189 matches
-
am ajutat să-l scoți, așa că este o captură comună, se alinta ea pe lângă mine, bucuroasă că am prins un pește așa de frumos. Așa va să zică, eu mă muncesc cu el douăzeci de minute și tu doar ții două minute minciogul în apă și gata împărțeala! Bun comun, zici? Mă rog, dacă așa dorești tu... Dar, ținând cont că ești musafira și invitata mea, am să te tratez cu bucata de la coadă, unde sunt oase mai multe, glumesc eu. Aceea s-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
divers: caras, babușcă și roșioară. Am avut chiar și o moacă prinsă dimineața, la râmă roșie. Colega mea de pescuit mai scotea câte un guvid micuț sau un ghiborț țepos, ceea ce era motiv de tachinare din partea mea. Să vin cu minciogul să te ajut? Oare încape în juvelnic? Lasă istețule, că eu cel puțin scot ceva din baltă, pe când tu șomezi de o oră. Mai bine te apuci sa pregătești grătarul și să cureți peștele pentru fript. Astăzi la prânz vreau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
spre larg. - Frate, hai s-o tăiem că nu mai ajungem la mal. - Gata, scot voltele. Ridicăm ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
a înțepat peștele. Ridicând cu greutate, a reușit să aducă la mal un biban de peste șapte sute de grame, cum nu apare prea des pe balta de la Limanu. Își asigurase deja porția de saramură. Alerga vesel nevoie mare cu bibanul în minciog să-i vadă toată lumea peștele prins de el. Taică-său a deschis a doua cutie cu bere și și-a aprins a nu știu câta țigară. Nu renunțase să mai spere că s-ar putea să prindă și el ceva
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
trăsătură la lansetă și când am înțepat prada, am simțit greutatea peștelui cum se răzvrătește, luptându-se cu apa lacului. Era un cărășel cât palma, totuși destul de frumos pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat"minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap", știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să fi fost un kilogram de pește. Deodată, în stânga mea văd zarvă mare: colegul de serviciu, cu lanseta peste sculele vecinului din dreapta, se lupta cu un pește ce trăgea puternic spre
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil . Acesta întârzia să apară, însă eram fericit. Am dat peste o zonă bogată în hanus . Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești într-o voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
să parcăm bărcile la locul lor! Un grup de turiste cu sânii goi, făcând un topless dezgustător pentru vârsta lor trecută de a doua jumătate și cu o fermitate îndoielnică a dotărilor, s-au repezit la bărci cu mâinile prin minciog, admirând peștii, sau punând peștele mai mare în pungile lor deja pregătite. Parcă era la piața de legume, iar ele se agitau să aleagă morcovii mai mari și mai frumoși. Incepuse să se extindă metoda nudismului, care se practica într-
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
trăsătură la lansetă și când am înțepat prada, am simțit greutatea peștelui cum se răzvrătește, luptându-se cu apa lacului. Era un cărășel cât palma, totuși destul de frumos pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap"[ii], știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să fi fost un kilogram de pește. Deodată, în stânga mea văd zarvă mare: colegul de serviciu, cu lanseta peste sculele vecinului din dreapta, se lupta cu un pește ce trăgea puternic spre
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
deoarece se rupea ori nailonul, ori lanseta. În plus, nu știam ce am prins și nici cât de mare era. L-am rugat pe Gică să coboare la nivelul apei, într-o zonă unde era posibil acest lucru, și cu minciogul[xix]în mână, să aștepte să aduc captura la el. Apa era adâncă și canalul mic în lățime, iar peștele nu se ridica la suprafață să ia aer și apoi să se liniștească. Atât îmi mai trebuia, ca tocmai acum
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
în lățime, iar peștele nu se ridica la suprafață să ia aer și apoi să se liniștească. Atât îmi mai trebuia, ca tocmai acum să treacă vreo ambarcațiune! Cred ar fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
lung de peste șaizeci de centimetri. Bătea cu dorsala luciul apei și se revolta că vreau să-l scot afară. Cum Gică era la vreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la minciog. Acesta se zvârcolea în apă, opunând rezistență și nu se lăsa înduplecat, nici în ruptul capului, să vină cuminte la minciog. Dădusem, se vede treaba, peste un pește tare îndărătnic, iar eu aș fi preferat unul docil, care să mă
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
era la vreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la minciog. Acesta se zvârcolea în apă, opunând rezistență și nu se lăsa înduplecat, nici în ruptul capului, să vină cuminte la minciog. Dădusem, se vede treaba, peste un pește tare îndărătnic, iar eu aș fi preferat unul docil, care să mă asculte și să mă înțeleagă, că nu sunt un mare specialist, ci doar pescar de weekend! Când a făcut ultima tumbă
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
pește tare îndărătnic, iar eu aș fi preferat unul docil, care să mă asculte și să mă înțeleagă, că nu sunt un mare specialist, ci doar pescar de weekend! Când a făcut ultima tumbă prin apă, Gică a aruncat cu minciogul, l-a capturat dinspre coadă și a ridicat minciogul în sus! Nu reușea să-l scoată din apă. Era enorm pentru noi, mai ales pentru mine, care nu mai prinsesem vreun pește mai mare de trei kilograme și jumătate până
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
docil, care să mă asculte și să mă înțeleagă, că nu sunt un mare specialist, ci doar pescar de weekend! Când a făcut ultima tumbă prin apă, Gică a aruncat cu minciogul, l-a capturat dinspre coadă și a ridicat minciogul în sus! Nu reușea să-l scoată din apă. Era enorm pentru noi, mai ales pentru mine, care nu mai prinsesem vreun pește mai mare de trei kilograme și jumătate până atunci, ultimul fusese undeva, prin balta de la Bogata, zona
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
pește mai mare de trei kilograme și jumătate până atunci, ultimul fusese undeva, prin balta de la Bogata, zona Călărași. Am aruncat lanseta pe mal și am fugit la Gică să-l ajut să țină coada peștelui. Unul ținea de rama minciogului și altul ținea de coadă și numai așa am reușit să ridicăm peștele pe malul înalt. Ne uitam la el cum se zbătea și nu ne venea să credem că am prins un asemenea trofeu. Era o frumusețe de crap
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
ne trezească vigilența. De fapt, aceste bambine erau niște brățări vândute copiilor pe litoral, la tarabele din stațiuni, mai ales când se plimbau seara. În momentul îndoirii lor, se aprindea interiorul și strălucea în culori diferite câteva ore. Am scos minciogurile din canal și ne-am apucat de curățat peștele, fiind astfel ocupați “creator” cam o oră, iar Gică a rămas să mai supravegheze, din când în când, sculele de pe mal. Peștii erau frecați pe corpul exterior cu sare din abundență
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
puilor de somn, cu greutăți până la 300 grame.(Dicționar de cuvinte din zona Deltei Dunării). [xvii]Vargă, vergi = băț de undiță (DEX) [xviii] Ciortan = nume popular dat crapului sălbatic de 1-2 kg. (Dicționar de cuvinte din zona Deltei Dunării ) [xix]Minciog = mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru scoaterea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița.( DEX) [xx]Ponton = pod plutitor improvizat (DEX) Referință Bibliografică: aventuri in delta dunarii / Stan Virgil : Confluențe Literare
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
caz, cu siguranță, doar mergem la o plimbare de relaxare, nu una profesională, cu toate că pescuitul este un sport, nu o profesie, în cazul meu. - Și să știi că mâine s-ar putea, dacă prinzi o zi bună, să introduci în minciog mai multi pești decât până acum, am precizat eu. Mi-ar plăcea să fie satisfacție pe toate planurile, și pe baltă, și pe mal. - Aha, asta ai vrut să spui cu adevărat? - Desigur. - Mă bucur atunci, sună promițător.. Auzind replica
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]