181 matches
-
ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în aceste versuri cu aer aproape întotdeauna vetust. Pădurea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
memorialistică: hrănindu-se din textul literar se lasă influențată de acesta, face eforturi să încadreze literatura în tipare "științifice", să impună interpretări, clasificări, distincții fundamentate pe metode, teorii consacrate sau nou împrumutate/reinventate din alte domenii, în realitate, se ficționalizează. Mitizările unora conduc inevitabil la un cortegiu de adulatori sau la furia demitizantă a altora. Evident furie e adesea mult spus, dar există desigur și o tendință firească a oamenilor de a verifica dacă nu cumva lucrurile nu sunt exact invers
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt și Tendința (Bacăul, XX, 17 noiembrie 1942), Divertisment (Preocupări literare, decembrie 1942), Golful liniștilor (Viața, 4 februarie 1943). Ca în cazul oricărui scriitor a cărui viață refuză să se lase cunoscută și în ceea ce-l privește pe Constant Tonegaru mitizările și demitizările s-au produs aproape inevitabil. Barbu Cioculescu rememorând perioada în care îl întâlnește pe Tonegaru notează, în final: "Am tot mai mult impresia că l-am cunoscut puțin; întrebându-mi prietenii comuni, răspunsul lor a fost sfiit, evaziv
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
boem, erant și frondeur. Gabriel Dimisianu îl evocă așa cum îi apăruse atunci când l-a întâlnit în redacția revistelor Uniunii Scriitorilor din Ana Ipătescu 15222. În ceea ce privește opera poetului, se poate observa că Dimitrie Stelaru dezvoltă un discurs al reveriei, e o mitizare a existenței, mai aproape de Radu Stanca și de ceilalți reprezentanți ai grupării Cercului Literar de la Sibiu. E o căutare a sinelui și a sensurilor universului proiectată într-un discurs care dilată contururile autoportretului, poza este însă voită, accentuată astfel încât aparenta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă și ele teama de a fi copleșit de necunoscut, dar și teama de a se pierde într-un univers poetic fad din punct de vedere expresiv. De altfel, e de precizat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hârșt, hârșt, cuțit pe cuțit." (local familial) și aici se realizează o mitizare a universului familial: Bunicul spunea că ferestrele sunt lipite pe zidul neted al blocului. Lipite ca niște etichete pe borcanele de compot, ca afișe pentru muzeul înființat în apartament. Spunea că de pe vremea lui sunt lipite acolo. Îi răspundeam cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
star al Imperiului al Doilea un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-o cvasi-divinitate este un alt element al mecanismului mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971, p. 211]. Pentru a se afirma, Pariziana are nevoie vitală de a fi sanctificata, ca în cazul lui Michèle de Burne, devenind egalul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de câteva scheme și prototipuri care converg într-o imagine fascinantă a femeii moderne 48. Pariziana preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia pariziana este asociată cu eternul feminin 50. Pariziana este descendentă Evei biblice, care dorea mai mult decat avea, fapt simbolizat prin mărul interzis: "Eve avait l'immortalité de la jeunesse et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adoré porter un nom noble. Est-ce que vous ne pourriez pas, à l'occasion de notre mariage, vous... vous anoblir un peu? (...) Séparez votre nom en deux: "Du Roy" [Maupassant, Bel-Ami, p.163-165]. "Mărirea și decăderea" Parizienei stau la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a lăsat amprenta asupra structurii operei literare și asupra configurației epicului. Se observă o filiație a acestui personaj de la scriitor la scriitor. Registrul reprezentării Parizienei este de la cel romantic la cel ironic. Imaginea Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
față, drept exemplu-tip: privirea să transmite un șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este tulburător de excitanta în rapiditatea și caracterul de proximitate al relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să o regizeze în prealabil. Frédéric
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
căsătorie pe care le fac persoanele nobile curtezanei Nana. "Lovitură de teatru" constă în faptul că Nana respinge această idee354. Etapă cea mai interesantă este cea a transformării lui Nana în mondenă (un rol care îi reușește) și procesul de mitizare inerentă 355. Mișcarea descendentă oferă exemplele cele mai concludențe, pe care le sintetizează marchizul Chouard: "paroles indignées contre la désorganisation de classes dirigeantes par leș honteux compromis de la débauche moderne. Saleté en baș, saleté en haut" [Zola, Nana, p. 396
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
XIX-lea. El este precursorul mai multor tendințe în literatura, incepand cu impresioniștii, suprarealiștii și continuând cu reprezentanții "Noului român". Modernitatea anticipatoare a lui Zola, fondată pe un principiu de renovare internă, o face să fie deschisă. Hiperbolizarea, simbolizarea și mitizarea imaginii nu sunt doar procedee artistice prin care Zola intensifica impresia generală creată, ele țin de legitățile interne ale fenomenelor reprezentate. De aceea considerăm că dezbaterile tradiționale purtate, de regulă, sub semnul lui Balzac, ar fi, pe alocuri, mai bine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
decembrie, ora 0,39, Bîrlad, în parcul teatrului, doi Eminescu la cîteva zeci de metri, al lui Irimescu donat de un medic și al lui Marcel Guguianu donat de artist, expresie mai dramatică, mai realist al primului, prin poezie și mitizare, mai frumos că sînt doi, problemă de ritm, la oraș oaza natură cultura, echilibrul ecologic noaptea, cînd ne acoperă căldura iernii. Ora 1,53, în sala de așteptare a gării Bîrlad, moșule, de unde ești matale? lovituri cauzatoare de moarte, procuror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
legat, de la antecesori. Finalizează, astfel, un al doilea proiect, în care investește cu devotament și caută a comenta cu obiectivitate în marginea izvoarelor parcurse (și citate), excepție mai fantezistul preambul ce tinde, în virtutea unui exercițiu încă agreat în epocă, la mitizarea îndepărtatelor origini, bizantine, ale neamului. Textul (datat în manuscris 1787 și editat, grație lui N. Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
destinul unei științe sociale în condițiile regimului comunist", prin apel la avatarurile prin care a trecut sociologia nu doar până la momentul reabilitării sale, ci și după ce acest moment a avut loc. De fapt, Zoltan Rostaș vizează, în special, efectul de mitizare a acestui proces, mitizare pusă la cale din rațiuni politice. Fiind, odată cu 1948, "excomunicată", ba chiar "condamnată" - prin dispariția domeniului din programa universitară și prin epurarea profesorilor care susțineau cursuri în acest domeniu - sociologia a fost "reabilitată" în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în condițiile regimului comunist", prin apel la avatarurile prin care a trecut sociologia nu doar până la momentul reabilitării sale, ci și după ce acest moment a avut loc. De fapt, Zoltan Rostaș vizează, în special, efectul de mitizare a acestui proces, mitizare pusă la cale din rațiuni politice. Fiind, odată cu 1948, "excomunicată", ba chiar "condamnată" - prin dispariția domeniului din programa universitară și prin epurarea profesorilor care susțineau cursuri în acest domeniu - sociologia a fost "reabilitată" în mai multe etape, care au combinat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
in Communist Romania, Editura Enciclopedică, București, 2013. Petrescu Dan, Cangeopol Liviu, Ce-ar mai fi de spus: Convorbiri libere într-o țară ocupată, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Nemira, București, 2000. Sorescu Sorina, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului disident în România comunistă. Colocviile "Mozaicul", ediția a XV-a, 26-27 octombrie 2012, Editura Aius, Craiova, 2012. Ștefan Adelina, "Consiliul Culturii și Educației
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se prevedea ca în cadrul Festivalului Național "Cântarea României" să se organizeze concursuri pe genuri literare (poezie, proză, dramaturgie, reportaj) la care vor participa atât scriitori consacrați, cât și amatori. Ibidem, p. 209. 18 Vezi Sorina Sorescu, "Scris-cititul printre rânduri, între mitizare și demitizare. Studiu de caz: romanele lui Augustin Buzura", în Daniela Micu, Petrișor Militaru (coord.), Condiția intelectualului disident în România comunistă. Colocviile "Mozaicul", ediția a XV-a, 26-27 octombrie 2012, Editura Aius, Craiova, 2012. 19 Dorin Tudoran, Frig sau frică
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vestită și În vremurile antice” <endnote id="(193)"/>. După cum se vede, nu mă interesează numai imaginea creștinului despre evreu, ci și imaginea evreului despre el Însuși, mai ales atunci când cea din urmă este afectată de cea dintâi. Această formă de mitizare a istoriei pleacă de la o flagrantă răsturnare a unor adevăruri istorice. La războaiele dintre geto-daci și romani au participat Într-adevăr și iudei, dar au făcut-o În rândurile armatei Împăratului Traian, compusă din soldați recrutați ex toto orbe romano
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nivelul mitului televizual obiectul devine „brand” și începe să conteze în ordinea cotidiană. De aceea, supravegherea evoluției mitologiilor cotidiene e o măsură de prevedere pentru orice exponent al puterii. Orice formă de exercitare a puterii care aspiră la legitimitate, implică mitizare. Dacă demitologizarea se produce într-un orizont „echipat” cu o tehnologie specifică, mitizarea presupune o artă. Arta mitizează în sensul în care cultivă cu metodă implicitul în detrimentul explicitului. Respingând inovația în artă (pe linia exigențelor platoniciene) și, în general orice
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
De aceea, supravegherea evoluției mitologiilor cotidiene e o măsură de prevedere pentru orice exponent al puterii. Orice formă de exercitare a puterii care aspiră la legitimitate, implică mitizare. Dacă demitologizarea se produce într-un orizont „echipat” cu o tehnologie specifică, mitizarea presupune o artă. Arta mitizează în sensul în care cultivă cu metodă implicitul în detrimentul explicitului. Respingând inovația în artă (pe linia exigențelor platoniciene) și, în general orice derapaj de la linia tradițională, se încearcă strategic evitarea pulverizării unei semnificații direcționate care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
înțeles ca set de semnificații oficializate). Postmodernitatea a renunțat să încerce o resuscitare a logocentrismului înlocuind acest efort cu tentativa de reconciliere a miticului cu „gândirea slabă” (Vattimo) și cu post-structuralismul. Ficțiunea postmodernă este, la limită, o nouă formă de mitizare. Apetențele general umane pentru ceea ce Jung numea „imagine primordială” (arhetipală, funciar nereprezentabilă) explică sensibilitățile postmodernității pentru mitic și imaginar. Imaginalul mitic este un experiment uman cu care raționalul culminează, și nu ceva care precede orice tip de raționalitate așa cum apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]