141 matches
-
tulburătoarea lumină care mi te fură cu ultimul sărut pe gură. Îngenunchiat în "vis ca-n adevăr", conștient că totul e unduire (principiu frecvent invocat de către Dan Botta), privitorul în concret se integrează în fluxul universal, așteptând calm sfârșitul. Marile "mistuiri", tensiuni inerente, au rămas în urmă. Mărturie, în acest sens, spovedania calmă din admirabilul Panteism (cu inflexiuni grave, philippidiene): Numărătoarea inversă ne-așteaptă când, nestatornici, fără bivuac vom pribegi în timp ca-ntr-o oglindă, ca pe un disc nemărginit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al participanților în cadrul unui jurământ, a cărui eventuală încălcare ar fi presupus aruncarea în foc a colossos-ului, în semn de pedepsire simbolică, și refacerea în sens invers a traseului de investire simbolică a acestuia (trecerea de la vizibil la invizibil prin mistuire). Colossos-ul invoca și se asocia cu ideea de psyche, care desemna la rândul său un concept specific lumii de dincolo, purtător al unui anume caracter de ambiguitate, asociat noțiunii de invizibil. De altfel, această inedită abordare putea să indice una
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acestuia, întru servitute și ascultare, docil-subordonate voinței celui adorat, voință ce devine un imperativ incomensurabil și imperturbabil. Ceea ce această voință dorește se și împlinește în raport cu cel care i se închină. Aici consubstanțialitatea spirituală devine progresiv o asimilare, o înghițire și mistuire a nucleului prezenței sufletești care adoră. Un astfel de nucleu pulsativ este răpit și asimilat total de reverberațiile copleșitoare a celui invocat întru venerare. Portretul sculptat sau pictat au rolul de a concretiza și permanentiza, nu prezența entității idolatrizate, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sunt exploatate la maximum de eul creator tocmai pentru că acesta interpretează ciclul social că epifenomen al viziunii simple din sistemul său cuaternar. Că și în cazul profeției America, simbolicul Preludium necesită o analiză succinta. Versurile sunt saturate de expresii evocând mistuirea: "first born & first consum'd" (E: 60), "Consumed and consuming" (E: 60), "sieze the burning power" (E: 61), "Devouring & devoured" (E: 61). Global, fragmentul traduce ideea blakeană că tulburările sociale sunt contagioase și că molipsirea respectivă dizolva cu rapiditate forțele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sine trece pe planul al doilea. Pare să se plătească doar prezența fizică, nu și performanța. Echipa națională a Rusiei e bătrînicioasă ca stil, venită din alt film decît celelalte. În Ucraina contează derby-urile Kiev Donețk, în rest, e o mistuire bine plătită a energiilor prin diversele gubernii uitate de Dumnezeu. Ne-a lipsit foarte puțin să-l vedem și pe Neaga pe la Vladikavkaz, în Osetia de Nord, ca să ne convingem pe deplin că lumina ne vine de la Răsărit. De fapt
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spiritului omenesc, ci mai ales despre limitele condiției sale de ființă biologică, despre căderile și înălțările omului, ființă imperfectă, vinovată. Stihurile fără an situează întrun prezent perpetuu, general valabil, setea de viață a omului și foamea lui de ardere până la mistuire. Secvența a treia readuce eul creator în centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe treapta rațiunii, își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și își asumă un compor tament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mistuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun spațiu visceral mai amplu (Actul al treilea: în burta peștelui II și apoi a peștelui III). Eșecul repetat al încercării de a ieși din captivitate reprezintă tentativa de a depăși conștiința
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În primul rând, luăm cunoștință de drama iubirii acelei misterioase doamna T., siluetă tulburătoare, apariție distinsă, spirit practic și autoare ce se ignoră" (Pompiliu Constantinescu). Ea este iubită de toți bărbații, dar bărbatul iubit de ea o va respinge și mistuirea acestui personaj devine dramatică. Autorul o rugase pe Doamna T. să accepte un rol într-o piesă a lui, deoarece ar fi putut să exprime: "cum se gândește, cum se iubește, cum se suferă", dar aceasta refuză: "N-am nimic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Marii ("e un leac bun pentru cei încuiați cari sufer de stomac și de ficat, cu gălbinare"). Iată și informațiile despre anghelică, cu sinonimul obligeană: "ațâțătoare de poftă de mâncare și liniștitoare a durerilor de pântece, pentru pătimași cari au mistuirile grele, cu râgâieli și vânturi"; sunt lucruri cunoscute și de Tarsița Popeasca, personaj al lui Caragiale din Articolul 214: "Am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce purdalnicu îmi venea de cum m-am sculat, pardon, de la stomac!". "Anghelica! Teribelă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
casă în care să nu se găsească, printre cele mai uzuale instrumente medicale, termometru, ventuze, irigator etc., și cîte o coroniță de lobocoagulare. Prezența ei era obligatorie"; "se arătară în chip fiziologic, între altele, ici-colo, cazuri de dispepsii, tulburări de mistuire, crize de ficat, lipsă de poftă de mîncare, anemie și mai ales constipație". 2.2.3. Dar, datorită faptului că, în fond, nu suntem în prezența unei lucrări de specialitate, ci a unui text literar, se produce ușor glisarea către
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
f. 127). Ideea nu era nouă și Eminescu o putea afla în opera lui D. Cantemir: "Desfătările tale: pulbere și fum, care cu mare grosime în aer se înalță și, îndată, rășchirându-să, ca și când n-ar hi fost să fac..." "Risipire", "mistuire" în vânt. Într-un manuscris citat, Eminescu a notat această expresie: "fiul pulberii" (2286). Întreaga sa filozofie se va "răsuci" în jurul acestui cronotop, a rupturii dintre "lumea bulgărului și lumea ideii": "corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cel mai recent volum (Până la capătul liniei)au puncte comune. Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate” de hidoșeniile vieții. Vocea auctorială trasează unduiri licorniene, dovedindu-ne multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată”. și Petre Barbu o face într un mod învăluitor, șocant de original. Oferim o succintă ipostază, din volumul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
numele tău, Poete! Promitem că „aceiași sori căzători depun rotundul stingerii în lacrimile noastre...” (Amintirea poetului) Acum și-ntotdeauna! Dan Plăeșu Incursiune în proza romanescă „Mă aflu înlăuntrul sufletului meu...” De patru decenii și jumătate, pentru DAN PLĂEȘU viața înseamnă mistuire, vibrație, înnobilare a cuvântului scris. Talantul Kărăzit (dar divin întru îndumnezeire) rodește cu patos, ca o torță arzândă întru iubire, frumusețe morală, sensibilitate. Cunoscut scriitor și jurnalist profesionist, Dan Plăeșu abordează cu egal succes o diversitate de genuri și stiluri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
spre această dimensiune pentru a o coborâ pe pământul vieții sale de zi cu zi. El speră într-o resurecție în care se va înlocui cu sinele său ideatic. Credința în metamorfoza sa ontică el o întoarce împotriva sa dorind mistuirea propriei identități temporale și saltul triumfător spre invincibilitatea propriei firi. De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida și depăși limitele dragostea întru eros fiind oarbă. Totuși, ce semnifică, în profunzime, o astfel de orbire caractreristică proiecției lipsite de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o poartă. Dimpotrivă, ea apropie cele două structuri într-un mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic și integru își proiectează întreaga prezență și acțiune, forță negativă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e reflectare ci văz iluminat, viziune: "Și-n urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh" (Rugă simplă)6. Îngroparea în lumină - precum mistuirea în azur7 - răstoarnă întreaga perspectivă; acum ceea ce luminează vine din ochiul pe care-l deschide, din vederea unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină - arătând priveliști ne(pre)văzute. "Și iată: noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lânced din lampă", iar în lumina vagă a acestei infraexistențe nimic nu este ori abia mai este. Să fie oare capătul de drum al ființei ce se stinge, adunarea sa în puținul ce-și așteaptă moartea, în restul pândit de mistuire sau, dimpotrivă, începutul, dimineața trezirii din neființă, ființarea incipientă a unei zvâcniri, rumoarea nerăbdătoare a unei iviri? La ambele capete, ființa stă în aceeași reculegere de sine, strânsă în așteptare, fie că stă să dispară, fie că stă să vină
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care insistă asupra secvențialității banale a fetei și o conduc în pragul dezastrului ontologic. Așezarea celor doi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totemici”. Corbul apare în basm ca ajutor ex machina pentru eroul încleștat în lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea se sfârșește în germinație, germenii creației se dezvoltă în cenușa rămasă. Transmutația totemică este vizibilă și în scenariul fraților preschimbați în lup, urs, vulpe și eliberați de incursiunea eroică, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Șederea neofiților pe parcursul ritului de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu toate averile lor, iar adepții lui Toctai să rămână pe loc. A dat apoi ordin trupelor sale să înconjoare orașul, l-a jefuit de bogății și, după ce a ucis întreaga populație, a aprins clădirile, lăsându-le să ardă până la mistuire. Distrugerea Caffei și Sudacului, cele mai mari centre comerciale ale Hoardei de Aur la Marea Neagră și masacrarea a mii de locuitori nevinovați din toate orașele Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trainica spre-a tremura de frică-n față Vajnicului braț al muritorilor ori al nemuritorilor: și dulci alinătoare flaute, În armonie cu grozavnicele trude, cîntă duioase melodii. Și Foalele-s Plămînii cei Însuflețiți: Ciocanele-s Însuflețita Inima: Cuptoarele Stomacul pentru mistuire: cumplită a lor furie. Mii și mii trudesc, mii cîntă la instrumentele Cu corzi ori de suflat spre-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los este inima oricărei manifestări, este Soarele (Sol227). Böhme, similar, identifică inima cu soarele 228. Mai mult, Urthona este focul nemistuitor, ca paznic al Veșniciei (vezi faptul că trupul înviat, mîntuit, al Omului Veșnic, Albion, nu mai poate intra în mistuire 229 datorită "refuzului" flacărilor 230), care, după cădere, devine mistuitor, ceea ce corespunde principiului refracției. Luvah, pe de altă parte, este iubire. După cădere el devine opusul: ură, mînie, a cărei energie va fi încorporată prin Orc. Căderea lui Luvah în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]