409 matches
-
petrecut. în cel mai bun caz, prin dispariția din primul plan a "autorilor de partid și de stat" și prin reintroducerea în circuit a autorilor din exil și neconvenabili, am asistat la substituirea ierarhiei oficiale cu una oficioasă remaniată, completată." Misia reevaluării - crede Liviu Antonesei - ar fi revenit generației lui, încă tinere în primii ani de după revoluție și bine reprezentate în toate instituțiile literare importante. Nu și-a îndeplinit-o: Rămîne faptul că generația noastră, cel puțin deocamdată, nu a reușit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
împinge, pare supărată.) BUFONUL: Ce știi tu, măi băiete, despre întâia sărutare? Dăruită, pare furată. Și cel care fură, și cel păgubaș, sunt în aceeași măsură fericiți, adică peste măsură... TOBOȘARUL: Eu n-am timp de palavrele voastre. Eu am misie de îndeplinit. Cine are chef să fie ginere de împărat, să poftească! (Iese, urmat de privitori. Rămân în scenă Mama și Ieronim. Se aude vocea Toboșarului, îndepărtându-se: "Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat...") MAMA: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ne mulțumim numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i de ajutor, și-i plecat acuma la târg cu o misie de la nevastă-mea, e drept că-l cheamă Nică din botez; da-l mai cheamă și Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul lui. SISOE: I-auzi! DUMITRAȘ: Apoi da. Iară pe dumnealui de colo, țârcovnicul care se holbează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin casă (sunt doar un băutor de ocazie). Ba daaaa, mi-am amintiiiit: o sticlă de vodkă (”vodkă bună, băiete!”), primită În toamnă, de ziua mea, de la unchiul Sion, fratele mamei - „voiajorul”. Sticla, pitită bine, aștepta nerăbdătoare să-și Îndeplinească misia pentru care a fost creată și trimisă printre oameni. Citesc Încet, cu amănuntul: ”Original Stalinskaya. Premium Vodka. Distiled from Premium Crain”. Da, Într adevăr, promite! OK, să Încercăm. După prima dușcă, trasă pe nerăsuflate, mi-am simțit gâtlejul Înjunghiat de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rog. Care se află în sertarul unde ne-am întrunit noi prima oară. Știi despre ce vorbesc, da?" "Cum să nu știu, Șefu'. Gata, am plecat să vi-l aduc." Dorinel mă privește întrebător. Adică pentru el n-am nicio misie? "Băiete", îl iau mai familiar, doar e mâna mea dreaptă, "tu, împreună cu Costel, stați de pază aici și nu-l scăpați din ochi pe portar. Când te chem eu, îmi spui tot ce-a făcut." "Bine, Șefu'. Geană sunt pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
integrat și l-a uitat. Or, nu se găsise pînă în acea zi de mai 1929, la mai bine de cinci ani de la integrarea în Serviciu, nu se găsise nimic cu adevărat serios pentru el! Primise, desigur, tot felul de misii mai mult sau mai puțin pitorești, între care aceea privind banditul Cocoș care-și făcea zîmbrele prin Dobrogea și prin bălți i se păruse cea mai nelalocul ei, cu toate că putea să-și lase pielea găurită dintr-o prostie. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără ciudățenia firii prințului Pangratty, n-ar fi ajuns la nici un rezultat, darămite la unul atît de apreciat încît să-i asigure cooptarea definitivă în Serviciu. Iar de atunci, doar fleacuri, făcute pe jumătate, un soi de asistență tehnică temporară, misii pe care le-ar fi refuzat pe vremea cînd nu era decît un asociat, un colaborator extern al Serviciului. Acum nu avea încotro, cineva trebuia să spele și latrinele în lumea asta!, se achita corect, cu un sentiment de sastisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori obligații ale lui Mihai Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii pe care o înțelesese la timp îi spunea pe nume și colabora perfect cînd primeau aceeași misie. Cînd nu, doar îl saluta și trecea pe lîngă el ca pe lîngă o vagă cunoștință căruia nu-i datorezi mai mult decît un zîmbet de recunoaștere. Fiecare își vedea de treaba sa, ori lăsa să se înțeleagă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că e nepotul lui Emanuel Stan, era acela că nu putea fi ținut minte. Toată munca de cinci ani, pînă cînd a primit misia să afle ce-i cu banda lui Cocoș, încăpea într-o pagină și jumătate de dosar. S-ar fi putut ca următorii cinci ani să încapă doar într-o jumătate de pagină. Dar n-a fost să fie așa. "Chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat pentru întreaga misie, așa încît și-a vîrît zdravăn mîna în pungă și n-a crîcnit, pe nimeni nu interesa acest soi de sacrificii, de la el a aflat că singurul loc de încredere ca să fii găsit de oamenii lui Cocoș era o vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dat cu părerea ori, și mai rău, ar fi judecat dacă e bine sau e rău ceea ce face, dacă e folositor sau nu, dacă îl avantajează sau dimpotrivă. Or, rostul, soarta lui era doar aceea de a duce la capăt misia încredințată, ea fiind doar o frântură din altceva mult mai complicat decît și-ar fi putut închipui ori judeca. Știa prea bine că nici șeful de birou nu avea toată lumea în palmă, dar era una să-i spui omului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu pistolul la el zi și noapte, nu se putea spune că e nătărău, dacă i-ar fi spus că "se dorește ca domnul să simtă că-i supravegheat", inspectorul ar fi făcut cu siguranță o prostie. Ar fi îndeplinit misia întocmai și s-ar fi proțăpit in stația de tramvai, cu pălăria trasă pe ochi, cu jurnalul sub braț și nu s-ar mai fi mișcat de acolo ore întregi, uitîndu-se pînă l-ar fi durut ochii de praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta ar însemna că nu mai speră să plece de acolo, iar cine nu vrea așa ceva este suspectat de toată lumea, fie pentru că nu-i în toate mințile, fie că de fapt nu aparține Vladiei, ci este doar în trecere, cu misie, pe lîngă toate aceste opreliști cea privind băutura fără companie era un moft. Dar emisarul lui Mihai Mihail a avut dreptate să insiste. Și-a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai serios sarcina de a-i face fericiți pe tîrgoveții, pe negustorii din Vladia și voia su-i facă fericiți, chiar dacă ei nu-și dădeau seama despre aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea altceva de făcut decît să mediteze, auzind cum țîrîie ploaia în streașină ori cum trosnește lemnăria în podul casei. Nu dorea să i se recunoască acest merit pentru că socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de celălalt, să se încuscrească, înrudească, să pună la cale afaceri, să se nenorocească, să dea faliment, să sufere. Or, dumneata ai șansa, norocul să ai o misie care te face să fii altfel decît ei. Dumneata trebuie să ai în grijă tot ceea ce fac ei. Trebuie să știi și cum bate toaca-n cerul lor, să ții socoteala tuturor faptelor și, desigur, a intențiilor. Eu știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Robert Musil) „Puțin fum și puțină cenușă - resturile.” (Osip Mandelstam) I. Întâmplări mărunte, sensuri pe măsură sau Zăpada lui Cain 1. În afara zilelor de concediu și a sărbătorilor legale, Sebastian Gavril Gheretă bate străzile cartierului cu conștiința clară a importanței misiei sale. Pe lângă tolbă și uniformă, are În dotare o bicicletă marca Simson. Iarna, se deplasează doar pe jos. Pentru astăzi mai are de dus un ziar și o scrisoare. Încă două case deci. În sectorul său, strada Alverna e, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură de copil isteț și este sigur că pot rezolva misia asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei soldați ieșiți la aer, prin preajma blocului, am priceput că Ucu fusese ciuruit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe ceilalți, uitând chiar și de asistența tehnică pe care trebuia s-o ofere domnișoarelor. Eram cineva. Îi căzusem, cu siguranță, cu mare tronc, atunci când mă oferisem, să-l înlocuiesc, fie și temporar, ca bărbat în devenire ce eram, în misia de asigurare a securității fetelor... Atât de grijuliu a devenit cu mine, încât, la finalul acelei memorabile lecții de gimnastică, m-a luat deoparte și m-a întrebat ca pe un frate mai mic și drag: "Băi Sonată Nr. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îmi pare rău că m-am trădat. Dar, fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în școală, isterie mare: toată lumea voia să fie toboșar. Înnobilasem misia insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu ies din strânsoarea mamei și zic sec: "Urlu!"... Roboțelul sparge tăcerea. Vrea să fie, în felul lui, isteț, să salveze situația. Este fericit că a ajuns aproape de capătul misiei lui: "Mortul. Pe mort cum îl trec?"... Pălăriosul ieșit din minți nu mai înțelege nimic: "Ăăăă? Cum adică?"... Roboțelul ruginit nu se lasă: "Scriu una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a dreptul dezastruoasă. Pe de-o parte condițiile sunt realmente inumane, pe de alta, rezistența și toleranța la frustrare a șvabilor este greu încercată. De aceea, pericolele sunt mari, ele lovesc de unde nu te aștepți. Chiar dacă eroii își execută conștiincios misiile încredințate, cu speranța că, nefiind prizonieri de război, nu li se va prelungi prea mult ora multrâvnitei repatrieri, gândurile le sunt minate de griji, până la fatala absență din contingent. Iar atunci, o mică neatenție e de ajuns spre a sancționa
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
Stilul pedestru înghite mult din spațiul textual. E drept că, după cum ne atrăgea atenția Leon Bloy, locurile comune pot avea o forță teribilă... Dar care e profilul psihic al epistolierului în discuție? Pînă aci am constatat un echilibru autoritar necesar misiei educative, o chietudine suficientă trebuitoare posturii de consilier și modelator al unei conștiințe încă neformate. Își admite oare Gabriel Liiceanu limite, slăbiciuni, vulnerabilități? Avar cu spovedaniile într-o atare delicată direcție, într-un loc se pronunță neted: "Oricum, fundalul tuturor
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
de protecție a mormintelor de război este interzisă desfășurarea în aer liber a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra respectului datorat celor morți, precum și asupra sentimentelor rudelor venite să se reculeagă". - Misia mea la Socola, domnule general, a fost - cred că vă mai aduceți aminte, doar erați de față când am raportat forurilor în drept! - să constat dacă Mitu Gogea și-a luat numele de Michelangelo Mitu Simon din Atena, de nebun
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
în istoria speciei umane. Acestea se definesc prin precizie și direcționalitate, asigurînd omogenitatea proceselor psihice. Există însă grade diferite ale funcționarii acestor conținuturi, în funcție de indivizi. Bunăoară, daca structurile conștiinței sînt necesare pentru conservarea și extinderea civilizației, fiind încărcate cu o misie socială, totodată, în cazul spiritelor creatoare ele sînt slăbite. Mai mult, spiritele creatoare trăiesc fenomenul permeabilității dintre conștiința și structurile inconștientului. Tocmai acest fenomen, măi accentuat în spiritele creatoare, e numit de Jung „funcție transcendență”: „Această funcție se numește transcendență
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]