90 matches
-
Jgeab și Sărat, pe DC respectiv DC. Platoul este situat între 424 și 607 m altitudine, fiind delimitat de râul Slănic la sud, râul Jgheab la est, râul Meledic la nord și de Pârâul Sărat la vest. Datorită substratului geologic miocen, la limita dintre zonele montană și subcarpatică au apărut formațiuni de cute diapire cu sâmburi de sare aquitaniană. Zona are astfel ca substrat argile și gresii de cuvertură, pe molasă salmastră a unui masiv de sare, înconjurat de gresii și
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Zăcământul de sare gemă, exploatat din antichitate, apare ca extremitate a miocenului mediu salifer din partea de nord-vest a Transilvaniei, sub forma unui orizont nediapirizat, situat aproape de suprafață, cu grosimi ce variază între 10 și 160 m. Conturarea masivului de sare s-a făcut în limitele zonei exploatate prin lucrări subterane sau cercetate
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
Rinului și sistemul fluvial de fenomenele de captare . Vosges sunt realizate în nord de gresie ( Lorraine platou ) și la sud de granit, granit sunt structuri Hercynian descoperite în timpul revoltelor comune laterale în prăbușirea de ruptură . Jură, a ridicat mai tarziu ( Miocen ) este format din calcar și marne de varsta cea mai mare parte Jurassic, atât de mult mai în vârstă decât formațiunile de lunca de pe Rin . Structura tectonica de subsol ( ruptură ) explică o activitate seismică . Câmpuri petroliere au fost exploatate în
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
pliocene. Grosimea lor nu depășește 750 m. Vîrsta absolută a acestor depuneri este apreciată de la 16 pînă la 1,5 mln ani. Anume în depozitele neogene are loc dezvoltarea rețelei hidrografice și a reliefului contemporan. La începutul neogenului în epoca miocenului inferior terotoriul raionului la fel ca și teritoriul țării se dezvoltă în condiții continentale și reprezintă o cîmpie slab fragmentată. Formarea Munților Carpați a contribuit la coborîrea regiunilor limitrofe și la formarea depresiunii tectonice Precarpatice. Cu aproximativ 13 milioane de
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
fel ca și teritoriul țării se dezvoltă în condiții continentale și reprezintă o cîmpie slab fragmentată. Formarea Munților Carpați a contribuit la coborîrea regiunilor limitrofe și la formarea depresiunii tectonice Precarpatice. Cu aproximativ 13 milioane de ani în urmă, în miocenul superior, teritoriul era ocupat de Marea Sarmațiană. Aceasta a fost cea mai mare transgresiune marină din perioada neogenă. Depozitele acestei mări se găsesc și pe teritoriul raionului și sînt reprezentate prin calcare nisipuri, argile. Lumea organică era bogată și variată
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
acestea se explică prin insăși caracterul de formare a suprafeței terestre care a decurs în anumite condiții tectonice predeterminate de așezarea teritoriului raionului în limitele Podișului Moldovei Centrale. Formarea reliefului actual din partea centrală inclusiv relieful raionului Nisporeni a început în miocenul superior cînd în urma regresiunii mării sarmațiene, aici s-a stabilit un regim continental cîmpia joasă de acumulare marină ce s-a format a fost supusă la început unei denudații slabe. Dtorită intensificării mișcărilor tectonice și a proceselor de denudație, stratele
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
unei eroziuni active. Apele scurte și repezi brăzdând insulele arhipelagului au transportat aluviunile grosiere, care, depuse pe fundul mării, au devenit conglomeratele scoase la zi de eroziune pe laturile de sud si de vest ale bazinului. Trecerea de la oligocen la miocen a însemnat nu numai o domolire a intensității sedimentării și schimbării naturii formațiunilor (o alternanță de marne și argile) dar și începutul unei faze de depunere de o importanță deosebită pentru această regiune. În noul orizont marno-argilos, care avea o
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
În această perioadă s-au depus bancuri puternice de conglomerate în alternanță cu gresii și nisipuri, dar și pietrișuri sau bolovănișuri cu stratificație torențială. Dintre toate aceste sedimente depuse în bazinul Petroșani, numai orizontul considerat de trecere de la oligocen la miocen conține strate de cărbune. Geologul Nicolae Oncescu consideră că formarea succesivă a stratelor de cărbunii s-a produs astfel: „ Alternanța frecventă de starte marine, formate din gresii și marne, cu strate laguanre propriu-zise, reprezentate prin roci bituminoase și cu depozite
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
mai intens: partea inferioară a coastei Răutului din cartierul Soroca, versantul drept al Răuțelului din cartierele Bălții Noi, Berestecico și Țigania. Până la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților. Profilul geologic este reprezentat de sedimente din neogen, etajul Sarmațian, cu straturi de nisip, argilă, calcar și marnă. Râul Răuțel și-a
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din pliocenul târziu și pleistocen, în America de Nord, și din pliocenul superior, în Europa. Denumirea genului "Megaptera" provine din cuvintele grecești μεγα- (imens) și -φτερό (aripă), făcând referire la dimensiunile
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
iar marsupialele și mamiferele placentare au apărut în Eocen, acum 56-34 milioane de ani. Deși marsupialele și mamiferele placentare au coexistat în Australia în Eocen, numai marsupialele au supraviețuit până în ziua de astăzi. Mamiferele placentare au reapărut în Australia în Miocen, cănd Indonezia s-a apropiat de Australia, liliecii și rozătoarele începând să apară pe continentul australina. Marsupialele au evoluat pentru a umple nișele ecologice specifice. De exemplu, Tigru tasmanian seamănă foarte mult cu canidele; oposumii și veverițele zburătoare au calități
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
comunitară Cușma. reprezintă o zonă naturală (un afloriment aflat pe malul stâng al Văii Budacului) ce adăpostește un depozit cu resturi de plante fosile conservate în straturi de rocă sedimentară, constituite din zăcăminte de marnă tufitică și piroclastite andezitice atribuite Miocenului superior.
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
localnici sub denumirea „La Gloduri” se află la ieșirea din satul Monor, la confluența pâraielor „Pârgului” și „Luțului” și reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni create de gazele naturale provenite de la mare adâncime, care ies la suprafață printr-un strat de argile, combinându-se cu apa (apă de infiltrație, apă sărată de zăcământ) și formând la suprafața solului conuri (mici cratere
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
reprezintă faciesul lagunar prin care se încheie sedimentarea Paleogenului. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare din Depresiunea Getică începe odată cu Neogenul printr-o importantă transgresiune datorită căreia se vor acumula noi depozite de facies lagunar sau litoral. Depozitele burdigalian-helvețiene (Miocen inferior-mediu) sunt tipic piemontane și ocupă cele mai mari suprafețe din această regiune, apărând la zi din Valea Argeșului și până în Culmea Mățăului. Ele sunt reprezentate de conglomerate constituite din șisturi cristaline, calcare și gresii prinse într-o matrice marno-nisipoasă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în această perioadă, împreună cu multe alte perisodactile. Neogenul a durat 20 de milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 3 de milioane de ani) și este cea mai scurtă epocă a Fanerozoicului. Cuprinde două epoci: Miocen și Pliocen. Miocenul a durat 18 milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 5 de milioane de ani) și este perioada în care iarba se răspândește în continuare, dominând în mod eficient o mare parte
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
împreună cu multe alte perisodactile. Neogenul a durat 20 de milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 3 de milioane de ani) și este cea mai scurtă epocă a Fanerozoicului. Cuprinde două epoci: Miocen și Pliocen. Miocenul a durat 18 milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 5 de milioane de ani) și este perioada în care iarba se răspândește în continuare, dominând în mod eficient o mare parte a lumii, în detrimentul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
în 30 de specii. Marea Tethis s-a închis în cele din urmă cu crearea Peninsulei Arabe și în urma sa au rămas Marea Neagră, Marea Mediterană și Marea Caspică. S-au dezvoltat multe plante noi; 95% dintre semințele moderne au evoluat din Miocenul mijlocul. Pliocenul a durat 2 milioane de ani (între acum 5 milioane de ani până acum 3 de milioane de ani). Se caracterizează prin câteva schimbări climatice dramatice care au dua la apariția speciilor și plantelor mderne. Cele mai dramatice
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
unei zone centrale, dând forma unei rozete. Cariera este și un punct de interes paleontologic datorită semnalării unor resturi de faună fosilă ale unor specii de scoici ("Congeria neumayri"), ostracode ("Candona labiata") sau melci ("Planorbis planorbis") atribuite perioadei finale a Miocenului și începutul Pliocenului. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Rozeta de piatră Ilba () [Corola-website/Science/324770_a_326099]
-
la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani in urma, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
limanului Razelm format ulterior. Complexul lagunar Razim-Sinoe, precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea, aproximativ acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, acoperite cu strate groase de loess cuaternar adus de vânturi în decursul perioadelor glaciare din ultimele două milioane de ani, și puternic erodate în fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
îmbină cu formațiuni mai vechi ale flișului carpatic, (șisturile disodilice și menelitele cu gresie de Kliwa de la Sărată, si Valea Mare). Formațiunile oligocene sunt acoperite de conglomerate din elemente verzi burdigaliene care la rândul lor sunt acoperite de formațiuni ale miocenului (marne grezoase, gipsuri, tufuri și cenuși vulcanice tortoniene). Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
și pe insula Levant o mică Rezervație naturală numită "Domaine des Arbousiers", unde au fost reintroduse țestoasele "Testudo hermanni". Insulele de Aur sunt o parte geologică șistoasă din ansamblul Tirenidei, o insulă care până acum 35 de milioane de ani (Miocen) era scăldată de apele oceanului Tetizian ("Tethys ocean" sau "Océan Téthysien") și care, în decursul orogenezei Alpine care a colmatat parțial acest ocean, a fost fărâmițată în mai multe fragmente printre care acest arhipelag, Corsica, Sardinia, dar și Munții Maurilor
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
În ”Sala Europeană” au fost create toate condițiile pentru organizarea congreselor, simpozioanelor, întîlnirilor de afaceri, reuniunilor etc. Sala de degustări „Fundul Mării” Denumirea sălii simbolizează adîncurile Mării Sarmate, ce a existat aici circa 12 mln. De ani în urmă (epoca Miocen), pe fundul căreia s-au depus și s-au pietrificat crustele moluștelor preistorice Originalitatea acestei săli vine de la plafonul-calcar, în forma lui naturală neprelucrată, care se reflectăca într-o oglindă în decorul acvatic cu nuanțe albăstrii-verzui. Pe pereți sînt desenate
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]