86 matches
-
în funcție de aportul la îmbunătățirea vieții și a cunoașterii. 7. Descoperirea legilor universale ale naturii aduce elemente pozitive și negative. 8. Descoperitorii paradigmatici "mitizați" ("spirala paradigmelor") lasă în umbră pe contribuitorii la "saltul paradigmatic" ("spirala umbrelor") pe umerii cărora s-au mitizat. SP = spirala paradigmelor SU = spirala umbrelor Fiecare lege universală a naturii conține probabilitate și incertitudine,9. care scad cu fiecare buclă. 10. Orice descoperire universală este supusă legii "refuzului de nou". 11. Există un tabel periodic al evoluției științelor care
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Este cel mai interpretat dramaturg din lume. Moare tânăr, în plină glorie, la 52 de ani. Shakespeare și-a scris majoritatea pieselor între anii 1589 și 1613, timp de 24 de ani. Respectat și apreciat încă din timpul vieții, este mitizat ca un geniu al culturii mondiale. 50 Charles John Huffam Dickens (1812-1870), scriitor și critic social, considerat romancierul care caracterizează perioada istorică victoriană. Datorită arestării tatălui său (pentru datorii) a fost obligat să părăsească băncile școlii, pentru a se angaja
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
zisă ficțiune. După mine, majoritatea celor ce le alcătuiesc au o psihologie normală, sînt deschiși, sinceri, iar nu, cum crede el, sumbri, pînditori, pliați pe ei înșiși. Îmi place literatura, dar nu-mi place - i-am spus-o - să-i mitizez pe scriitori. Frecventarea arhivelor m-a învățat că aceștia nu-s îngeri, ci oameni, buni sau răi, curajoși sau lași, drepți sau abuzivi etc. Oglindă, aide mémoire, jurnalul e incompatibil cu iconodulia. *Avînd în minte portretul flatant pe care G.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zilele noastre, într-o schiță, Cătălin Țârlea. La el, tramvaiul e o adevărată agenție de știri neoficială: Aflăm de la ITB. Metroul este realizare târzie la noi și atribuită geniului lui N. Ceaușescu, care se manifesta și subteran. Ca atare e mitizat într-o piesă de teatru de comandă, ba și într-un cântec de muzică ușoară. Într-un context diferit, în notă absurdă, metroul apare în proza lui Daniel Bănulescu. Un mecanic oprește garnitura în mijlocul galeriei și își povestește viața călătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trei dimensiuni ale lumii fizice, afundat în taină. Un amplu spațiu acordă autorul ironiei și umorului românesc ca trăsături ale spiritului autohton, învederate în porecle, onomastică, hazul de necaz al supraviețuirii și comuniunii, al temperării orgoliului și riscului de a mitiza. Exemple din folclorul literar, dar și din literatura cultă, vin să ilustreze multiplul rol al umorului în viața comunității românești, lipsa aceluia fiind resimțită aproape ca un defect moral. Pagini de o frumusețe "științifică" scrie Dumitru Stăniloae despre dor și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
decât rezonabilă a "cazului Eminescu", vituperând, firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu oportunismul, impostura, colaboraționismul, criticul dă la iveală labilitatea frauduloasă a unor cărți și autori ce au marcat mentalul colectiv: Geo Bogza, Octavian Paler, Nicolae Labiș, Nichifor Crainic și, mai nou, Eugen Barbu vs. Marin Preda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
omului de acțiune, ionic, al intelectualului, și corintic, corespondent apariției conștiinței politice a omului modern. Evident, operele epice ale lui I. D. Sîrbu aparțin corinticului, care, deseori, după cum arăta Manolescu, își îngăduie "să abordeze frontal, deschis și radical politicul și să mitizeze politicul, apelînd la alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
perfect articulată a regretatului Ion Stratan, în legătură cu "emfaza, aroganța, disprețul celor care manevrează cuvinte univoce, informaționale, descrptive - față de cei care au ca mesaj nuanța, metafora, sugestia ori muzicalitatea" (p. 139). Un model de raționalitate fertilă (opus tendinței autohtone de a mitiza excesiv și nedefinit) este Vladimir Tismăneanu, una dintre cele mai substanțiale prezențe ale cărții. Impactul cu străinătatea a fost definitoriu și în cazul lui Mircea Iorgulescu: "ceea ce m-a marcat pe mine a fost însă descoperirea directă, trăită, nu livrescă
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
și poezie erotică. Mai interesante mi se par alte ,,ciudățenii" ale dumneavoastră. Dau câteva exemple: acum patru-cinci ani, aveați un cenaclu botezat (dintr-un spirit de frondă) Clubul imbecililor, la care participau numai fete istețe și nostime, despre care spuneați - mitizând, probabil - că erau, (mai) toate, virgine; odată, ați însoțit într-o plimbare prin Iași o adolescentă cu ,,sârme în nas și în limbă, bocanci enormi și pantaloni lărgoși", purtând în mână - ca și cum și-ar fi ținut inima la vedere - un
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
Smaranda Bratu Elian Sigla familiară, mitizată de adolescenții generației mele, LP desemna discul de lungă turație, long play-ul pe care ascultam, în anii '70, muzica �străină", cenzurată de educatorii noștri, grijulii să nu ajungem cosmopoliți. Erau formații și interpreți fabuloși, intrați în legendă, a căror
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
ani, - săgeata, ca metaforă, nu va mai fi luptă. Noi, poeții, proftăm de munca multor generații de poeți identificați sau nu și adesea le întrebuințăm metaforele. Reușim să ne impresionăm contemporanii numai prin montura nouă în contextul poetic. Trebuie să mitizăm obiectele noastre cele mai moderne. - La ce lucrezi? - Am predat Editurii pentru Literatură, Scrisorile esențiale și pregătesc Iarba de pe Casa Scânteii. Sunt gata să mă înfrunt cu criticii literari. Cred că acum încep să-mi depășesc experiența de viață. Eu
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
una storia del magismo, publicată în 1949 în "Revue de l'Histoire des Religions"), Pietro Angelini revine aproape obsesiv, în timp ce își recapitulează concluziile parțiale, la întrebarea conținută în premisă: "Suntem efectiv capabili să citim în zilele noastre, fără a o mitiza, opera lui Mircea Eliade? ș...ț Aceasta ni se prezintă ca o imensă planetă, pe jumătate necunoscută încă - în sensul că multe din contribuțiile sale cele mai de seamă, adesea considerate minore, sunt tocmai cel mai puțin studiate - și care
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
Vei repeta la toți sminteala asta?” (Chemarea lui la luptă nu i-a trezit pe cei adormiți). În consecință, se petrece sub pana lui Liviu Ioan Stoiciu o devalorizare a satului celebrat de poeții tradiției romantic-ruraliste (Alecsandri, Coșbuc, Iosif, Goga), mitizat de Blaga în viziunea sa cosmotică (satul socotit ca un centru al lumii) și încă tratat cu gravitate în vehemențele expresionismului șaizecist (Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu). Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
chinezerii delicate și de umbre pe pînza vremii, dar și pamfletar trivial, posesor al tuturor tehnicilor și schimbîndu-le după plac, în stare de realismul cel mai viguros și de livrescul cel mai pur, stilizînd arghezian oribilul, sfărîmînd bacovian organele poziei, mitizînd ca Blaga și evocînd nostalgic ca Pillat, continuîndu-i pe tot poeții (pe marii naivi ca și pe micii meșteșugari) din secolul XIX și anticipîndu-i pe toți (academizanți, simboliști, moderniști, pășuniști) din secolul XX.
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
și acuză, Subteranele memoriei e o carte care apără, care salvează ce se mai poate salva din onoarea intelectualilor români de la sfîrșitul anilor '40 și începutul anilor '50. Se poate vorbi despre asta fără a cădea în ridicol, fără a mitiza cele cîteva gesturi de rezistență, dar și fără a le uita undeva într-o subterană a memoriei colective pe care în focul reproșului general o trecem de obicei cu vederea. Nu toți au colaborat, nu tuturor le-a fost frică
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
lemn din spațiul vieții culturale", care n-au cum să fie decât puse la colț. Fără susținere ori, mai exact, fără motivare reală devine și afirmația potrivit căreia România Ťeste spațiu al efervescenței mitogeneticeť, motiv pentru care tendința de a mitiza se manifestă cu pregnanță la Eugen Negrici. N-are rost să aducem, să venim deci cu exemple, chiar dacă Alex Ștefănescu ține să apeleze și la ipoteza argumentării cu astfel de motive." Cronicarul oferă, ca premiu, o sticlă de șampanie, cui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
va reduce numărul, și după cîte am înțeles asta a început să se întîmple, fiindcă se ajunsese la niște aberații, ca în cazul manualelor de istorie, cred că vor fi premise pentru a intra în normalitate. Ideea asta de a mitiza, de a demitiza, nu-și are rostul. Un manual, un studiu istoric, nu mitizează, spune adevărul. Asta-i tot. Mituri fac poeții. În manuale trebuie să spunem adevărul, plăcut sau neplăcut, și acesta e singurul criteriu. Discuția e falsă și
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
fiindcă se ajunsese la niște aberații, ca în cazul manualelor de istorie, cred că vor fi premise pentru a intra în normalitate. Ideea asta de a mitiza, de a demitiza, nu-și are rostul. Un manual, un studiu istoric, nu mitizează, spune adevărul. Asta-i tot. Mituri fac poeții. În manuale trebuie să spunem adevărul, plăcut sau neplăcut, și acesta e singurul criteriu. Discuția e falsă și n-am înțeles-o niciodată. Au apărut niște năzdrăvănii prin manulele de istorie. Acestea
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
cu statuile literelor noastre. Pe cei ce-și conduc corabia cu pînze, socotind că au săvîrșit o deosebită ispravă, cel mult pînă la iluzoriul liman al Caitelor critice. Un tînăr prieten critic a crezut nimerit a afirma că l-aș "mitiza" pe Virgil Ierunca. Dar acesta a intrat singur în legenda pe care ne mulțumim a o consemna. Comentariul dedicat literaturii, lipsit de puterea admirației așternut exclusiv cu un condei "pozitiv", în care nu se-ncîlcește niciodată un fir din lumina imaginii
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
de amintiri prezentat înainte, își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte mult) - Poză retușată este produsul unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
devine mai apropiat de cititor, oarecum mai familiar, prin descoperirea unor centri vitali ai personalității sale, care, deși intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce risca a ajunge captivul unei efigii solemne, intușabile. Hagiografiei i se preferă tratarea nemijlocită, neretușată. în această perspectivă E. Lovinescu e pus sub semnul unei confesiuni
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
afectivă a lui Eminescu și reciprocitatea unei adevărate iubiri. Iar apoi, a oferit criticilor șansa nesperată de a recompune, prin consistentul element confesiv, nu numai episoade umbrite din biografia lui Eminescu, dar și fundalul realmente omenesc al unei figuri abstractizate, mitizate de Poet. În această direcție își duce demonstrația și Dan C. Mihăilescu. "Sublimul de pământ", formula oximoronică livrată acum nouă ani în cronica amplă și serială din "22", înseamnă tocmai reîncărcarea cu uman a mitului, restabilirea greutății naturale a unui
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
și cartea devine Album. Așa cum reabilitează ideea de geografie literară cu ajutorul unor autori de referință, așa reabilitează ideea de ilustrație de carte. Autoarea știe să citească romanele la fel de bine cum știe să privească orașul și să rețină imaginile propuse, sugerate, mitizate de Mircea Eliade. Identificarea geografiei din opera lui Mircea Eliade înseamnă (re)descoperirea scriitorului: „În cazul lui Mircea Eliade, mai importantă decât identificarea propriu-zisă a locurilor....este cea a unei tipologii topografice, prezente la câteva dintre nuvelele și romanele fantastice
Mircea Eliade, altfel by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3066_a_4391]
-
afaceri, la taior și cravată bărbă tească. Azi e fascinată de teatru și se vâră între regizori și actori, mâine intră într-un mediu de artiști plastici, lăsând teatrul baltă. Astăzi citește în extaz cine știe ce autor des coperit subit, îl mitizează, îi dă o aură mistică și i se închină ca unui idol, pentru ca mâine altul să îi ia locul, pe când cel dinainte cade în dizgrație. Și totuși ea numește tot acest șir de trădări de sine, toată această derivă pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate cu românul, care însă, uneori, fură ca în codru), stejarul mitizat în imaginarul popular, Manea slutul și urîtul devenit șef de post, noul haiduc care a înlocuit pistoalele cu șpaga și, în final, apoteotic, acest mare concept poporan, rostul ! Hidos ? Nu am pretins că e frumos ! Constatam doar că folclorul a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]