma, spunea Derrida, fascinează atunci când mai ai capacitatea de a înțelege forța din interior". O aserțiune care îi dă apă la moară lui Nietzsche, cel ce paria pe creație și nu pe alcătuire. Cum rămâne însă cu de-construcția? Mimându-l pe Derrida, unii compozitori solicită zdruncinarea formei, îmbrâncirea soluțiilor arhitectonice, îmbrăcate în veșminte sistematizate. Pentru ei solicitările structuraliste devin doar iluzii ale libertății de compunere, reclamând dislocări și izgoniri, evacuări și destrămări ale schemelor formale, îndelung polisate de tradiția
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
se pare lui Petre Pandrea a fi Mihai Ralea: "La Ralea te poți aștepta să mintă chiar cînd spune adevărul!". "La el totul este farsă, grefată pe o biologie apetentă", "supunere lașă și frică față de boierii guvernanți de orice clasă", "mimează, universitar, cultul științei și gustul pentru artă. Fondul este pur alimentar: să aibă pîine, brînză și ceapă multă pe masă". Diatriba continuă cu ferocitate: "A început cățăratul oricum, oricînd, fără scrupule, cu umilințe și îndrăzneli, după pilda lui Dinu Păturică
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
o altă cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice cu imperativele ei care anulează răbdarea și mimează reflexivitatea, gândul cântăritor, simplu spus contemplarea meditativă, se cer sfidate. Lumea resuscitată de Lovinescu e cu totul alta decât cea pe care o trăim, afirmație banală dar care are menirea să atragă o dată mai mult atenția asupra obligativității de a
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
civilizatul, manieratul, într-un cuvânt, diplomatul livrat la pachet de pesedei? Sau individul ce se bâțâia înspăimântător, aruncând foc și puciosă prin gura schimonosită de ură? Unde-o fi învățat el atât de bine arta deghizamentului? De unde ușurința de-a mima, după împrejurări, subtilitatea de salon și grobianismul fără perdea? Nu aplec urechea la insinuările răutăcioase ale presei. Dar ceva tot am să fac: am să caut răspunsul în povestea metamorfozei lui Gregor Samsa, din terifianta nuvelă a lui Kafka.
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
lor". O accepție desuetă a "sintezei" se leagă de prejudecata academică a excluderii "provocărilor" actualității, a "posibilităților de exprimare în presă", izgonite în subsolul desconsiderat al publicisticii, ca și cum acestea ar bloca perspectiva globală: Dacă n-o ai, dacă doar o mimezi sau - și mai rău - nici nu-i intuiești necesitatea, nu exiști. Faci doar Ťjurnalism culturalť, însemnări disparate", inapte de integrare. Intenționînd a asambla "fragmentele unui peisaj incomplet", Ion Bogdan Lefter e în măsură, așa cum își propune, a-l contura "în
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
numai de judecățile valorice, de comentarea malițioasă a "miturilor" lui A. E. Baconsky sau Al. Ivasiuc, ci și de cele hermeneutice: în contrast cu majoritatea comentatorilor, care exaltă gravitatea și tragismul schițelor lui N. Velea, Cornel Regman îl consideră "un bufon superior, mimând seriozitatea, și singurul azi dintre martorii evenimentelor satului care întoarce patetismul (...) dacă nu chiar în panglicărie, în tot cazul într-un prilej de experimentare șugubeață". Spiritul polemic al autorului iese însă la iveală și în preferința pentru anumite genuri sau
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
la curte. În spectacol, curteanul e o dregătoare, fii sunt fiice și, datorită ambiguității introduse de interprete în jocul lor, întâmplarea se înscrie în aerul de irealitate al poveștii. Trupele romane sunt conduse de Simona Vintilă, îmbrăcată în bărbat și mimând comportamentul viril al generalului roman Caius Lucius. Actrița reușește să sugereze golul care explică de ce, deși a învins pe câmpul de bătălie, generalul se întoarce la Roma fără tributul cuvenit. Viorica Petrovici a construit un decor simplu sugerînd atemporalitatea, dar
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl mimează îngrijorarea "folosului" viitor, iar cînd acesta (ilegalist și el) îl anunță că e publicist la România liberă, medicul îi temperează entuziasmul cu o vorbă din Clemenceau: "Le journalisme mčne ŕ tout ŕ condition d�en sortir". Din jurnalism fiul iese
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
atât de mare. Dacă se vor rezuma doar la a câștiga puterea, riscul l-a care se supun - un risc cât se poate de real - e absolut degeaba. A provoca alegerile anticipate nu înseamnă că, automat, le și câștigi. Deși mimează indignarea, pesedeii ar trebui, de fapt, să se bucure pentru nesperatul balon de aer ce li s-a oferit. E limpede că în fața primejdiei mari, micile frecușuri din interior vor dispărea. Mai mult, după ce televiziunile și presa i-au cam
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]
-
și-a scos personajele. Niște amărîți vizionari, a căror singură grijă, într-o viață, altminteri, destul de seacă, e cum ar fi dac-ar fi... Locul lor este, de obicei, în niște schițe transformate, ceva mai lungi decît se poartă, care mimează bine, la citire, efectul, i-am spune acum, de mall: te întîlnești cu toată lumea, poate schimbi și cîteva cuvinte dar n-ai timp să stai, propriu-zis, de vorbă. După aceea, dacă-ți mai aduci aminte, încep scenariile: cum arătau, ce-
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
singure, minți care înțeleg cu ajutorul altora și minți care nu înțeleg deloc. Asta a voit să demonstreze și Budai-Deleanu. Un Erudițian sau Musofilos îi inițiază pe cei ce pot să înțeleagă ce e literatura, ce e satira sau ironia. Budai-Deleanu mimează cu umor practica cenaclului literar. Notele cu caracter paratextual, ,asumate" de semnatari fictivi, nu au corespondență perfectă în literatura europeană, deși sistemul notelor era larg folosit, ca răspuns preventiv dat criticilor ulterioare. }iganiada, în a doua ei variantă, cea de la
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
sectare pe care MNAC o afirmă ca pe un patrimoniu major; de altfel și unicul. Dacă textul lui Gherasim (apărut în Jurnal neconvențional, editat de Paula Ribariu în zece exemplare) este unul doct, sobru și analitic, textul Danielei Chirion, care mimează o compunere școlărească, naivă și agramată - de fapt ipostaza în care MNAC-ul plasează cvasitotalitatea artiștilor români de astăzi - deconspiră, cu o remarcabilă expresivitate, bizareria unei instituții care trăiește exclusiv în ficțiunea, nu mai puțin bizară, a propriilor săi genitori
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
un pacient s-a ridicat din pat și l-a întîmpinat în capul salonului: - îmi permiteți să mă recomand: sînt colonelul de Securitate X. Y. - nu mai țin minte cum îl chema - și doresc... N-a apucat să termine, chirurgul mimînd supunerea, ușor aplecat înainte: - îmi pare bine de cunoștință; sînt burghezul Burghele, fiu de chiabur. Treci, te rog, la patul dumitale". Spre frapantă deosebire de un alt medic de reputație: Cînd cu mulți ani în urmă l-am văzut pe
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
circuitul logic? Nimeni. De ce ar trebui să o facă ei? Sînt diferiți, dar nu mi-au spus-o, nici nu am încercat să-i întreb. Lumea lor nu este a noastră, este din start altfel!". Atunci, ŕ quoi bon să mimezi înțelegerea? E o cale, aceasta vag "inflamată", de a denunța tocmai ipocrizia, falsa preocupare, marea blîndețe de circumstanță. Sînt, întîmplările de pe stradă, abuzuri în văzul lumii, de cele mai multe ori, pe care o anume comoditate sau neglijență, sau "delicatețea" de-a
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
probleme" care circumscriau viața obștii românești? Oricât ne-am întreba, pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul său intim în "învățătura" comunistă și-n utopia propulsată de aceasta, nefiind imposibil a-și fi mimat de la un punct adeziunea, în ce grad a acceptat compromisurile constante și întinse pe cea mai mare parte a traiectului său biografic și creator exclusiv ca o condiție a supraviețuirii (degenerate - să nu uităm! - în oficializare pompoasă!), rămîne cel puțin
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
și umplu pereții cu fotografiile de familie ale unor veri, verișoare, mătuși și unchi, încremeniți în poziții marțiale și încredințați unor rame de alamă țipătoare, nu fac decît să se supună gustului mediului ambiant, eventual supralicitîndu-l, în încercarea de a mima eleganța autentică și de a rivaliza cu ea, prin propriile mijloace. Moda larg răspîndită poate avea la nivelurile ei cele mai de jos conotații morale, precum lașitatea, oportunismul, arivismul abject, capitularea în fața ideilor dominante, fie ele cît de respingătoare. Rinocerii
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
parte de meditații profunde. Dimpotrivă, extrage din puțul gândirii niște remarci dacă nu prostești, cel puțin banale: după ce o cunoaște pe regina ElisabetaI, tot ce găsește să spună e "ce persoană interesantă". De aceea, identificarea cu spectatorul, încurajată de realismul mimat de documentare, e împiedicată în Orlando. Oricum, consolarea e că protagonistul e remarcabil de spiritual în dialoguri. Rezultă că Potter reușește să escamoteze defectele codurilor de care se folosește. Impactul e unul postmodernist sută la sută: printr-un mixaj inspirat
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
motivuri de nimic, și pot zice mai mult pentru plăcerea de a practica duelul" (Nicolae Bălcescu în Moldova, 1862). Simulacru de duel Uneori, "plăcerea de a practica duelul", cum o numea Vasile Alecsandri, se materializa prin plăcerea de a-l mima. Se pare că tinerii români erau atrași de duel, dar nu prea cutezau să-l practice. Se maimuțăreau, totuși, duelîndu-se "fără gloanțe". Boierul fanariot Nicolae Suțu, viitorul mare logofăt al Moldovei, a relatat în memoriile sale un astfel de straniu
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
ca la carte de cei doi duelgii: "Mîni dimineață secondanții mei se vor înțălege cu d-ta despre locul întîlnirei mele cu vărul d-tale și despre condițiile duelului". Sfada e generată de o măruntă criză de gelozie. Damele exclamă, mimînd surprinderea: Iar un duel? Ce nebunie!". Un cavaler le răspunde cu mîndrie masculină: "Așa sîntem noi! Cînd iubim ne facem lei!". Duelul însă nu va avea loc. Încă o "formă fără fond" în societatea românească. "șDame și cavaleriț întră cu toții
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
-i prindă "patraula" asupra faptului interzis de lege, și cîntă un lung cuplet de un umor involuntar: "Haide, haide, mai degrabă / Să sfîrșim această treabă, / Marturi sînt, nimic lipsește, / Avem tot ce trebuiește." Dar Chiță pune în pistoale gloanțe oarbe, mimează faptul că este împușcat în duel și martorii îl obligă pe Pamfil să fugă de autorități: "Fugi ș...ț, de n-ai poftă să intri în criminal! Fugi peste graniță!". O farsă similară se produce și la al doilea duel
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
existenței, mărturisirea inocentă a angoaselor și complexelor care au marcat copilăria personajului, infantilismul frazei sănt fake-uri ale autorului. Ele nu aparțin scriitorului Cezar Paul-Bădescu decăt ăn măsura ăn care acesta ăși denaturează conștient propriul mod de a găndi pentru a mima alteritatea (ăn cazul de față propria sa găndire din urmă cu 20-25 de ani). A retrăi și a povesti evenimente vechi de căteva decenii, cu ochii și mintea (inclusiv la nivelul exprimării) unui copil de 5-10 ani nu este un
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
mutații comportamentale. Motto-ul din Paraziții se potrivește perfect: îViața e un meci la categoria grea / Cea mai bună lovitură rămâne eschiva.î De fiecare dată când cutuma politică îi cere conformare cu practicile trasate de subansamblele sistemului, Paul Cernat mimează interesul și se eschivează. Impresionantă determinarea cu care își îndeplinește micile revolte, la fel și conștiința ratării a unei formări armonioase: îTeama patologică de partid și Securitate mi-a dezvoltat o viață interioară hipertrofiată, inhibându-mi spiritul de inițiativă, nelăsându
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
O femeie în halat verde aduce niște cearșafuri ude pe care le înghesuie pe calorifer. Intră doi bărbați tineri, prezentabili, purtând halate albe, impecabile. La ieșire acceptă „resemnați” să li se îndese un plic în generoasele lor buzunare. Zâmbesc ușor, mimând stânjeneala, și promit ceva... Dar să nu mai prelungim suspansul. Dacă v-aș spune că încăperea tocmai descrisă este de fapt salonul postoperatoriu al unei clinici de urgență bucureștene, ați reciti paragraful de mai sus și m-ați suspecta de
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
ai închis cartea, prin realitatea lor paradoxală, prin neobișnuitul situației banale. Crăciunul thailandez, de pildă, organizat anume pentru turiștii europeni, nu este decât o sărbătoare de mucava, de două ori golită de conținut: o dată, pentru că micuții thailandezi care cântă colinde mimează un ritual străin lor și, a doua oară, pentru că turiștii plecați pe alte meleaguri tocmai în această perioadă caută, dimpotrivă, să se rupă de lumea lor, să se pătrundă de o alta necunoscută și neașteptată. Situația, cu tot umorul ei
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]