66 matches
-
bunicul Pamuk (dispărut la o vîrstă timpurie), "bloc" pe care îl transformă într-un spațiu sacru, axis mundi și imago mundi în același timp. Acum, copilul Orhan trăiește întîile experiențe estetice, îmbinînd, prin intermediul imaginației sale bogate, realul cu ficționalul. Evocarea mitologizantă (sacralizantă, pînă la urmă!) a locului nașterii reprezintă, pentru Orhan Pamuk, un factor de poetică epică implicită. În amintita serie de prelegeri ținute la Harvard, denumită (suficient de transparent) The Naive and Sentimental Novelist/ Roman cierul naiv și sentimental, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o imortalizare pertinentă a năstrușnicului frate, original adolescent întârziat în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale, portretul unei familii de țărani români din Transilvania, a cărei prezență la salonul de pictură din Viena atrăgea entuziasmul publicului și marca data de naștere a romantismului plastic maghiar. Aprecierile lui Nagy, datând din anul 1839, evidențiază persistența clișeelor mitologizante („statura iunonică”) până la mijlocul secolului al XIX-lea, precum și influența filoelenismului, care face ca etalonul frumuseții, inclusiv pentru țărăncile ardelene, să fie identificat tot În clasicul profil grecesc. Cu toate acestea, descrierea este dominată de perspectiva romantică, pe care o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui Costache Negruzzi - aceea mitologizantă - Hogaș însuși este, prin erudiția evocării, părintele literar din care au descins un Ioachim Botez și, mai târziu, în latura prozei declamabile, Geo Bogza. Hogaș face literatură din contemplația naturii „ca un intelectual”, „e un beletrist”. Contrazicând imaginea lui Hogaș
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pentru un refuz al divinității și o acceptare a demonicului. Ambele categorii conviețuiesc. E mai aproape de viziunea din poemele lui Lucian Blaga, fără să existe la Tonegaru nici intenția, nici tentația de a proiecta totul într-un univers mitologic sau mitologizant. Tentația demonică, dacă se poate presupune că e reprezentată de această "Sonată a Diavolului", este derizorie și neluată în seamă. Tocmai descriptivul acesta sec aproape e poate mai impresionant decât orice retorisme. "Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este un rezultat critic deductiv adică exterior; de marele Creangă îl desparte mai totul: limbaj, viziune, umor. Ducând mai departe una din direcțiile prozei lui Costache Negruzzi - aceea mitologizantă - Hogaș însuși este, prin erudiția evocării, părintele literar din care au descins un Ioachim Botez și, mai târziu, în latura prozei declamabile, Geo Bogza. Hogaș face literatură din contemplația naturii "ca un intelectual", "e un beletrist". Contrazicând imaginea lui Hogaș
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
păstrat o mare parte din determinațiile sale esențiale. Cu o existență țesută din complexități și contradicții, intelectualii oscilează între vîrfurile și marginile societății, joacă roluri de profet sau de comediant, sînt ispitiți de abstract sau de concret, sînt critici sau mitologizanți. Dincolo de excese și de un melanj din ce în ce mai firesc, trăsătura esențială a intelectualului autentic, îndeosebi în România de azi, este să supraviețuiască și să trăiască precum un adevărat slujitor al spiritului. Și asta pentru a rezista forțelor de degradare internă, dar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
explică refuzul de a juca rolul principal (s.a.) în proiectatul spectacol al lui Mavrogheni, Drăghici și Bărăgan, deoarece nu se poate substitui zeului 577. Hrisanti este unul dintre naratorii nuvelei, cel căruia îi place să "mitologizeze", narațiunea sa este una mitologizantă, cu "semne", adeseori marcate la nivelul grafematic: Când atingea paharul toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit (...) cine n-a văzut-o atunci, n-a văzut-o. Nu i-a văzut adevăratul ei zâmbet, vreau să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a scriitorului este depusă în cimitirul din Jussy, în capela familiei Mohr. Euridice. 8 proze (1947) constituie alături de Întâlnirea din pământuri (1948) de Marin Preda unul dintre debuturile cele mai interesante din anii ’40 în proza românească. O proză barocă, mitologizantă, în interiorul unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un scenariu epic mai apropiat de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
reciclator modest și conformist la Îndemnul literaturii de gen anglo-saxone. Poate chiar și titlul este o exagerare (să-l remarcăm aici pe Jean-Patrick Manchette). Îi lăsăm În urmă și pe tradiționaliștii școlii “de la Brives”, provincialistă, pe cei șapte “imagiști” și “mitologizanți” eleganți grupați acum mai bine de zece ani (deși avînd volume publicate din anii ‘70) În jurul sintagmei “noua ficțiune”, preocupați de revenirea la literatura mată dar plină de fior de dinaintea Noului Roman, reprezentată odinioară cu strălucire (de la Nerval la Vian
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stilistică, aparțin, fără îndoială, unui romantic întârziat, integrat într-un climat de resemnată acceptare a trecerii timpului și, când și când, de iluzorie reîntoarcere în vremurile aurite. Contând întotdeauna pe fantezie în conturarea evocărilor infernale ori paradisiace, caracteristice imagisticii sale mitologizante, și pe lectură (de poezie clasică) ca permanent drog al fanteziei, C. își construiește poemele ca mesaje ale unei lumi închise, suficientă sieși, marcată totuși de prezența oceanului, a catedralelor, semne ale nerenunțării totale la real, dar fără acea sete
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
efeminat apare deseori C. în cronicile lui mondene în stil parizian, scrise în franțuzește. Maniera e anecdotică, descriptivă. Indiferent de subiectul abordat, el urmează un tipic de la care se abate rareori: întâi un tablou de natură schițat în imagini artificioase, mitologizante, apoi câteva galanterii către cititoare, în fine, „la vie mondaine”: recepții, dineuri, serate, baluri, „le five o’clock”, plimbări la Șosea, întâlniri la surf, sezonul la băi, la mare, niște indiscreții mai picante. Politețurile de salon nu exclud maliția sau
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
că logos-ul care fixează norma inteligibilității lumii noastre s-a întors din nou la semne dar el se joacă acum cu semnificații dezamorsate. 16 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în tematizarea contemporană cu noi a comunicării. Succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - "ceea ce este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
adevărat o legatura indisolublilă. Fascinat de imaginea Dianei că zeița a morții, locotenentul adopta în final ipostază lui Acteon, vînătorul vînat, care acceptă moartea din fascinație hedonista. Prin acest exercițiu, moartea devine un simplu tablou de gen în care figuri mitologizante joacă o dramă fictiva. Moartea (și nu viața, ca în dandysm!) se transformă astfel în obiect estetic, de contemplat la alții și în sine. Cît despre moartea Imperiului, cine să-l plîngă? Cei ce se sting odată cu el sau cei
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
culturală în virtutea căreia poate fi interpretat, acest lucru „face din semiotică o teorie generală a culturii”. Aurel Codoban - “Semn și interpretare“ Semiologia, așa cum este ea ințeleasă astăzi, își are originea în tematizarea, contemporană cu noi, a comunicării. Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - „ceea ce este”, cunoașterea și comunicarea - distribuie în mod categoric disciplinele și problematizările și implicit pe cele ale semiologiei. Privite de pe terenul problematizării a „ceea ce
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
ar fi să asociem aceste investigații ale lui Marin Gherasim unui alt moment din istoria artei noastre, asocierea nu s-ar putea face nici cu suprarealismul anilor 30-40 și nici cu experiențele moderniste, în general, ci, mai degrabă, cu gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]