68 matches
-
s-ar plasa nastratinismul (< Nastratin Hogea și posteritatea acestuia), conciliatorismul politic ș. a. (cu etalonul în Heliade Rădulescu și teoria despre "echilibrul între aniteze"), meridionalismul "disciplinat" (maiorescianul și "graeculus"-ul I. L. Caragiale sau Paul Zarifopol) etc. La "polul minus" am consemna miticismul (< Mitică, în grafia lui Caragiale), lichelismul (< turcescul "lichea") și mitocănia (< termenul "mitocan") - ultimele două comportamente caustic radiografiate de către Paul Zarifopol și nu numai 14. Portretul robot al lui homo duplex ar însuma, sub raportul atitudinii, următoarele componente, cu distribuție diferită
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
o premoniție fără egal și de o intuiție artistică neobișnuită, Caragiale ține o conferință: Cauzele prostiei omenești, în care se referă "cu malițiozitate", la elucubrațiile scriitorilor contemporani. Opiniile sale sunt valabile, mutatis-mutandis, și astăzi. Nu putem spune același lucru despre "miticismul" pe care-l tot agita Caragiale, punând aceasta etichetă infamantă asupra întregii națiuni, mai puțin asupra țărănimii. Eroi din O scrisoare pierdută erau universali la acea vreme (vezi Clochemerle), deci nu suntem naționaliști cu ghilimele dacă nu ne place când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci poate la un ritm interior în consonanță cu ritmul cosmic. Caragiale se referă și la "capetele sucite ale decadenților", dar precizează Theodor Codreanu, el demolează avant la lettre schelăria kitsch-ului postmodernist, care în realitate este rezultatul unui evident miticism literar (combate bine Theodor Codreanu!). Reținem în treacăt o idee prețioasă a criticului: "cel ce se angajează a spune adevărul e prizonierul unei iluzii (al unei singure măști în care ar fi încremenit Proteu)" (p. 53). lată un subiect de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1998, câteva pagini sunt alocate acestora, fie ei radicali, fie mai moderați, pentru că, explică autorul, suferind noi de boala bâlciului, într-o cultura amenințată mereu de provizorat, o astfel de civilizație este una "a bășcăliei, a vorbăriei goale, a miticismului, iar nu a miticului". Acum, când studiile despre Eminescu au permisiunea dar și datoria morală de a denunța abuzurile și contrafacerile din biografia poetului, mă întreb câte din importantele cărți de altădată (care au falsificat adevărul prin omisiune vinovată și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poezia lui Bacovia e translingvistică, făcând, practic, inutilă discutarea figurilor de stil, "repetiții cu diferență ale metaforei", menite să pună în evidență "transcendentul care coboară", că lui Caragiale nu-i era străină profunzimea (dezagreabilă postmoderniștilor), condamnând indirect transferul nejustificat al miticismului de la personaj spre autor și demonstrând convingător că omul kitsch, de care vorbea Ștefan Cazimir, nu acoperă realitatea artistică a operei sale, pentru a ne transmite în final ideea, lipsită de orice echivoc, că problema-cheie a oricărei evaluări temeinice rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omul-fără-patrie, dar și fără milă pentru oportuniștii perioadei postdecembriste, i se pare lui Theodor Codreanu a fi "un avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea statutului de disident, este și rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai ușor definită: familia, școala, birocrația, justiția, cafeneaua, berăria, trenul etc. Tipologia dramaturgului se lărgește cu chipul bucureșteanului, cu cel al amicului, copilului rău crescut, cronicarul monden, teoreticianul aflat În veșnică disponibilitate. Se poate vorbi de o pitorească formă socio-morală, miticismul. Câteva dintre ele sunt: „D-l Goe”, „Vizită”, „Bubico”, „Mici economii”, „Tren de plăcere”, „Reportaj”, „Ultima oră”, „Groaznica sinucidere din strada Fidelității”, „Un pedagog de școală nouă” etc. În unele nuvele, I. L. Caragiale cultivă proza de observație psihologică și naturalistă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
până să se stingă efectul stresant și rău zumzăitor al Bucureștiului. Nu am, după cum se va fi priceput deja, vreo pasiune pentru capitala țării; dar nici nu reneg acest spațiu; îl detest, din când în când, pentru grobianism, mahalagism și miticism; îl admir pentru curajoșii din 21 decembrie 1989 și mai ales pentru frumoșii nebuni protestatari din Piața Universității 1990. Există câteva locuri unde mă simt relaxată în București: Mănăstirea Antim, deja pomenita Piață U (cum îmi place să-i spun
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
să înecăm în iremediabil tăcerea celor care nu pot vorbi dincolo, în Țară, pentru că soarta le-a legat limbile". Constatînd disponibilitatea de a colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva nici de Geo Bogza pierzîndu-și identitatea pe Olt în jos, și sus la Academie. După cum nu vom poposi nici la periferia de miticism neaoș cu Zaharia Stancu, nici la exponenți-cîrpe ca Demostene Botez, Eugen Jebeleanu, sau cine mai știe cine". Pamfletele sale nici nu sînt agresive; se mulțumesc a fi constatative. Aparent pașnică, această manieră este extrem de corozivă și de-a dreptul distructivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca subiect dramaturgia lui Caragiale. Poetul repune în discuție „Modelul Caragiale” ca „anti-model”, din perspectiva unei formații culturale specifice ardelenești, care exclude neseriozitatea balcanică. Presiunea mediului formativ, un anumit ethos țărănesc nu se poate acomoda cu urbanitatea laxă, onctuoasă a miticismului și explică respingerea inițială a acestui „mize- rabil patriot”, a cărui operă, „cea mai mare parte”, nu reprezenta decât „o infamie la adresa poporului român” . Stau față în față polemic Transilvania vs Muntenia, prima devenind componentă a României Mari după Unirea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în orice moment, râsul cu orice preț, râsul de dragul râsului” . Pentru a ieși din dilemă, Caragiale era socotit, de fapt, un scriitor „ne-realist”, un caricaturist, a cărui operă era lipsită de valoare artistică. Viziunea organi- cistă asupra literaturii excludea miticismul de o neserio- zitate feroce al scriitorului muntean și deformările morale la care-și supunea personajele. După vârsta de 20 de ani se produce schimbarea de perspectivă a lui Doinaș în cadrul Cercului Literar de la Sibiu prin contactul cu Radu Stanca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
buna dispoziție generală a întregului. Monologul 1 Aprilie al lui Caragiale este, cred, elementul care ne face să înțelegem de ce trebuiesc ratificate, cu egală importanță în opera lui, nu numai marile texte (piesele sau momentele), ci toate „mofturile”, toate acele „miticisme”, toate acele glume, poate unele dintre ele extrem de grosolane și de ieftine și la nivelul cel mai popular, în sensul bâlciului și în sensul de „jeux populaciers”, a petrecerilor populare, care constituie elementul liant, o materie care face parte din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
primi cronicile lui G. Ranetti (1875-1928) fără a socoti că se coboară. G. Ranetti, om cu fineță, care dădu cunoscutei Furnica un nivel ce n-a mai fost atins de nici o revistă umoristică, era un "moftolog" bine dispus. El debita miticisme cu aer de pince-sans-rire și compunea poezii franceze din idiotisme române traduse vorbă cu vorbă: Tu m'as mangé roti enfant En me tirant sur la ficelle!... Marele actor Petre Liciu (1871-1912) compunea și el spirituale monoloage. Capitolul XXIII ROMANCIERII
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viața evreiască a ultimilor ani. DRAGOȘ PROTOPOPESCU Nuvelele anglicizantului Dragoș Protopopescu cultivă umorul absurd al lui Mark Twain și-și plimbă eroii români pe întreg teritoriul imperiului britanic. În realitate avem de a face cu o variantă mai înrudită a "miticismului" minulescian. Un român, de exemplu, iritat de a nu prinde rândul la bărbier de Crăciun, taie beregata meșterului, intrând astfel la ocnă, unde toți "sunt rași complet". Capitolul XXIV MODERNIȘTII EUGEN LOVINESCU Eugen Lovinescu (1881-1943) a început prin a da
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întâlnindu-se aici, uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Suedia, în materie de teatru? A.V. Am avut șansa să văd lumea când trebuia. De la lumea bogată a copilăriei, drumurile din Moldova, din Bucovina, am ajuns la București într-un oraș care vibra de o energie, dar și de miticism. De balcanism. Nu mi-a fost nici ușor, nu mi-a fost nici comod. Dar știam ceva: că acolo, la București, încep studiile mele profesionale. Am avut această relație cu actorii, colegi. A debutat Găitan cu mine și eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
umorul specific românesc. Influența otomanilor a adus în cultura românească noi personaje și situații. Un urmaș binecunoscut al lumii fanariote este personajul Nastratin Hogea, creat de Anton Pann. Din vremea lui Caragiale dateaza apariția personajului mucalit Mitică și așa numitele miticisme. Odată cu venirea evreilor așkenazi din Polonia și din Imperiul Rus, două alte personaje au fost introduse în umorul românesc: Ițic și Ștrul, doi evrei prostanaci, zgârciți, ce vor sa profite de toata lumea. În România comunistă a fost inventat un
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]