95 matches
-
pitagoreic. Este vorba de vestita metempsihoză (metemyucosi" = „renașterea și transmigrația veșnică a sufletelor în diferite corpuri moarte”). Era vorba de o spiritualizare a instinctului de supraviețuire și a darwinianei struggle for life pe care vechii greci o denumiseră, în diversele misterii, athanasia. Sensul acestei aspirații universale veșnice și absolute va fi lămurit, peste două generații, de Platon. Viața reală a lui Pitagora pare să se fi derulat în jurul celei de-a 60-a Olimpiade (540 î.Hr.)32. A fost contemporan cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
corelației stabilite între acorduri și intervale muzicale, pe de o parte, iar pe de altă parte, raporturi aritmetice derivate din tripla combinație tetraktys șvezi nota 29ț Î pentadă Î decadă, noțiunea de tetraktys, numărul patru capătă semnificația unui adevăr al misteriilor în doctrina și ritualul pitagoreic, axate pe această tetradă care nu este altceva decât forma figurată a decadei concepute ca număr triunghiular (1+2+3+4=10)” (op. cit., pp. 101-102). 48. Extrapolarea alegorematică se baza pe extensia conceptului de consonanță
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un manierism care se îngemănează cu sonuri vechi, venite parcă dintr-o „rădăcină de baladă”, din ecouri ale satului arhaic, ce răzbat în ritmurile poemelor sale închinate unor orizonturi și însemne izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor interne, mizând pe surpriza alcătuirii paradoxale
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care am văzut că Geții și Dacii făceau parte întregitoare. La Traci zeul național era Sabazius, numele trac al zeului aric universal, care la Greci se numea Dionisos și la Romani Bacus, zeul veseliei, al vinului și inspirațiunii profetice. În misteriile sale se reprezentau scenele simbolice ale morții și învierea naturii, care repetându-se în fiecare an, conducea de la sine la idea nemuririi. Este cunoscut că religiunile politeiste confundă și schimbă adeseori înțelesul și atributele zeilor lor, că fiecare popor, fiecare
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
neam dintrînșii, Besii, sunt profeții templului și o preoteasă dă răspunsul oracolului, ca la Delfi, și numai puțin întunecos. Cultul lui Sabazius, ca și al zeului din care el deriva, Dionisos, se făcea în afară de partea lui publică și în niște misterii, dintre care deveniră celebre ale celui din urmă prin acea că dădură naștere teatrului antic, precum misteriile neligiunei creștine dădură ființa celui modern. În aceste misterii se proclamau, între alte principii mai înalte, ascunse de comunul lumii, și ideea nemuririi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
puțin întunecos. Cultul lui Sabazius, ca și al zeului din care el deriva, Dionisos, se făcea în afară de partea lui publică și în niște misterii, dintre care deveniră celebre ale celui din urmă prin acea că dădură naștere teatrului antic, precum misteriile neligiunei creștine dădură ființa celui modern. În aceste misterii se proclamau, între alte principii mai înalte, ascunse de comunul lumii, și ideea nemuririi. Astfel Plutarc în mângâierea îndreptată, către soția lui la moartea unui copil al lor, spune către dânsa
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
din care el deriva, Dionisos, se făcea în afară de partea lui publică și în niște misterii, dintre care deveniră celebre ale celui din urmă prin acea că dădură naștere teatrului antic, precum misteriile neligiunei creștine dădură ființa celui modern. În aceste misterii se proclamau, între alte principii mai înalte, ascunse de comunul lumii, și ideea nemuririi. Astfel Plutarc în mângâierea îndreptată, către soția lui la moartea unui copil al lor, spune către dânsa că: «misteriile lui Dionisos i-ar fi învățat pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
creștine dădură ființa celui modern. În aceste misterii se proclamau, între alte principii mai înalte, ascunse de comunul lumii, și ideea nemuririi. Astfel Plutarc în mângâierea îndreptată, către soția lui la moartea unui copil al lor, spune către dânsa că: «misteriile lui Dionisos i-ar fi învățat pe amândoi că sufletul se asemănă în timpul vieții cu o pasăre în colivie, este nedestructibil și înzestrat cu simțire și după moarte.» Asemenea idei se răspândiră și afară din acele învățături secrete, devenind o
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
misionare, botezau familii întregi (Fap. 16, 15, 30-39; 18, 8; I Cor. 1, 16), precum și pe toți cei ce aparțineau unei familii (Fap. 16, 1), putem lesne conchide că se botezau și copiii ce aparțineau acestor familii<footnote † Silvestru Piteșteanul, „Misteriul Botezuluǐ”, în Biserica Ortodoxă Română, Anul VI (1882), Nr. 4, p. 196-197 & Pr. Dr. Gheorghe Lițiu, op. cit., p. 6. footnote>. Este greu de admis că aceste „case” n-ar fi avut și copii în alcătuirea lor, mai ales că în
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
semnele caracteristice ale acestui soi de scriere sînt: un spital de bolnavi, daca se poate de ofticoși, în acest spital câteva cântece vesele esecutate în cor de dame în costum național - cu condiția ca vorbele cântecului să rămâie întotdeauna un misteriu consacrat d-zeirei chineze - tirade lungi în cari vorba român și păgân își discută cu o rară îndărătnicie șirurile textului - căci fiecare șir conține cel puțin un român și un păgân; un trădători, care e atât de negru zugrăvit încît ne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spun: acest "aici", atît de drag d-lui profesor, nu poate exista fără "prezumatul" dincolo. Dacă ține atît de mult, domnia sa poate să rămînă aici, unde demonstrează că îi este locul. 1.10. VIDUL Pe fondul sincretismului noii ere, renasc misteriile vechilor școli ale Antichității. Nu li se poate opune nici biserica, închisă în propria-i dogmă și amestecată în tot felul de intrigi politice, nici știința, încătușată în limitele materiei, ambele nemaiștiind cum să-i facă pe oameni întregi. Știința
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și absorbind toate jocurile secunde într-un joc suprem, primordial. Amin. 5.6. TIHNA UNITĂȚII La nivel subtil, lucrarea cea mai impor-tantă a vremii noastre este trecerea de la dualitate la unitate. Mai bine zis, revenirea la unita-tea prețuită în toate misteriile antichității, depășind antinomiile gnostic-maniheiste. Este vorba, mai întîi, despre realizarea unității noastre lăuntrice (între minte și inimă, între principiul masculin și cel feminin etc.), pentru a depăși schis-ma interioară, fragmentarea personalității, ruperea ființei noastre în bucăți și risipirea lor pre-cum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind să fie înlocuite încet, discret, dar sigur, de formule ce tind să restaureze omul întreg, omul deplin și renașterea sa, transformarea sa prin cunoaștere (gnosis). Astfel, primul principiu al lui Hermes
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
undeva de-a lungul tubului digestiv. Din succesiunea neutrală și lentă a enunțurilor (de regulă absolut albe, metaforic vorbind), se încheagă în orice caz tablouri tulburătoare dintr-o existență aproape vidă, aproape nulă, cum spuneam, ca propensiune spre vreunul dintre misteriile ontologice sau spre transcendentul salvator; mai mult chiar, pusă între paranteze. Actantul consumă și se lasă consumat de o serie de gesturi lente, meticuloase în felul lor, dar fără niciun sens aparent, blocate într-o succesiune fatală, imuabilă: "(am stat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice caz, plin de referințe culturale de tot felul (de la simbolismul astrologic și creștin medieval până la ontologia începutului de secol XXI, de la misteriile eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor referințe, în interiorul și deasupra lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiice -, ci și amănuntele cotidiene cele mai diverse par turnate liric, aproape întotdeauna, după un tipar mitic. În fapt, Lucian Vasiliu este unul dintre poeții la care simpla aspirație spre orizontul metafizic este substituită de o totală convingere în prelungirea misteriilor medievale sau romantice într-un cotidian ce apare, astfel, cu totul transfigurat. Căci niciodată secvențele componente nu pot fi anodine, câtă vreme chiar cel mai puțin semnificativ detaliu în ordinea aparenței, firește poartă încrustate în pieile sau în osatura proprie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un literat mediocru) sau Mircea Diaconu, actorul (supralicitat ca scriitor), în vreme ce din literatura universală (cap. Proza universală despre roman și riscurile ironiei, despre misterii și religia prieteniei) atenția exegetei se îndreaptă asupra deja clasicizaților Italo Calvino, Kundera sau James Joyce, după care intră în vizor vedetele actuale de pe piața internațională de carte (Paolo Coelho, Carlos Ruiz Zafon, Andrew Davidson, Simon Toyne, Amelie Nothombe, Amos
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru care există un cult care atinge un înalt grad de fervoare", acest Rochegrosse, cu al său Chevalier aux fleurs, mărșăluind către cucerirea Ideii, îndepărtând cu un gest sigur și nobil florile tentante care răsar în drum"41. Imaginația, visul, misteriile apar nu doar ca subiecte, ci devin creatoare de atmosferă în pictura simbolistă, fapt pe care-l ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este și monstru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Art Nouveau. Mina Bick Wepper îi fusese elevă Ceciliei Cuțescu-Storck la Școala de Belle Arte din București și își completase studiile la München și la Dresda. Toate cele trei panouri pun accentul pe o feminitate care participă la oficierea unor misterii sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul realizează și o deschidere inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al melting-pot-ului oriental, abur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de exotism hindus, în felul picturii lui Gauguin din etapa sa tahitiană, departe de modelul romantic, respirând prin decor dolce farniente-le voluptuos de harem. Atitudinea pictorului se apropie în cazul ei de cea a unui sacerdot care participă la misterii. "Aceste țigănci îmi păreau în timpul lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face nici Gauguin, deși în pictura acestuia, aflată sub semnul sincretismului, nu lipsește substratul mitologiei polineziene și cultului Maori, instrumentate simbolic de o manieră cu totul particulară. În opinia Serafinei Brukner, țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck se află sub pecetea tainei, oficiind misterii. "Acum ne vom opri însă în fața unor țigănci cu desăvârșire străine de celelalte, țigănci ce nu deșteaptă gama fenomenelor erotice și senzuale, ce nu apar ca o suită comică a figurilor de carnaval, ci poartă în ele reflexul unor mistere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin Chesaru, N. Davidescu sau Cora Irineu. "Pe pereții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate nici un sunet, ceea ce, alături de alte fapte, ne face să presupunem că în rolul mut al lui Osiris apare mumia faraonului decedat”. Osiris nu plînge pentru că, prin moarte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]