489 matches
-
limbaj ce se investighează pe sine ca posibilitate de expresie nouă în procesul practicii semnificante" (p. 410). Din acest motiv, Stephan Roll este mai important în istoria poeziei românești din secolul XX, ca "avangardistul nostru cel mai autentic între atâtea mimetisme mai mult sau mai puțin reușite", mai important decât Ana Blandiana și Mircea Dinescu, reprezentanții unei poezii de sentiment și de atitudine, fără de care eu, unul, nu pot să accept ca validă o antologie a poeziei noastre moderne și contemporane
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
elemente de parabolă politică: mașina neagră a Securității, plutonul de execuție, Inginerul ca personaj simbol al unei generații, boala ca ideologie, festivismul searbăd al manifestației de la 1 Mai. Situarea romanelor într-un mod polemic față de soluțiile spirituale și ideologice (v. mimetismul literar oficial) se produce prin respirația și tensiunea inoculată de celulele în degringoladă unui organism individual/social. Romanul Prins este o frumoasă ilustrare a temei supraviețuirii individului/corporalului/vitalismului de tip senzorial în contextul formalismului și al unei realități proletcultiste
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
care suntem. Judecata sau axioma cuvenită se bazează pe înțelegerea reciprocă a celor două planuri: planul care mimează adevărul și planul adevărului însuși. Schema este puțin schimbată: nu se așteaptă înțelegere de la planul valorii, al autenticității, ci de la cel al mimetismului. Efemerul, iluzia sunt chemate să salveze lumea, adică să o releve și să o numească. În Post ludum, poezia este un intermediar între poet și această lume, între poet și celelalte personaje. În primul plan al lecturii, apare evidentă funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
faci față realității când concretul devine atât de impalpabil, încât îți scapă printre degete și se strecoară sub ochii tăi în oglindă? Cum să mai ai încredere în realitatea propriei existențe? Cum să crezi când ești atât de conștient de mimetismul în care te afli? Imaginea care își imită creatorul nu este el însuși, nu atinge, oricât ar spera, valoarea unei realități incontestabile, ci numai părelnica bucurie de o clipă, care se retrage imediat în neantul fără conținut al tăcerii atotdevoratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
copieze, să se imite reciproc (în privința strategiilor, organizării, culturilor, comportamentului), procesul fiind numit izomorfism. Creșterea gradului de imitație, de asemănare, izomorfismul, este rezultatul unor procese de coerciție (mediul organizațional le constrânge să se adapteze la cerințele societății, grupurilor de interese), mimetism (imitarea intenționată a celor care au succes pentru a căpăta legitimitate) și standardizare sau normativizare (dezvoltarea de norme, de reacții standard care sunt acceptate automat într-un domeniu de către toți actorii). Greiner (1972, apud Jones, 2004, p. 351) a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o libertate față de nevoie în general, ci doar față de nevoi specifice. "Gradul de nevoie" al unei persoane este aproape constant; suntem continuu nevoiași. Mintea umană pare să corespundă mai tuturor teoriilor postulate despre ea; asta și datorită unui fel de mimetism, tinzând să simuleze simptomele care sunt așteptate. Cred că pretenția unei înțelegeri riguros științifice asupra minții este un pic exagerată. Din păcate progresul a adus cu sine și o formă de industrializare a morții; un exemplu în acest sens îl
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
concentrat pe subtilitatea jocului actoricesc. Și chiar mi se pare o performanță ce fac cei trei actori. Faptul că ei înțeleg ce spun, iar eu înțeleg perfect ce și cum rostesc ei, faptul că nu mă poticnesc în șabloane și mimetisme de tot felul, faptul că sînt vii și că mă fac să vibrez împreună cu ei. Într-o seară blîndă de primăvară oarecum timpurie, am avut plăcerea să întîlnesc o echipă de tineri artiști preocupați realmente de meseria lor. De teatru
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
privește, l-a intuit bine, n-a încetat nici post-mortem... Să nu pierdem din vedere că I. D. Sîrbu a fost și un critic sagace al vieții culturale din perioada totalitară. El a perceput între primii notele ei de tendențiozitate, conformism, mimetism care au dus la construirea la început a unei scări de valori ce reflecta în chip scandalos paradigma propagandei, apoi a uneia mixte, prin care cîrmuirea dovedea o anume abilitate, voind a se orna cu cîteva nume de scriitori a
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un volupuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
o enormă forță a tactilității, în adevăratul mobil al gîndirii plastice și în sursa reală a creativității. Chiar dacă formele, tehnica și materialele invocă, de multe ori, protoistoria și universul etnografic, lumea vegetală sau diverse obiecte de-a gata, printr-un mimetism dus pînă la halucinație, orice implicare simbolică sau metafizică este cu desăvîrșire exclusă. El nu caută aura obiectelor, nu propune lecturi inițiatice și meta-obiectuale, ci încearcă să trezească și să împrospăteze măreție ignorată a unor forme aparent familiare și resursele
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
cel formal, acest inventar de obiecte, prin însăși natura lor lipsite de echivoc, are un substrat polemic și ironic prin trimiterea directă la diversele estetici care s-au succedat în istoria artei: cîinele bicefal, modelat frust, invocă bestiarul romanic, cu mimetismul său lipsit de interes particular pentru detaliu, dar plin de ambiguități simbolice, rememorînd, în același timp, spațiul mai larg al figurativismului mediteraneean. Panourile din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
chiar din unele dintre cele mai serioase reviste de cultură: "cetățeanul societății post-comuniste - nu doar al celei românești - a devenit victima consumerismului" ("22", 26.07 - 1.08.2005); "templul cel nou al consumerismului românesc" (dilemaveche.ro); "Consumerismul este frate cu mimetismul. Mersul cu familia la Mall sau Cora sau Selgros etc., face din copil un viitor con-sumerist" (ibid.). Se pierde astfel șansa unei diferențieri și se păstrează dezavantajele formei consumerism.
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
romancierii americani", iar dintre contemporanii apropiați pe Eugen Ionescu. Toți reprezintă decadența, criza, iraționalismul, îndepărtarea de public (adică de popor), ruptura de tradiție, iar "marea tradiție a fost totdeauna realistă, deci profund democratică și umană" (în articolul Stilul secolului nostru). Mimetismul devine și el un motiv de acuză: Erupția teoriei modernismului este o erupție a slugărniciei, a lipsei de esență și de vitalitate proprie. Și de aceea trebuie respinsă" (în articolul Modernism?). Petru Dumitriu sesizează foarte bine capcana uniformizării sub acoperirea
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
vie, intuiția mereu proaspătă și o neobișnuită abilitate manuală sînt elementele fundamentale în construcția unui univers în care coexistă și se interpătrund culturi și civilizații, himere, amintiri și zădărnicii. în laboratoare fictive și în biblioteci borgesiene viața este reinventată prin mimetism, fantomele obiectelor sfîrșesc prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
A învățat să se ascundă în sine și să se arate lumii comme il faut, adică manierat, curtenitor, protocolar", "și-a chinuit trupul și firea pînă au intrat în tiparele prestabilite", ca și cum totul la junimist ar fi constituit un mizerabil mimetism, "o mască într-atît de fără cusur, încît a fost luată drept carne vie". Studiul logicii însăși ar fi incriminator, deoarece acesta, oroare, "l-a învățat să dezvolte, să tragă concluzii din premise, să convingă - în ultimă instanță, adică să aibă
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna, deprinde meșteșugul. Ca și maculatoarele primilor ani de școală, aceste prime tablouri aveau să fie distruse de Bacon
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru ani, dar amândouă, singure aici cât e ziulica de mare, ne ținem de urât una alteia. Discut cu ea de parcă ar fi un om mare. Știți, la ea nu funcționează mimetismul, răspunsurile convenționale, dacă o întrebi ceva ea trece prin filtrul gândirii totul și-ți explică în felul ei, foarte clar, cu multă seriozitate problema. Dar haideți în casă să vă dau de mâncare, să vă fac o cafea. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a simțit atacat pe două fronturi: al lui și al Maiei. "Ai compromis Institutul, tovarășa Marievici. Cu noi nu ține să scoți hora-n drum. O să te fac să speli scările". Milucă s-a arătat și el adept al mimetismului și-al plagiatului. "Cărți din cărți se mî-fac. Atîta nevoie de inventivitate e mî...". Adverbul nu l-a mai găsit. De la Descartes cetire: Bene vixit qui bene latuit. Trăiește bine cine-și incifrează bine ideile opozante. Ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aspirând la condiția lui, arogându-și prin acte nesăbuite dumnezeirea, maimuțoiul n-ar avea și el dreptul, la rându-i, să aspire la condiția umană de vorbitor și poliglot. Și atunci când maimuțăreala e fidelă și temeinică, ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum în natură animalele îmbracă culorile mediului, cum două ființe ce tind una spre alta ajung să semene foarte bine: de exemplu, soții ce par frați gemeni, câinele ce ajunge să semene fizionomic cu stăpânul, fiul adoptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încălca o interdicție. În ultimii ani s-a ajuns la o adevărată manie a utilizării obscenităților fără o funcție estetică în cărți în general lipsite de valoare (cum sunt cele publicate de prozatorul Dumitru Ungureanu sau poetul Marius Ianuș). Din mimetism (sau, cine știe, poate pentru că de multă vreme aștepta prilejul să se defuleze în văzul lumii), Ștefan Caraman se aliniază la această modă. Iar rezultatul este lamentabil. Proza sa, scrisă în continuare cu evident talent, ni se înfățișează ca un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Așa deci, care pe vremea aceea lucra la dezmembrarea numerelor, urmărindu-i mișcarea buzelor, a rămas perplex, o vreme, în starea existențială, depresurizat... piele și os.“ „o stabilitate relativă a sistemelor și, de asemenea, o unitate relativă a toate, unde mimetismul se conjugă ca manifestare a atracției spre un altceva până la identificare, până la uniunea cu acesta, fiind atracția către unicitate!“ La rândul lui, Cristian Livescu pretinde că romanul „delectează prin marea lui gratuitate, îndemnând la reflexie pe seama resurselor onirice ale genului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]