126 matches
-
atracția către o casă „stranie”, amintind vag, ca și alte câteva elemente, de „misterele” din proza lui Mircea Eliade. Pe tipicul întoarcerii către o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
București, 1969; Frumoasele garnizoanei, București, 1969; Podul de foc, București, 1975; București, oraș de vis și de dor, București, 1977; Moartea boxerului, București, 1978; Din scrinurile regilor, Iași, 1979; Nuntă cu sănii, București, 1980; Din legendele Dunării, București, 1982; Corabia mistuită, București, 1983; Brelocuri, București, 1985; Zori în ceață, București, 1985; Pasagera, București, 1989. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu, „Microbuzul de seară”, GL, 1965, 4; Gabriela Adamesțeanu, „Port dunărean”, CNT, 1965, 4; Simion Bărbulescu, „Microbuzul de seară”, IL, 1965, 4; D. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Popa, Dicț. lit. (1977), 564; Dan Mutașcu, Un istratian, SPM, 1978, 416; Emil Manu, „Nuntă cu sănii”, RL, 1980, 17; C. Sorescu, Nunta cuvintelor, SPM, 1980, 503; Nicolae Ciobanu, „Din legendele Dunării”, „Viața militară”, 1983, 5; Valentin F. Mihăescu, „Corabia mistuită”, LCF, 1983, 49; Nicolae Paul Mihail, „Corabia mistuită”, SPM, 1983, 49; Aurel Martin, „Zori în ceață”, „Viața militară”, 1986, 5; Emil Manu, „Zori în ceață”, RL, 1986, 16; Popa, Ist. lit., II, 1023; Dicț. scriit. rom., IV, 543-545. A. Ml
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
istratian, SPM, 1978, 416; Emil Manu, „Nuntă cu sănii”, RL, 1980, 17; C. Sorescu, Nunta cuvintelor, SPM, 1980, 503; Nicolae Ciobanu, „Din legendele Dunării”, „Viața militară”, 1983, 5; Valentin F. Mihăescu, „Corabia mistuită”, LCF, 1983, 49; Nicolae Paul Mihail, „Corabia mistuită”, SPM, 1983, 49; Aurel Martin, „Zori în ceață”, „Viața militară”, 1986, 5; Emil Manu, „Zori în ceață”, RL, 1986, 16; Popa, Ist. lit., II, 1023; Dicț. scriit. rom., IV, 543-545. A. Ml.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
apropiat de tagma luciferienilor, afin acestora mai mult decât s-ar putea crede. De-o bună bucată de timp, procurorul se retrăsese din elita separeului de la "Concordia", pentru a se însoți cu femeia iubită. De care se lasă înrobit, anihilat, mistuit. Iubind-o cu un egoism feroce, diabolic, punându-și în operă în cele din urmă năravurile patologice de voyeurist. Fascinat și stârnit nu de păcatul posesiunii, ci de cel al dorinței. Ce-l izolase de lume, în vidul etanș, ostil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mântui" spune un vers al Odei în metru antic. Iar "drumul pulberii" nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poezia lui Eminescu ...[...]... nu întâlnim nici spaima existenței proprii și nici dorul ei deznădăjduit ci dorul ei dulce-amar, uitarea ei de ea însăși"24. Sau ceea ce într-un vers de laborator al Odei, Eminescu spune: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mistui" și forma definitivă: "Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phonix?" * Tendința către "apocaliptic" (habitudo ad nihil) nu devine o "spaimă de neant" la Eminescu, ci nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate Și nemurire care par a prevala în afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică în fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pierdute. E bine de meditat și la modul în care suferința poate adeseori constitui o cale spre credința creștină. Adeseori, înmormântarea unui partener se demonstrează a fi un punct de cotitură în călătoria spirituală a unei
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ.// Sângele anilor, / Sângele / Iubirii, / Sângele urii // Pulsații / Ascunse / În cenușa / Umană...” Aceeași pasiune pentru stil se regăsește în descrierile din Terase albe (1938), relatare a unei vacanțe petrecute la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
-o în periferia existenței sale dedicate misticei ascensiuni, este preluată din nou ca mijloc și ofrandă prin care sinele se poate sacrifica. Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în sferele absolutului învăluie acum și dimensiunea imanentului respins anterior. În acest context, precum în cazul corporalității, tentațiile lumii ancorată în timp nu mai pot primejdui
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu este - nu mai poate fi în ordinea ființei poetice - dispare
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
toate insultele pentru a rămâne fidele credinței lor, care s-au lăsat jefuite, alungate, ucise, care au îndurat tortura focului și a apei pentru a sfinți Numele Dumnezeului lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
constată că nu se mai poate face nimic și fratele Elia hotărăște ca Francisc să fie readus la Assisi, în mănăstirea de la Porțiuncula. A fost un drum triumfal: mulțimile evlavioase ieșeau în întâmpinarea convoiului care-l însoțeau pe Fratele acum mistuit de durere. Ajunși la biserica atât de scumpă inimii sale, Sfânta Maria a Îngerilor, cere să i se cânte „Imnul fratelui Soare”; vrea parcă să-și ia rămas bun de la natura ce a fost alături de el în cântarea laudelor Domnului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
31 ani, deși însărcinată a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Magarus a fost găsit cu capul spintecat în două, iar copilul Ion Sălaj de 2 ani a fost ucis cu grenada. 47 de gospodarii țărănești din Trăznea au fost complet mistuite. După cum arată documentele " la plecarea din comună soldații maghiari au legat de un tun pe locuitorii Gavrilă Andries si Ana Danilă, târându-i după ei pană în comuna Hida, jud. Cluj, unde i¬au împușcat”. În acel masacru au fost
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune”. Secătuirea energiilor roditoare afectează și planul sacrului, ca un paroxism al degradării, această imagine furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se află lumea, iar în mintea receptorului se formează o antiteză cu descrierea copacilor cosmici din curtea împărătească sau din bășteaua de pe mare. Legătura totemică între cerb și flăcăul din colinde este evidentă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rituală de împlinire. Muntele constituie sălașul ființelor mitice, atât suprafața lui, cât și adâncurile misterioase, după cum o sugerează prepoziția prin. Al doilea element anatomic fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză contactul cu energiile mistuite ale vetrei părintești și alege fertilitatea nestăvilită a naturii. Buzele, ca receptacul al vitalității externe, sunt atrase de energia intensă a apelor din străfunduri, căci au devenit incompatibile cu obiectele domestice ce întârzie contactul cu substanțele hrănitoare. Momentul ritual surprins
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase pietre 440 De căutarea hranei ostenite prin pustiirea de zăpadă, Cu inimioara rece, si cu limbuta mistuita care cîndva în bucurie fără griji Dăruia cîntece de mulțumire unduitoarelor cîmpuri de grîne de lîngă cuibul lor. De ce úrlă Leul și cu Lupul? de ce pleacă-n străini? De-arsura verii amăgiți, în mare dragoste se joacă 445 Și își
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
foc vîlvîitor; aprigele-i flăcări 35 Pe toate părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața adunînd putere, În depărtare hoinărind pe toate vînturile, mugind tare, împurpurîndu-se-n Irezistibile coloane de văpaie rostogolindu-se mereu în jur, putere Adunînd din mistuitele Pămînturi și din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
luminii la Blake. Cum spune Lovinescu, "aparențele subzista" (Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 18) după mîntuirea prin învierea din morți, la fel cum un Jivan-mukta, sau un inițiat, sau un sfînt, nu își pierd nimic din trupul fizic; "făptura [...] dispare mistuita de prezență divină [...] dar subzista că o enigmă [...] hieroglif [...] ce mărturisește pe Dumnezeu [...] devine Sadasat" (id.), ființa-neființa din doctrina hindusa. Devine Apofază, restabilindu-se astfel continuitatea Vortexului Sferic Universal (ibid., p. 22), căci Dumnezeu menajează creația; schimbarea însă se produce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
epoleți; eternitate; femeia; a fi curajos; ca fierul; cu flăcări; în flăcări; a lua foc; a folosi; frig; fuge; fugi; gaz; gazul; grabă; grătar; improvizație; inimă; iubirea; încăpere; încinge; încins; îneca; lampa; lemnele; Ana Lesco; luminos; mare; metamorfoză; miere; mistuie; mistuit; mîncare; mîncarea; mocni; mult; neputința; nerăbdare; de nerăbdare; nervi; nervii mei; nimicește; pagube; paie; panică; paprika; ca para; paraziții; pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se risipi; scînteie; sete
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
De parcă nu am crede cuvîntului). 1989 Anatomia mirosului Odoratus impedit cogitationem Sfîntul Bernard iată ce conține o singură uncie de parfum cu nume răsunător 9500 flori de iasomie din Franța 4800 trandafiri de asemeni din Franța 80 de trandafiri crîncen mistuiți de setea pustiului marocan în fine producția industrială a 35 de arome chimicale inspirat dozate ce îmbină într-un suflet noian de flori pe cît de răzlețe pe atît de semețe Natură moartă cu pește Radiofrafia unei lumînări: o coastă
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
găsește și ea echivalentul de întuneric, într-un parcurs care, prin suprimarea laturii spirituale din om și prin anihilarea cerescului din sufletul acestuia, duce spre „eliberarea” de ochiul haric, spre închiderea vederii sufletului și reducerea omului la o râșniță de mistuit pâine. Într-o batjocorire delirantă a supunerii Dumnezeului-Fiul față de Dumnezeu-Tatăl, viitoarea omenire, proiectată de bătrânul de nouăzeci de ani și destinată tuturor generațiilor nenăscute, va cunoaște și va accepta supunerea oarbă față de împărțitorii de pâine, trăind într-o unire universală
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
rostea vorbele nu lăsa loc de îndoieli: omul avea o convingere al cărei grad de sedimentare interioară atinsese treapta credinței. Actorul credea, iar credința ieșea din el ca mirosul: prin piele și prin gură. Încetul cu încetul, vigoarea aceasta de mistuit picat din cer a început să-i neliniștească pe observatori. Nu-ți trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]