86 matches
-
vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
înconjoară insula până în ziua de azi s-a format în terțiar. Conform cercetărilor geologice, în paleogen suprafața fundului lagunei insulare se găsea cu 60 m mai jos de nivelul oceanului planetar, adică practic toată insula era inundată de apă. În miocen, atolul a fost ridicat semnificativ: fundul lagunei a ajuns la 10 m deasupra nivelului 0. Se presupune că în același timp insula a fost supusă unei eroziuni puternice, în urma căreia s-au produs schimbări în relieful carstic. Drept rezultat, partea
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
îmbină cu formațiuni mai vechi ale flișului carpatic, (șisturile disodilice și menelitele cu gresie de Kliwa de la Sărată, si Valea Mare). Formațiunile oligocene sunt acoperite de conglomerate din elemente verzi burdigaliene care la rândul lor sunt acoperite de formațiuni ale miocenului (marne grezoase, gipsuri, tufuri și cenuși vulcanice tortoniene). Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
acidul silicic sub formă de silicați ca schelete de susținere a rețelei structurii atomice, în oraganismul plantelor și animalelor. In apa mărilor formează de exemplu scheletul diatomeelor și radiolarilor, ca și la plante mai ales din specia Equisetum. Sedimentele din miocen (periodă geologică din neogen care a fost în urmă cu 5 până la 23 milioane de ani) conțin între 70 - 93 % bioxid de siliciu (), apă între 3 - 12 % și urme de oxizi metalici. Acidul silicic apare și în ape subterane, unde
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
reprezintă faciesul lagunar prin care se încheie sedimentarea Paleogenului. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare din Depresiunea Getică începe odată cu Neogenul printr-o importantă transgresiune datorită căreia se vor acumula noi depozite de facies lagunar sau litoral. Depozitele burdigalian-helvețiene (Miocen inferior-mediu) sunt tipic piemontane și ocupă cele mai mari suprafețe din această regiune, apărând la zi din Valea Argeșului și până în Culmea Mățăului. Ele sunt reprezentate de conglomerate constituite din șisturi cristaline, calcare și gresii prinse într-o matrice marno-nisipoasă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat. Formațiunea s-a format prin eroziunea produsă de un torent în depozitele sedimentare de vârstă miocen inferioară (după unii geologi, oligocenă) constituite cu precădere din alternanțe de argile roșii cu gresii cenușii și roșii, ce se dezagregă ușor în nisipuri. Apar, de asemenea, intercalații de microconglomerate, care în urma spălării liantului argilos se transformă în pietrișuri și
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
ale rîurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare. Perșanii sînt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sînt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele și andezitele de acolo, sau de la Bogata Olteană, Valea Vîrghișului, etc. dau un relief colinar, cu interfluvii largi și văi
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
anală scurtă, cu 5-6 radii ramificate; prima radie simplă este osoasă, spiniformă și zimțuită posterior. Coada bilobată, cu lobi mai mult sau mai puțin rotunjiți. Linia laterală completă situată pe mijlocul corpului. Genul "Cyprinus" apare în documentația paleontologică începând cu miocenul. În România și Republica Moldova, trăiește o singură specie cu mai multe rase de cultură - crapul comun sau crapul european ("Cyprinus carpio"). Genul "Cyprinus" conține 23 de specii, dintre care una fosilă :
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
de asemenea sunt răspândite rigolele, ravenele și hârtoapele (depresiuni cu diametrul de 3-5 km în formă de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari sau mai mici, s-au format în timpurile miocenului, atunci sedimentele continentale s-au depus sub formă de argile, marne, calcare, nisipuri, gresii și loess cuaternar, ca urmare formându-se insule și movile pe atunci submarine. Dealurile Codrilor au o formă lunguiață cu o lățime maximă (vest-est) de 60-65
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
comunitară Cușma. reprezintă o zonă naturală (un afloriment aflat pe malul stâng al Văii Budacului) ce adăpostește un depozit cu resturi de plante fosile conservate în straturi de rocă sedimentară, constituite din zăcăminte de marnă tufitică și piroclastite andezitice atribuite Miocenului superior.
Râpa Verde () [Corola-website/Science/325354_a_326683]
-
cele mai mari carnivore marsupiale ale timpurilor moderne. Nativ Australiei, Tasmaniei și Noii Guinee, se consideră că a dispărut în secolul XX. Acesta era ultimul membru al genului său, "Thylacinus", fosile aparținând speciilor înrudite găsindu-se începând cu sedimentele din Miocen. Lupul marsupial a dispărut sau a devenit extrem de rar pe continentul australian înainte de așezarea europenilor, dar a supraviețuit pe insula Tasmania alături de specii endemice, precum diavolul tasmanian. Vânatul intensiv, încurajat de recompense, este adesea desemnat ca fiind motivul dispariției sale
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
ambele sexe aveau o pungă marsupială. Masculul avea o pungă care acționa pe post de înveliș, protejând organele reproductive externe. Lupul marsupial modern a apărut acum aproximativ patru milioane de ani. Speciile din famila "Thylacinidae" datează din prima parte a Miocenului; de la începutul anilor 1990, cel puțin șapte specii fosile au fost descoperite la Riversleigh, în Nord-Vestul Queenslandului. "Nimbacinus dicksoni" este cea mai veche din cele șapte specii fosile, datând de acum 23 de milioane de ani. Acest thylacinid era cu
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
23 de milioane de ani. Acest thylacinid era cu mult mai mic decât rudele sale mai recente. Cea mai mare specie, "Thylacinus potens", care avea o mărime comparabilă cu cea a lupului, a fost singura specie care a supraviețuit până în Miocenul târziu. La sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului, lupul marsupial modern s-a răspândit, deși cu un număr mic de indivizi, în Australia și Noua Guinee. Un exemplu al evoluției convergente, lupul marsupial prezenta multe asemănări cu alți membri ai familiei
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
de peste 3 m, și au numeroase cotloane și mai multe ieșiri. Acest ordin cuprinde o singură specie actuală furnicarul african ("Orycteropus afer"), răspândit în Africa la sud de Sahara și mai multe specii dispărute. Tubulidentatele au apărut în Africa în miocen (cu 26 milioane de ani în urmă).
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
căror albii majore sunt bine dezvoltate. Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
a cărei formare începe să prindă contur pe fundul Oceanului Atlantic acum 20-50 milioane ani. Insula s-a format în urmă erupțiilor vulcanice submarine, produse de mișcarea plăcii tectonice africane din Epoca Terțiara. Nașterea efectivă a insulei s-a intamplat in miocen, acum 6 milioane de ani, după nenumărate erupții în urma cărora s-a depus o cantitate uriașă de lavă și fragmente de rocă, care au ieșit la suprafață. Un al doilea ciclu vulcanic, măi violent, a avut loc acum 3 milioane
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
mai buna cunoaștere a acestor formațiuni. Se remarcă contribuțiile biostratigrafice asupra depozitelor paleogene și miocene inferioare asupra cărora prin asociații fosile inedite (macroforaminifere, bivalve, gasteropode, nannoplancton calcaros), a contribuit la stabilirea limitei din Cretacic și Paleogen și dintre Paleogen și Miocen și la atestarea etajelor Ypresian, Lutețian, Priabonian, Acvitanian și Burdigalian. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea, prin separarea (în ultima) a
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul miocen alcătuit din depozite burdigaliene (conglomerate la zi între Topolog și Olănești și la adâncime în rest), badenian (marne, argile și sare la Ocnele Mari) și sarmațian inferior (gresii, marne); ciclul sarmato-pliocen cu caracter transgresiv care înaintează mult la vest de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
câteva zeci de indivizi de ambe sexe (Clark 1997), capabile să mențină cel puțin un regim „tolerabil de dominație stabilă” (Runciman 2001: 238). Scenariile diverg, însă, în acest punct: pentru unii specialiști, aceste comunități de hominide erau alcătuite, încă din Miocen, după modelul cimpanzeilor, din alianțe stabile, teritoriale, de masculi înrudiți, femelele circulând între grupuri (ex. Foley & Lee 1996; Gowlett 2008); pentru alții, după exemplul majorității celorlalte primate, aceste grupuri erau mai degrabă constituite din femele înrudite, masculilor, tolerați în număr
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
unei zone centrale, dând forma unei rozete. Cariera este și un punct de interes paleontologic datorită semnalării unor resturi de faună fosilă ale unor specii de scoici ("Congeria neumayri"), ostracode ("Candona labiata") sau melci ("Planorbis planorbis") atribuite perioadei finale a Miocenului și începutul Pliocenului. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Rozeta de piatră Ilba () [Corola-website/Science/324770_a_326099]
-
probabil, în copaci. Linia koala a fost, probabil, prima care s-a despărțit, acum 40 de milioane de ani, în timpul Eocenului. Koala actuală este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae, care cuprindea odată câteva genuri și specii. În timpul Oligocenului și Miocenului, koala trăiau în păduri tropicale și aveau diete mai largi. Unele specii, ca "Nimiokoala greystanesi" (acum dispărută) și unele specii din genul "Perikoala" erau cam de aceeași mărime ca și Koala modernă, în timp ce altele, ca unele specii din genul "Litokoala
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
mai mari cu o jumătate sau chiar două treimi. La fel ca specia de acum, Koala preistorice aveau stucturi auditive bine dezvoltate, ceea ce sugerează că metoda de comunicare prin pufnete la distanță mare a fost folosită încă de atunci. În timpul Miocenului, clima Australiei a devenit mai uscată, ducând la dispariția pădurilor tropicale și răspândirea pădurilor rare de eucalipt. Genul "Phascolarctos" s-a desprins din genul "Litokoala" în Miocenul târziu și și-a făcut adaptări speciale care i-au permis să treacă
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
comunicare prin pufnete la distanță mare a fost folosită încă de atunci. În timpul Miocenului, clima Australiei a devenit mai uscată, ducând la dispariția pădurilor tropicale și răspândirea pădurilor rare de eucalipt. Genul "Phascolarctos" s-a desprins din genul "Litokoala" în Miocenul târziu și și-a făcut adaptări speciale care i-au permis să treacă pe o dietă compusă exclusiv din eucalipt: deplasarea palatului în sus; molari și premolari mai mari; o fosă pterigoidă mai mică; și o bară mai mare între
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Multe specii din această familie sunt foarte mult apreciate ca pești comestibili și în pescuitul sportiv. Din acest motiv au fost de multe ori introduși în afara zonelor de răspândire originală, de multe ori provocând probleme ecologice grave. Fosile cunoscute din miocenul superior și terțiarul superior Familia cuprinde 13 genuri, cu aproximativ 107 de specii Genuri: Specii:
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]