81 matches
-
ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte, vițios, dar cinstit, se supără o clipă de ceea ce, pricepând turbure, simte
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
brățara de logodnică, trebuia să adunăm ambele simboluri într-un singur inel... Mi-a vorbit mult în seara aceea, și eu o ascultam vrăjit; deși rămășița de luciditate pe care o mai aveam se răzvrătea împotriva acestui ceremonial incert și mistificat. Mi se părea că e un viol săvârșit asupra dragostei noastre orice tendință de legiferare și exteriorizare simbolică. Ceea ce iubeam eu mai însetat în dragostea noastră era tocmai spontaneitatea și autonomia ei. Totuși, când bijutierul mi-a adus inelul, l-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cărțile cele mai rare și călătorise de atâtea ori în străinătate, se văieta la toată lumea de dificultățile studiului, de lipsa de concurs. Pentru acea notă, estorca mereu aconturi, ajutoare, delegații în străinătate și, lucru curios, nici un oficial nu se credea mistificat, toți îi dădeau dreptate. Ioanide pretindea că ne aflăm încă în era fanariotă prelungită, indivizii nu vor altceva decât să parvină. Nemaiexistând boieriile și alte dregătorii sonore, aventurierii caută titlurile veacului: profesor universitar, doctor, arhitect, când nu-l pot obține
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare. Ea era a mea, stătea lipită de mine, mistificată și devenită invizibilă prin chiar subînțelesul ei. Ea mă învăluia și o iubeam cu acea "dragoste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte. Ceea ce nu puteam să fac în cazul țăranului mexican, aici reușeam: trăiam într-o promiscuitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale. Singura femeie cu adevărat tăcută din această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale. Singura femeie cu adevărat tăcută din această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
intimidați și supuși represiunii; cel mai adesea, ei sunt întorși unii împotriva altora, în condiții de încurajare a delațiunii, pe temeiul unor defecte omenești constante, cum sunt lăcomia și dorința de răzbunare. Tot ce are legătură cu aceste lumi apare mistificat și adevărul este bine păzit, căci forța sistemului concentraționar se bazează tocmai pe minciună. Imaginea care încheie romanul Primul cerc subliniază acest lucru: camioanele care transportă deținuți de pe o "insulă" pe alta poartă inscripția multilingvă "Carne" și astfel dau impresia
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Și atunci, strigătul devine râs histrionic. E un joc la puterea a doua, căci Cioran se preface că joacă un rol, dar, prefăcându-se, el chiar îl joacă. În aceste condiții, cui să-i fie frică de Cioran?! Fie și mistificat, nihilismul lui (să-l numim anarhism?!) e întemeietor pentru ceilalți. De altfel, e întemeietor înainte de toate pentru sine. Oricum, nu numai anonimii care veneau să-i ceară sfaturi în legătură cu sinuciderea plecau înseninați, dar și un Beckett, care, după ce citește Demiurgul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o scuză oarecare?! Cioran însuși recunoaște: „Greșesc fără îndoială gândind așa. Dar acest fel de a gândi îl datorez tot țării mele...” (idem). Așa încât, nu-i rămâne lui Cioran decât să convertească ura în admirație secretă, fie ea oricât de mistificată. Nu fusese chiar ura consecința unui exces de luciditate?! Oricum, se recunoaște limpede în ai săi. Iată: „Cu cât înaintez în vârstă, cu atât simt ce profunde sunt legăturile care mă leagă de origini. țara mea mă obsedează: nu mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să ne abținem să evoluăm, să rămânem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar” (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decât să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adică gânditorul care ține discursul și deține limbajul, este chiar limbajul în exercițiu. În schimb, m-au preocupat maniera sa de problematizare; istoriile problematizărilor pe care le-a făcut; constructivitatea și pozitivismul gândirii sale. Foucault este cel mai demonizat și mistificat gânditor al lumii contemporane. De asemenea, nu am fost preocupat de actualitatea sau inactualitatea gândirii foucauldiene; de cât de actuale sau inactuale sunt ideilor sale, ci doar de întrebările pe care le-am formulat în convergență sau în diferență cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
criticat (distructiv!), atacat într-un mod subversiv și plin de ostilitate față de ideile și problematizările sale, contestat de media intelectuală franceză, deși era profesor la Collège de France în ultima parte a vieții. Evidența istorică, cu toate că poate fi atacată, contestată, mistificată lingvistic și ideologic de către politicienii cunoașterii și ai discursului public acest vehicul al puterii social-politice! -, nu poate fi ignorată și ascunsă, pentru că are un loc al ei în ordinea obiectivă a lui Chronos, în ordinea istorică. Spre sfârșitul vieții sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
încă, pornind de la un adevăr istoric"209. Pe temeiul unor politici fictive și mitizante se pot institui noi realități, la fel cum o politică se dezvoltă de la o evidență istorică, de la un adevăr al faptelor și evenimentelor, ce sunt toate mistificate lingvistic prin actul de a spune. Iluzia că aici e istoria, dincolo ficțiunea nu reprezintă decât un alt simbol al imaginarului istoriografic (românesc). Realitatea, istoria scrisă și ficțiunea actului de a spune se intercondiționează atunci când ne exprimăm. În epoca contemporană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
El înțelege ce aude și este martor la spectacolul inteligenței. Are cinismul păcălitorului și tace complice. Ironia nu se poate concepe, așadar, în afara schemei teatrale, cu protagoniști dintre spectatori : două categorii, vai! Aici se întrevede și diferența fatală între spectatorul mistificat și cel activ, adevăratul "destinatar", al treilea. În fapt, se poate spune că însăși pasivitatea (nu neaparat, mereu, naivitatea) garantează succesul ironiei. Ce ar fi plăcerea ironistului și a complicelui său fără consimțămîntul ridicol al victimei la propria-i defăimare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fascinantă și eternă) și "ochiul (plătit din ban) public", a cărui eficiență este o problemă a istoricilor, nu a ziariștilor și nici a celor care lucrează în formula post-revoluționară a "serviciilor". 3. Apar omisiuni privind contactele ulterioare, cu un impactul mistificat asupra montajului de cioburi de mai sus. 1971-1973 Întâlniri la ore de seară, prin parcurgerea unei porțiuni de drum comune (de la Universitate până în ce punct? cât dura traseul? ce subiecte erau abordate?). 1973-1983 Defragmentatorul (asiduu formator de luptători pe frontul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
acțiune este un al treilea obiectiv al acestui tip de sistem. Dar acest scop este dependent de alți factori și constituie un fel de armatură retorică a discursurilor propagandiste, al căror fundament conformizator se sprijină pe o cultură tradițională, cîteodată mistificată, și o memorie comună, vie și vivificată în toate felurile. Contrar raționamentului integrator al propagării, propaganda implică o schematizare voluntară, menită să declanșeze reacții pasionale, și o înțelegere dihotomică, finalizată intelectual. "Astfel, a vorbi despre psihanaliză nazistă, mistificatoare, a apropia
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
patriotism" au fost atît de demonetizați de ideologia comunistă, încît acum îi rostim cu o îndoită strîngere de inimă. • Doctrina mai presus de oameni acreditează practica de supunere totală a existenței umane față de principiile doctrinare, sacre, perfecte. O imagine fabulos mistificată a prezentului va fi întemeiată pe aceste principii, modelul elaborat (vezi programul partidului, de exemplu) devenind o "realitate" ficțională mai puternică decît realitatea însăși. Mass-media este puternic angajată în construirea unei atare ficțiuni; căci, deși la acest nivel se vorbește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sonore (dacă ne gândim doar la condeiul lui Pamfil Șeicaru sau Ion Vinea, alături de cel al lui Arghezi), a fost cu mare interes urmărită de categoria cultă a populației, ca modalitate delectantă de a intra în contact cu suprafața realității (mistificată sau nu) din viața politică și culturală. Vorbim așadar de un receptor nu doar alfabetizat, în condițiile în care marea masă a populației trăia la limita ignoranței, ci și de unul apt să privească discursul cotidian ca pe un spectacol
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai demnă" (Programul PCR, 1975, p. 8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai demnă" (Programul PCR, 1975, p. 8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schimbată terminologia; nu se mai vorbea despre profit (o noțiune economică specifică economiei capialiste)85, aceasta fiind înlocuită cu noțiunea de rentabilitate 86. Dacă ar fi să desprindem o concluzie în funcție de rezultatele reale (și nu din datele oficiale ale statisticilor mistificate) ale economiei socialiste, putem spune că, prin teoria sa, Marx, și în general marxiștii, au făcut un mare deserviciu "clasei muncitoare". După Revoluția rusă din 1917, ulterior transformării Rusiei într-o țară socialistă și mai apoi când țările satelit ale
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
dezmeticindu-se, nu a mai fost pe placul puterii, fiind sacrificat, după formula stalinistă consacrată: decât un disident în viață, mai bine un erou decedat. Moartea absurdă, ce i-a curmat viața tânărului genial, a fost învăluită cu ipocrizie și mistificat ca poet al gloriei comuniste. Nimic mai nefiresc. Stau probă contrară, indubitabilă, creațiile tipărite și cele încă nedate la lumină din „Fondul Nicolae Labiș” de la Muzeul Bucovinei din Suceava: 391 de poziții de inventar de manuscrise în sute de file
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cuno?țin?e la �ndem�n? ce pot servi sociologilor ca suport pentru conturarea problematicii de cercetat, a �ntreb?rilor de plecare, a ipotezelor etc., f?r? a exclude contactul permanent cu �terenul�, cu societatea real? ?i nu cu una mistificat?, virtual?. Dac? sociologul se situeaz? �ntr-o paradigm? (o imagine a socialului, de exemplu aceea c? �societatea este un super-organism�) el poate contribui la dezvoltarea �?tiin?ei normale� (Th. Kuhn) a socialului, a sociologiei, p�n? c�nd va afla suficiente
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
identifica numeroase elemente de sociologie la filozofi, istorici, juri?ți, chiar la poe?îi vremii. De la sine nu se �ndrepteaz? nimic �n capetele unei genera?iuni�, de aceea Titu Maiorescu cerea examinarea critic? a contextului sociouman existent, nu a unuia mistificat; Eminescu ar?ta c? nu-i normal că �ntr-o ?ar? �p?m�ntul ?i muncă ??ranului s? pl?teasc? p�n? la urma urmelor toate d?rile, oricum s-ar percepe ele ?i oricum s-ar numi�, �n timp ce
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
părăsit de propaganda comunistă. Erau recuperate valori autentice, convertite de nevoie gen Tudor Arghezi care publică, în 1955, demascatorul 1907, iar în 1956, Cîntare omului, cu teme cît se poate de convenabile ideologiei. Apar poeți noi, Nicolae Labiș supradimensionat și mistificat de activiștii propagandei așa că A. Toma va fi aruncat, cum ar fi spus tovarășii, în lada cu gunoi a istoriei. Între miturile care urmăreau să justifice și să întărească proiectele și realizările comunismului, a fost și Bălcescu. Prin mijlocirea literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]