66 matches
-
o pedagogie „verticală”. Numai astfel păstorii ei ar putea vorbi nestingherit lumii, oferind familiilor creștine șansa unei catehizări de tip liturgic, cu rigoare teologică, inteligență culturală și bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat de supremația liberalismului, Biserica Ortodoxă - prin cler și popor - nu mai poate cere asistența necondiționată a statului. Dilema educației secularetc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să mai fie templul sau mănăstirea și devine, prin excelență, universitatea. Imaginea structurilor adânci ale lumii se modifică, subiectul epistemic se transformă (din ascet în savant), iar locul de înmagazinare se comută din planul tradiției orale (cu un important conținut mistagogic) în planul bibliotecii exoterice. Se produce așadar, în termenii istoricului științei Ludwick Fleck (1896-1961), o ruptură atât la nivelul Denkstil, cât și în planul numit Denkkollectiv 3. Scolastica și patristica sunt categorii justificate de un consens stilistic și o omogenitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea” (Luca 18, 17). Asceza decizieitc " Asceza deciziei" Limbajul concret al autorului trădează un interes practic. Bătrânul duhovnic vrea să retrezească curiozitatea creștinilor pentru complexitatea parcursului mistagogic asumat la botez. Nu este întreaga noastră viață o încercare de restaurare a demnităților pierdute de primul om? Începuturile repatrierii sunt pavate de frică și afectele satelite: angoasă nedeterminată, melancolii recesive, anxietăți difuze, fobii imaginare. Pentru început, în forul nostrul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi face pe cei atenți la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o viață ascunsă și necunoscută. Arhimandritul Emilianos descrie treptele vieții monastice în cadența lor mistagogică. Parcursul ascendent al vieții fiecărui creștin cunoaște în monahism o pantă mult mai abruptă. Întreaga strădanie a monahului este de a recâștiga harul botezului și curăția desăvârșită a celor care s-au unit cu Hristos ca într-o nuntă. Nunta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos reia în ultimele pagini ale acestui volum patetica pledoarie a Sfântului Ioan Gură de Aur în favoarea dimensiunii sacramentale a dragostei dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între limitele textualității scripturistice și imaginația necenzurată a interpretului 1. În primul caz, tâlcuitorul se lasă „născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1, 18) și va fi astfel inițiat în geografia simbolică a Scripturii. În al doilea caz, exegetul refuză excursia mistagogică și descoperă „infinitul rău” al suprafeței 2; interpretarea sa nu mai are nici reguli gramaticale (fixate prin liturghie), nici reguli sintactice (exprimate în dogme). În fața celui dintâi, Scriptura își dă Cuvântul. Pentru scepticul plin de îndrăzneală, „Înțelepciunea cea de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
omenească, pe care el le-ar putea simți în acele momente. Acțiunea sa se fundamentează pe însăși prezența lui Dumnezeu, care lucrează prin persoana confesorului. Acest fapt îl determină pe confesor ca mai întâi el însuși să ducă o viață „mistagogică”, în care el să parcurgă primul drumul pe care ulterior îl va indica penitenților. Doar astfel, el va avea capacitatea de „a-l lua” pe penitent și de „a-l introduce” într-un spațiu sacru, unde acesta să îl poată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și Îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște, Vintilescu sau Schmemann), perspectiva ecleziologică În care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților Îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori el comite ancronisme, dintre care cele mai semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, Într-un articol din 2002. Este vorba, mai Întâi, de schema celor trei funcții ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
statului Israel și chiar blitzkrieg-ul israelian din 1967, finalizat cu redobândirea Ierusalimului de către evrei după aproape nouăsprezece secole, sunt kairoi de istorie providențială pe care noi i-am ales după următoarele criterii: • impactul lor asupra istoriei universale (cronologic, tipologic și mistagogic, Istoria omenirii se împarte, la fel cum Moise a împărțit Marea Roșie, în două perioade: înainte și după Întruparea lui Iisus Hristos. Tot astfel, victoria lui Constantin asupra lui Maxentius la podul Milvius a însemnat de facto triumful creștinismului în Imperiul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
atunci să găsești schemele de bază pe care se sprijină structura limbilor, pentru ca apoi, prin mijlocirea lor, să emani puterea sedimentată în etimologia lor. Așa se face că, în ciuda aparenței aride a teoriilor semiotice, imboldul care le hrănește e unul mistagogic: credința că, prin vocabule, te poți iniția în misterul existenței. Nu e spirit pasionat de logică, de filologie sau literatură care să nu fi suferit la un moment de superstiția limbii resimțite ca receptacul al tainelor universului. Fatalitatea acestei superstiții
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
o mărturisire expresă a credinței în Sfânta Treime (acest rit, comun pe vremea lui Ambrozie și Augustin Răsăritului și Apusului, s-a păstrat în rânduiala catolică); g) competentes devin acum infantes și, de-a lungul Săptămânii Mari, primesc zilnic învățătura mistagogică. La Liturghia din duminica de după Sfintele Paști apar în veșmânt alb (Domenica in albis) și rostesc împreună cu toată comunitatea Rugăciunea Domnească. Așa ajung fideles. Principiul catehezei trebuie să fie: ut gaudens quisque catechizet („a catehiza cu bucurie”), și nici o grijă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Viața unui om singur, Edit. Polirom, Iași, 2010. 2 Mircea Muthu în Dicționarul scriitorilor români..., coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Edit. Fundației Culturale Române, 1995, p.104. 3 „Nu ezit să denunț ca mare vinovat pentru această atmosferă mistagogică și tenebroasă influența nefastă, pe acest plan, a lui C. Noica și a grupului de la Păltiniș...” (A Marino, op.cit., p. 357). 4 Vezi în acest sens și articolul nostru, De la Steinhardt spre Noica. Escale de-a lungul unui drum cu
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
trecut. Și, din ceea ce fusese odată lectura, și anume act de inițiere în misterul unei alte lumi, ea a ajuns să fie un mijloc laic de evaziune din realitatea cotidiană. Din act liturgic, a devenit leac psihologic, iar din mijloc mistagogic, simplă unealtă de evadare.
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
din interiorul flăcărilor îi poruncește patriarhului să privească cerurile de sub el până ajunge la pământ. Trecerea prin ceruri nu este ceva nou, așa că mă voi opri aici cu descrierea. Două observații se impun, ca epilog teoretic la această scurtă incursiune mistagogică. Prima: Dumnezeu apare în Merkaba (și în Hekhaloth 122) sub chip de Rege, de Rege Sfânt. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Nichifor Crainic, dar fructifică și îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște 231, Vintilescu 232 sau Schmemann 233), perspectiva ecleziologică în care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori, el comite anacronisme, dintre care cele mai semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, într-un articol din 2002234. Este vorba mai întâi despre schema celor trei funcții ale lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]