2,450 matches
-
dorit să le uite sau poate că le-au și uitat, și mai știe ceea ce le este hărăzit cândva în viitor. A albit Adina de la treizeci și ceva de ani de câte știe. Când se uită în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai lasă urme foarte vizibile, cu ochi negri, mari și expresivi unde se concentrează parcă întreaga putere a unei ființe îndeajuns de ciudate pentru
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
ochii dacă-ndrept, Poate o rază încă mă mai știe, De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015 Referință Bibliografică: Fagul / Virgil
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
înCetatea îngerilor aglomerată deConștiințele încărcate ale oamenilorCare și-au alungat privirileSenine. Ele desenauCerul în serile de vară.Mulțimea își rătăcise glasulîn jocul de lumini și umbreAle coloanei a șaptea,Ridicată din cenușa vechiuluiTurn al dorințelor încătușateCe îmblânzea noaptea răstignindșoaptele celor mirați înNecunoscutul clipei de tăcere.Este singurul oraș care, încăMai venerează stelele stropindCu lacrimi urmele pașilorCopiilor născuți în rugăciuneSub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri,În trecut, în glasul putregăit deTăcere, amorțit de cuvinte nerostite.Acesta este orașul
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
multe calendare voi mai rupe mii de file, căci mai am de trăit zile ce-n curând vor fi stelare. Am să traversez sahare pe-armăsari, nu pe cămile și prin visele sterile n-am să bat nicio cărare. Stau mirat, privind în urmă și nu pot deloc pricepe de ce-am colindat prin stepe, rămânând mereu urmă, într-o nefirească turmă ce-a păscut orice scaiete, și nu a putut concepe că de fapt în dune scurmă. Am să-mbrac
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380697_a_382026]
-
gol. Nu avea niciun ban în el. Apoi îmi spune cu un ton foarte convingător: - Știi ce înseamnă asta? - Nu. Am răspuns eu. - Asta înseamnă că, neavând niciun ban, de fapt eu am "TOTUL"! - Cum așa? Întreb eu nu foarte mirat, dar încercând totuși să primesc mai multe detalii despre această afirmație interesantă. - Foarte simplu! Mi-a răspuns prietenul. Banii sunt doar simple bucăți de hârtie, adică reprezintă “nimic”. Sau mai bine zis, nimic important pentru om. Noi le dăm importanță
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015 Citește mai mult FagulLa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
albă noapte, croiesc cu sârg un fel de schelărie pe care urc un munte în surpare; alături stau prăpăstii fără fund, în care nici izvorul nu mai curge, ci...doar ecouri stranii îmi răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături, grănicer. Eu le răspund: l-am risipit în patimi pe drumul meu timid câtre apus. Mi-au mai rămas: o lacrimă de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
o albă noapte,croiesc cu sârg un fel de schelăriepe care urc un munte în surpare;alături stau prăpăstii fără fund,în care nici izvorul nu mai curge,ci...doar ecouri stranii îmi răspund.Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate,mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cerascuns cândva în suflet drept comoară,cu visul stând alături, grănicer.Eu le răspund: l-am risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus.Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră,un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dau drumul cuvântului să meargă desculț prin iarbă. Fiecare mugur îl îmbie dar nu rămâne în nici o culoare. Se reazemă de copac și ascultă cum urcă apa. Ce forță! Mirat, așteaptă primul fluture să-l poarte în aer. Acolo, înfrunzește în toate privirile senine și se simte fericit! Referință Bibliografică: Detașare / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DETAȘARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380815_a_382144]
-
1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
asta am și făcut, dar cât de greu Îmi venea să dăruiesc tocmai ceea ce mie Îmi era atât de necesar! Omul privește Înmărmurit pentru că nu mai poate lovi. El privește la scara pe care eu am urcat și eu privesc mirată la el pentru că el nu-mi mai poate devasta conștiința. Iar eu agățată de această scară continui să dispar de la fața lui, ca și când nu aș fi fost niciodată. Eu dintr-o dată nu mai exist pentru el, de fapt el nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să clarifice incertitudinea și haosul ce se pot distinge în orice manifestare prezentă supusă observării, atât științific, cât și la nivel de experiență cotidiană. Iluzoriul Control asupra Prezentului Dar de ce asociezi noțiunea prezentului cu o imagine atât de descurajatoare? întrebă mirat Adrian din celălalt colț al încăperii, un loc din care se putea distinge un superb apus de soare prin fereastra larg deschisă. Oare nu cumva prezentul Posibile Realități Crepusculare În orice gen de călătorie, partea cea mai anevoioasă este aceea
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
să clarifice incertitudinea și haosul ce se pot distinge în orice manifestare prezentă supusă observării, atât științific, cât și la nivel de experiență cotidiană. Iluzoriul Control asupra Prezentului Dar de ce asociezi noțiunea prezentului cu o imagine atât de descurajatoare? întrebă mirat Adrian din celălalt colț al încăperii, un loc din care se putea distinge un superb apus de soare prin fereastra larg deschisă. Oare nu cumva prezentul reprezintă tocmai acea secțiune a timpului asupra căreia avem cu adevărat un oarecare control
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
a cântat Liturghia lui Sabin Drăgoi! Atunci, s-a pus problema: cine va dirija corul în lipsa lui Drăgoi, el fiind în sală, alături de mama sa? Toți s-au uitat unul la altul și-au spus: Crișan! Și Drăgoi se uită mirat. «Crișan, elevul meu, zice. Hai, că mie îmi plac băieții curajoși. Hai, Crișan!» Am urcat și am început eu să dirijez. Zice, băiete, n-am crezut, ai mâna mea! Asta a fost pentru mine extraordinar“. Creația Compozitorul Ion Crișan a
Agenda2003-47-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281732_a_283061]
-
fața locului. „Am văzut deîndată că ajutoarele în medicamente, haine și alimente nu erau de ajuns. L-am întrebat pe profesorul Băcanu ce am putea face mai mult și ne-a indicat, imediat, Spitalul de copii“ - își amintește Dorina Nowak, mirată încă și acum de altruismul oamenilor pe care i-a întâlnit în acele zile. Frapa, de pe atunci, discrepanța între interesul regimului Ceaușescu pentru creșterea demografică și dezinteresul vădit pentru serviciile medicale destinate copiilor. Întâlnirea cu profesorul Louis Țurcanu a convins
Agenda2004-31-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282700_a_284029]
-
oricărui copil-minune al muzicii, cărui cineva îi pune în brațe, pe la 4-5 ani, o jucărie care scoate sunete și îl pune să trudească la a o struni până stoarce din ea miezul partiturii, văduvindu-l de bucuriile copilăriei. Ați fi mirați aflând cât de mulți copii își sacrifică astfel timpul de joacă și... cât de puțini mari muzicieni răsar dintre ei. Dar povestea Roxanei Blaga e cu totul altfel, întâi de toate pentru că ea se declară a fi un copil fericit
Agenda2004-33-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282754_a_284083]
-
adaug, profesoral - "brutalitatea este consecința fricii, să știi dumneata!" Instructorul, care e de fapt un băiat f. deștept, - deși neînvățat -, se lasă pe spate pe scaunul lui de Dacie rablagita și începe să rîdă cu hohote. Mă uit la el, mirat, să nu fi înebunit pe caniculă aia și circulația aia infernale. Dar el nu numai că nu a înebunit, dar mă întreabă calm, după ce a încetat să rîdă, "de unde am scos-o p-asta". Cum de unde? fac - așa cred eu
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
s-a îmbătat niciodată cu apă rece. Independența această de spirit a cronicarului ascunde un polemist. De felul lui, chiar dacă n-o arată mereu, cronicarul este un colțos. Are un umor care nu se remarcă de la început. Mulți vor părea mirați că-i găsesc umor lui Cornel Regman, în scrisul sau critic (în replică orală, în schimb, umorul răzbea deseori la suprafață), cu fraze lungi și cu metafore ardelenește cumpănite. Dar, recitindu-l, se vor convinge că nu greșesc. Ironia e
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
primii ani de după război, au aderat la comunism, l-au slujit cu fervoare iar mai tarziu au renunțat, revizuindu-se în tăcere. S-ar putea spune despre ei că au "uitat" opțiunea de la început. Dacă cineva le-o amintește tresar mirați. Altfel a acționat Dan Desliu. Pe cât de zgomotoasă i-a fost aderarea, în anii când trecea drept copilul teribil al "revoluției", tot pe atât de zgomotoasă i-a fost și renunțarea, debarasarea de convingerile "revoluționare". Cam de pe la sfârșitul anilor ^70
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
obține o operă la fel, dacă nu mai frumoasă, răgazul (nemaiauzit) pictării unei singure petale de floare pe zi. Privind suavele flori de cais de pe pînză, unele mici și palide, cîteva însă exploziv colorate, aproape falnic supradimensionate, m-am gîndit, mirată și tulburată, ce poate să însemne, ce poate simți un artist care își dedică ore întregi dintr-o zi, poate ziua întreagă, unei petale de floare. Petală după petală - iată o trecere a timpului atît de diferită de shakepeareana ei
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
inocenței, a încrederii în lume și al trezirii la o realitate compusă din minciuni și înșelătorie. Starea pe care o încearcă Shoko în fața acestui univers brusc nou este de tristețe. Scriindu-i unchiului ei ce a aflat, ea recunoaște, aproape mirată, că nu e "nici îngrozită, nici neliniștită. Sînt numai foarte tristă," constată fetița. "Limba mi-e împietrită de durere. Nu numai din cauza ta sau a mamei, sau chiar a mea sînt tristă; de fapt, din cauza întregii lumi, din cauza cerului albastru
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
mine, cu siguranță îți va fi... ca-n rai, de când mă-ta te-a făcut, nici că ai visat! Și... să trăiți bine! - Bine! - a zis omul și, năuc, desigur, a plecat. Numai că nu a trecut o zi și, mirat, s-a întrebat: - Bine?! În zilele următoare, a turbat și, ca un normal, slugă veșnică la stat, s-a pus, cot la cot, cu mâța, pe marele urlat: - Iauzi bine! Care bine? De unde bine? Bă, orbeților, bă, fir-ați ai
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]