220 matches
-
am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1488393602.html [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
la albie în odaia magazie îmi răspunse: - Vezi, că mai este lapte și omoară-ți foamea până termin de spălat, că o să mă apuc să fac ceva de mâncare, acuși vine și tactu’ de la secerat. - Iar lapte!? mă plâng eu, miorlăindu-mă. Vreau altceva. - Nu vezi ce fac? Mai am puțin, le clătesc și gata, n-ai să crapi de foame o jumătate de oră, continuă mama pe un ton cam răstit, storcând obosită un cearceaf. Trebuia să o înțeleg și
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415197848.html [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și făcând cu ochiul la clasă, Dică a continuat. - Moșul a vrut să se ascundă, dar o creangă uscată i-a pus piedică: - Ce mă calci, moșule? Fii atent pe unde mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă, a miorlăit: - Iartă-mă, crenguță, că nu te-am văzut. Alerg să nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
stimuleze interesul acesteia, tot fără rezultat. Vine rândul lui Stalin care fără ezitare bagă două degete în borcan și scoate un lostopan de muștar iar cu cealaltă mână ridică coada pisicii și il aplică sub coadă. De usturime biata mâță miorlăia, se lingea sub coadă, tușea, scuipa, dar la repezeală mai și înghițea. Vedeți domnilor, așa se face! a concluzionat Stalin. Tristă superioritate dar foarte plastic exprimată deoarece în ultimă instanță sistemul sovietic acționa exact în acest mod".(pag.129) Autorul
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_vasile_guja_un_autor_iesit_din_comun_none_1327658115.html [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
stârvul mirosind a tăceri au sensurile lor plurisemantizate ochii le sticlesc ca în haită devorând tipare sintactice (sp)arte mâini diafane de poeți coli nude lumi imunde scheletul cuvintelor este bine articulat se poate preschimba oricând într-o pisică languroasă miorlăind vers(atil) într-un lup bântuind insomniacii cu ghere ascuțite colți atavici sihastru al nopților eretice ființă diurnă cu blana amirosind a sânge dezarticulat cuvintele au mândria lor pachidermică se scriu doar tăvălite prin sânge în nopțile stihiale când din
(LYCAN)TROP de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1408895303.html [Corola-blog/BlogPost/376414_a_377743]
-
A fost multă hrană, așa-i? Nouă ne-ați lăsat copacii și lalelele. Cum să înghițim noi așa ceva? - Că parcă o fi rău pentru voi, ce au? Sunt bune și acestea. Atunci Cap de Pisică se înfurie și începu să miorlăie ca o pisică. Și toți balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ținându-i isonul. Primii veniți erau obosiți, sătui și deranjați de larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391173330.html [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Coada-i flutura semeață ca și un stindard, era fină, delicată, avea suflet cald. M-am decis în graba mare să o iau cu mine lângă inimă sub haină, ca să-i fie bine. O mică sălbăticiune se zbătea să scape miorlăind pe-un ton sinistru, sunete ciudate. Am ajuns cu bine-acasă, unde fiica mea a fost nespus de uimită văzând-o pe ea. Coup de foudre, eu aș zice, fiindcă din priviri și-au declarat pe vecie marile iubiri. A intrat
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Felina.html [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
cel mai bine cântând Mihaela Runceanu, Angela Similea sau Joe Dassin, dar am o prietenă împreună cu care interpretez piesa Bună seara, iubite a Loredanei într-un fel care provoacă extrem de mult amuzament în jur. Imaginați-vă niște pisici plouate care miorlăie jalnic, aproape înduioșător. Noi suntem alea. Cât despre brăduț, mie mi-ar plăcea unul așa, dar nici dacă am avea loc, nu ar fi Nic de acord, așa că încerc să negociez măcar unul ecologic. Deocamdată nu cu foarte mult succes
Un Crăciun fără sarmale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20743_a_22068]
-
a lui tata???????????), pe post de carne de vacă. Huă! Mă rog în fiecare seară la Doamne-Doamne, să fie bine pentru poporul român. O să încep din seara asta, doar că să știi, jurnalule, că eu nam de gând să mă miorlăiesc și să inplor. O să bat din picior și o să-i spun cinstit: “Doamne-Doamne, sunt fata lui președintele României și te rog săi faci IMEDIAT bine lui poporul român, alfel o să îți apară stenogramele în Evenimentul zilei”. Chiar: Doamne-Doamne vorbește la
Nu am încredere decât în pictorița din mine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19996_a_21321]
-
Simona Tache Femeile se pisicesc, dar măcar o fac pe față. Bărbații miorlăie și se mâțâie numai pe ascuns, în cercul restrâns al cuplului lor, iar dacă ar fi să-i tortureze cineva, ca să recunoască, Elisabeta Rizea (că tot veni vorba de ea) ar fi mic copil pe lângă ei. Îl și văd pe
Dur, dur’ d’être mascul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18435_a_19760]
-
bani. Sîntem egali, ce mai În nopțile de vară, legăturile se strîng mai tare. Poate și mai primejdios. Tonul discuțiilor este mai direct, dezinhibat, și el tot pe orizontală, fără nici un fel de obstacol. Greierii cîntă minunat, iar pisicile-și miorlăie împreunarea. Mă întorceam într-o sîmbătă seara de la film. Văzusem Pianistul. Era cald, sufocant, mi-era sete, tot corpul mi-era însetat, prizonierul a tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
ne-o doriseră conducătorii lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e. Să-ți spun o povestioară: eu când eram mic m-am bătut cu Baronu’ cu piese de Lego și l-am învins. Atunci mi-a jurat supunere veșnică sau dragoste eternă, nu mai știu. Oricum: dacă cumva cândva va miorlăi prea tare motanul vecinilor, sau dacă plouă într-o joi, sau dacă mi se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un fel de makler, un mijlocitor... - Și cate procente-ți ies din afacerea asta? - Șapte virgulă cinci, se lăudă prostănacul. - Ah, da? - Da, de-obicei cer... - Bine. Îngenunchează. Scoasei o sabie marca Excalibur din teacă. Puștiul se trânti pe jos miorlăind: - Maiestate, maiestate, vă rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să-mi cred urechilor. Trebuia să recunosc că nu se încurca. —Ești fericită? m-a întrebat el prudent. —Fericită! Fericită? am urlat. Sigur că nu sunt fericită. Cu chestia asta ai stricat totul și mai rău. — Dar de ce? s-a miorlăit el. Am spus că te iert și că totul o să fie bine. Aproape c-am explodat. Aveam atâtea să-i spun. Să mă ierți? l-am întrebat nevenindu-mi să cred. Tu mă ierți pe mine? Nu, nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mobile, până atunci silențioase, începeau să sune-n toate felurile: pe muzică populară, manele, rap, tehno. Dintr-unul se-auzea vocea răgușită a lui Nicolae Ceaușescu: „Á-lo! Á-lo!“; altul declanșa soneria cu „Atențiune, domnilor! S-a furat mireasa!“, după care miorlăia un acordeon. Își vroiau drepturile. Iar eu îi acopeream pe toți, le dominam energia meschină, izbucnind câteva fracțiuni de secundă la fiecare două ore, ca o salvare primitivă și necesară. Se zbăteau neputincioși; sala devenise prea mică, n-aveai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale cabinetului Brătianu, pentru a merita și din partea "Romînului" epitetul de umilire, pentru a înceta de-a fi numai o esplicare francă? Se găsește în limbajul diplomatic o coardă și mai jos pe care d. Stătescu și-ar fi putut miorlăi jalnicele păreri de rău? Și toată această, umilire pe țară, toată îngenunchearea aceasta numai pentru a rămânea la putere! Suntem de mai nainte siguri că daca, în fața conflictului deschis, ministeriul și-ar fi reparat greșala prin retragere nici un urmaș al
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Întrebă. * * * După-amiaza aceea mi s-a Întipărit În minte mai cu seamă ca momentul În care am aflat că Marks and Spencer Încetase să mai aprovizioneze cu Margarita linia lor de cocktailuri la conservă. Am fost tare necăjită. — De ce? am miorlăit eu jalnic la vânzătoare. — Nu mai aducem așa ceva. — Dar era foarte căutată! Deseori, se vindeau până la ultima. S-a Întâmplat să vin ca să cumpăr una, dar se dăduseră deja toate. Nesimțitoare la durerea mea, femeia Își scărpină nasul. — Uneori, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de asta e așa de agitat. Janice părea a nu se Îndoi de faptul că vom sta una lângă alta În autobuz, alegând un scaun În fața lui Devon și Tariq. — Mai Încet cu gălăgia, zise ea, peste umăr. — Mami, se miorlăi Tariq, Dev se duce la Planet Hollywood. Noi de ce nu putem să mergem? Pentru că nu se poate, OK? răspunse Sue cu fermitate și se Întoarse la conversația cu prietena ei. — Atmosfera de la sală e foarte tensionată zilele astea, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o epigramă, poate o carte poștală pe care să-i ajute s-o deseneze, poate un cântecel pe care să-l compună împreună. Dar nimeni n-o băga în seamă. Câțiva se uitau amuzați la pisica cu șapte capete care miorlăia linia melodică de la Moon river, unii chiar se opreau și o filmau cu telefonul mobil. Pisica începea timid, cânta mai întâi pe două, apoi pe trei, apoi, cu timpul, pe patru tonalități, cu șase din cele șapte voci pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să trăiești În doi. O experiență pe care nu o Împărtășise cu o altă ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apoi, ca și cum m-ar fi premiat constatând că nu sunt chiar o ignorantă, a vorbit destul de mult despre cartea la care scria. Se pare că era despre alunecările de stânga din media, dar când eu am sugerat asta, el a miorlăit imediat că speră să fie ceva „un pic mai subtil“ decât atât. A durat secole ca să mă facă să înțeleg amănuntul precis al folosirii insidioase a verbelor de către știriști. Mie mi se părea cam prostesc. Dar de dragul armoniei, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]