217 matches
-
șefea și el, dar foarte subpus lui Mistrie: îi păzea poroncile, nu dădea prin băț. "Maître, îi spunea, maître, pot să..." Tonul, ce zic tonul?, tonurile pe care pronunța Milucă maître! Ce vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l supradimensioneze, se făceau mai mici decît Mistrie. Și cel mai mic, parameciul de Milucă. Din coincidența scaun-persoană, răsare, crește și-nflorește cultul, dar și relația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tonul, ce zic tonul?, tonurile pe care pronunța Milucă maître! Ce vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l supradimensioneze, se făceau mai mici decît Mistrie. Și cel mai mic, parameciul de Milucă. Din coincidența scaun-persoană, răsare, crește și-nflorește cultul, dar și relația cu cel de sus, cu prea-înaltul. Dacă stai în patru labe, ți-i mai ușor: te expui mai puțin, ai suprafață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i mai ușor: te expui mai puțin, ai suprafață de expunere redusă. Preceptul lui Griboedov, Prea multă minte strică, era pus în practică fără crîcnet: N-avem nevoie de vedete, ci de inși muncitori și onești". Incompetența și-o masca Mistrie prin aroganță. Nesiguranța pe ce știa (și nu știa multe!), prin disciplină cazonă: "Activitatea pe sector să fie defalcată: trimestru, lună, săptămînă, zi, oră, minut, Ieficient". Cînd era în duși răi, devenea trinitromistrie să fi găsit pe cineva la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
multe!), prin disciplină cazonă: "Activitatea pe sector să fie defalcată: trimestru, lună, săptămînă, zi, oră, minut, Ieficient". Cînd era în duși răi, devenea trinitromistrie să fi găsit pe cineva la o țigară sau la un flirt. Pronunța fliort. Numai Unul Mistrie putea fi abătut cu ispita de la trebi. Numai iel putea fi surprins în plin igzirciț erotic. "Cercetarea stă. Te pun în discuție la prima ședință. Mîine! Milucă, adu convocatoru'. Se sabotează Institutul". Cu agățătoarea ieșită deasupra gulerului, Milucă dădea fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de la trebi. Numai iel putea fi surprins în plin igzirciț erotic. "Cercetarea stă. Te pun în discuție la prima ședință. Mîine! Milucă, adu convocatoru'. Se sabotează Institutul". Cu agățătoarea ieșită deasupra gulerului, Milucă dădea fuga să sune "mobilizarea -mî-generală", ca Mistrie să ceară ritm stacatto "la mî-lucrarea colectivă, cum ne-a indicat mî-Bucureștiul". Nimeni nu era scuzat de vreun miting, de vreun instructaj politic, de vreo defilare. îmi amintesc cum se desfășurau repetițiile pe stadion. Cum reluam uralele pînă cînd organul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vine-n minte Institutul. Închiderea obtuză, uniformizarea, aplauzele la comandă funcționau acolo exact ca la scara mare. A țării. Sigur că se strecurau și oameni de valoare, dar funcții n-aveau. La fel ca-n PCR. În decalogul impus de Mistrie, intra și porunca: să nu publici! Îi voia pe toți tenaci și anonimi ca furnicuțele. Șterși și modești. Publicai, erai pedepsit. Te împiedica să te înscrii la doctorat, îți tăia ziua de lucru dacă semnai condica de prezență cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au ieșit numai patru? Zici că n-ai găsit pentru tema asta nimic? Și de ce n-ai scris de o sută, de cinci sute, de cîte ori era nevoie, nimic? Nimic, nimic, nimic, ni..." Dacă i-ar fi lăsat slobozi Mistrie, doi-trei angajați puteau face munca întregului colectiv. Însă iel trebuia să țină sub control tot. Cu suflu iacobin-bolșevic. Nu degeaba, după decembrie '89, cineva a propus în presă să fie depus în Sala pașilor pierduți și vopsit în roz, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii (prostimea de sacrificiu) erau băgați la "colțul roșu", un fel de gazetă de perete unde poetul își afișa poemele cu rime boante. Topîrceanu ar fi spus că sînt potrivite ca Eufrat cu castraveți. Nu erau întrecute decît de discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
decît de discursul optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a cărui aport nu se va trece". Cai, nebuni, ture se lăsau purtați de colo-colo, din capriciu. Împinși de Mistrie, mutați de Mistrie, jucați de Mistrie. Nu părea a-i trece nimănui prin cap (nici celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a cărui aport nu se va trece". Cai, nebuni, ture se lăsau purtați de colo-colo, din capriciu. Împinși de Mistrie, mutați de Mistrie, jucați de Mistrie. Nu părea a-i trece nimănui prin cap (nici celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers. Cine-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a cărui aport nu se va trece". Cai, nebuni, ture se lăsau purtați de colo-colo, din capriciu. Împinși de Mistrie, mutați de Mistrie, jucați de Mistrie. Nu părea a-i trece nimănui prin cap (nici celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers. Cine-ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pisica din Cheshire: uite-o, nu-i. Era un comod și n-am spus leneș; un conformist și n-am spus oportunist. Să fi intrat Franga în rol de cal-cavaler? "Nu, Iordana, eu n-am suflu să mă bat cu Mistrie. E un coleric primar, un trivial, dar energic". Măcar Franga nu scria la gazeta de perete, ca Milucă. Tăcea și înghițea, "rupt de colectiv", dar își adunase într-o carte studiile, tipărise două monografii, cîteva ediții... Felul cum își trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
își trecea mîna întreagă peste cealaltă, cu două falange lipsă, demonstra efectul măcinării de nervi pe termen lung. Cît despre regină, regina era foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea! Ce parabolă a timpului ai creat!", zăngănea Elvirica din lanțuri, din amulete, din cerceii lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de mulțumescuri nu-s de-azuns". La mijloc erau curbele ei ispititoare, de-i pocneau lui Mistrie siguranțele ca la aerotermă. Cu bubuială mare cînd soțul Violetei l-a prins "cu nădragii în rovine". Scundacul director își iubea cadînele alternativ. Mereu în vînă, în ciuda crizelor de lombosciatică. Era organul și organonul. Cercetarea intra în orgasm cu iel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și-a construit personajul din Astă vară n-a fost vară..., pe Lia Alexianu, sînt convinsă că s-a gîndit la mine. Proba? A facut-o să zîmbească asimetric, pentru a-și masca dintele rebel. În roman, Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a-și ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul săltat la cer e-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul săltat la cer e-a noastră biruință". "Ce cauți aici? Mă spionezi? urlă Mistrie ca la pompieri, intrînd în triplă criză: de fiere, de isterie, de megalomanie. Și Lia este extirpată din organism, ca "ielement refractar". Consideră că te-am desărcinat din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din funcție". Personajul Magdei U. își poartă nedreptatea în ochii tuturor, n-o ascunde. Romanul e o egobiografie (în terminologia lui Marcel Moreau), cu rol de katharsis. Lia se zbate într-o luptă, nu cu îngerul, ci cu dracul gol. Mistrie lunecase pe-un sîmbure de cireașă, căzuse-n noadă și se sprijinea într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-o cîrjă. În mitologie, diavolul, uneori, e șchiop; piciorul infirm e totdeauna stîngul. Da, Miron ar fi putut juca rolul nebunului pe tabla de șah a institutului. Era destul de histrionic, de neașteptat, de insolent. Rîsul lui îl lovea pe Mistrie drept în plexul solar și-l făcea să eructeze. Mai ales toasturile, încheiate cu tembela urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grădina. Nici ninsoarea nu-mi mai pare măruntă și urîtă ca o mătreață. Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi. De la MORE PRICKS than KICKS ("Noroc că pișpi nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
critice "discursul de-a gata din presa ceaușistă". Proiect subvenționat de George Sőrős, cu conceptul dat la cheie. Exact ca pe timpuri, dar croit din alt lemn. Lemn politic corect. Tot în '81 am început și eu războiul personal cu Mistrie. Bătălia am încheiat-o înfrîntă, dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea (cel mai mare dintre cei șapte pitici îi zicea rusește, milaia maia) să se producă, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o fi zis Maja Desnuda. Cum elogiile au fost cu asupra de măsură, le-am atras atenția că nu pe Maia o laudă, ci pe Ernest Bernea. Există un serviciu secret, un SRI al coincidențelor: simultan, a fost prins și Mistrie cu penele raței în gură. "Procedeu de junglă", a comentat Carp, în "Ora". Volodea s-a simțit atacat pe două fronturi: al lui și al Maiei. "Ai compromis Institutul, tovarășa Marievici. Cu noi nu ține să scoți hora-n drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Descartes cetire: Bene vixit qui bene latuit. Trăiește bine cine-și incifrează bine ideile opozante. Ce n-ar fi făcut Milucă să nu-l irite pe iritabilul director? Doctorul în Bolliac își alegea subiecte fără însemnătate. Despre Ieminescu scria doar Mistrie. Cred că protocronismul a fost mai puțin nociv decît tendința de a-i dezgropa, de a-i "restitui" pe toți osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Luăm gîsca drept ibis?" a încercat Aurel Tîrziu. "Zur c-am citit Demonica și mi-a plăcut, a zîzîit Violeta. Lucrezzia a fost o hipersenzuală. L-a anticipat pe... cum îi zice, cu fecioara de 24 carate. "Pitigrilli", a tunat Mistrie, intrînd în fieful lui Milucă, deus (s)ex machina. A urmat decizia zeului: "Tovarășa Marievici nu mai primește nimic. COM-ul a votat desfacerea contractului de muncă pentru abateri grave. Legea 5 din 78, articolul 64, litera t". COM-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]