176 matches
-
clovn dintr-o bilă roșie, Nae face șpagate și roata țiganului, un grup de încornorați dansează pe dulcea melodie „Non ho l'eta". Să mai adaug că în final toți se împacă? Că mezelăria se dezintegrează? Iar Crăcănel după ce-i mitraliază pe toți se sinucide? Voi spune numai că regizorul și-a dorit o comedie „horror" și că mie îmi plac viziunile inovatoare ale spectacolelor clasice. Magdalena BRĂTESCU București iunie 2016 Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - INEDIT ÎN REGISTRU GROTESC - „D’ALE
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
plâng în nicăieri,/ Să mai nască înc-odată țara lor din zi de ieri./ Dacii noștri-și sorb tăria de din cronici și mereu/ Dau în leagăn România ca pe-un unic Dumnezeu/ În zadar voiți a-i smulge, în zadar mitraliați/Dacii nu pot fi nicicum din țara lor concediați”. Emoționant!..Cuvinte care fac să tremure fibrele oricărui suflet de român! -dacă suferința poetului arde-n sfeșnicul rugăciunii molcom și senin în majoritatea poemelor sale, uneori răbufnește agitat și țipă ca
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual al limbii române se Împarte În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul Întâi: determinanții duri, În special adjectivul (dar și adverbul); pe locul doi: substantivul și la urmă verbele. Acestea sunt În vizibilă inferioritate; Într-o parte: a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cioplită parcă într-un biceps vinețiu, hipertrofiat, părea că împiedică orice mișcare a valurilor pe o mare strivită, liniștită. O parte a trupelor care apărau orașul era împinsă spre coastă, soldații luau poziție la parterul hotelului, viitorii învingători încercuiau clădirea, mitraliau ferestrele așteptând ca fumul să-i alunge pe asediați sub gloanțe. Am avut timp să traversăm parcul hotelului, să mergem de-a lungul micului său port de agrement și să ajungem la marginea apei. Știam că un vas trebuia să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
direcția vântului și a le spune cu cât trebuiau să-și rectifice tirul... Dacă, în cursul acelor grele lupte de ariergardă, cineva ar fi scuipat pe deget ca să vadă dincotro bate vântul, ai fi putut zice că e nebun. Nemții mitraliau cu zâmbetul pe buze. Li se răspundea prin tirurile sincopate ale unor puști cu un singur foc, adesea singura armă a acelui început de război. Și se retrăgeau fără a putea ridica răniții, fără a reține numele satelor predate. I
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Unii ce Încercau să evadeze trecând Dunărea Înot, pur și simplu era sfârtecați de elicea vaselor de patrulare, În hazul grănicerilor Îndobitociți ce primeau recompensă pentru fiecare fugar omorât...!! În ce privește unii ce Încercau să escaladeze frontiera Jugoslavă pe uscat erau mitraliați fără avertisment ca apoi să fie azvâliți În gropi comune unde cu ajutorul acidului sulfuric Încercau pierderea oricărei urme a mârșeviei comise...!! De multe ori luase În calcul Întoarcerea la rudele Atenei Însă, cum să opțină o viză turistică Într-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aș putea lepăda M-aș putea pierde în mulțime Dar las timpului plăcerea De a mă chema la sine Cu un alt gest de supunere În așternutul altor iluzii Mi-am închipuit totul Am plănuit noi contexte În care este mitraliată imaginea favorită De către combatanți Alte progenituri ale imaginației ar nega evidența De aceea existența lor rămâne indecisă Nu mi-am închipuit însă o toamnă De patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ridică un deget înmănușat. — Atunci, de ce? De ce? Fără voi nu ar exista ele. Uită-te la ea. Ne-am uitat iar în jos. Gagicuța era aproape întoarsă pe dos. — Ce îți spune asta? Nu știu. Bani. Se întoarse și pomi mitraliindu-și tocurile pe culoarul lung (în mod ciudat, magazinul atenua zgomotul și mișcarea) deschise ușa de sticlă cu o mișcare bruscă și, scuturându-și părul strălucitor, se pierdu în furnicarul străzii. Am auzit râsete, conversație purtată pe un ton scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
animalelor. Mai bine zis l-am recitit. Da, și 1984. Eu și 1984 ne înțelegeam cât se poate de bine. Ferma animalelor? făcu Fielding. Nu zău. Dorothea, sau cine o fi fost, făcu la revedere cu mâna și o porni mitraliindu-și tocurile spre ușă, încheindu-și nasturii cămășii. O clipă o văzurăm dându-se înapoi, înainte de a o porni pe hol. Nub Forkner intră șovăielnic și se opri oftând pentru a-și recâștiga echilibrul... Eu nu prea aveam habar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevoia de pișare a început iar să dea din picioare, așa că restul spectacolului a fost o ploaie acidă pentru ochii mei. * — Mă conduci până la lift? m-a întrebat ea, iar eu i-am spus: — Sigur că da. Tocurile Martinei au mitraliat pe scări, după care au traversat holul. Am urmat-o fără să mă grăbesc. M-am simțit... mă rog, n-are nici un rost să neg - m-am simțit dureros de fericit. În timpul ultimelor șase rechemări la rampă, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
această privință, nu ducem lipsă de motive de conștiință și de tăinuire care nu au nimic de-a face cu neroada Încredere că Excelența Voastră și ordinul pe care cu atîta vitejie și pioșenie Îl reprezentați o merită din partea noastră, mitralie Fermín cu toată viteza. Părintele Fernando Îl observa, la limita buimăcelii. Am optat pentru a relua eu conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul Romero de Torres sînt de natură familială, amintiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai luat nici o gură, am zis eu. Tata ridică din umeri. Radioul continua să ne mitralieze cu tîmpenii. Tata se ridică și Îl Închise. — Ce spunea scrisoarea de la armată? Întrebă el În cele din urmă. — Mă Încorporez peste două luni. Am crezut că privirea Îi Îmbătrînește cu zece ani. — Barceló mi-a zis că are să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ultima oară. —A fost perfect, am spus. Și a fost perfect, a fost tot ceea ce sperasem să fie, până În secunda când am deschis ușa și m-a Întâmpinat cel mai strălucitor și mai agresiv blitz din experiența mea. Continuă să mitralieze În timp ce eu stăteam acolo, Înghețată, prea șocată ca să mă mișc. —O, hei, Îmi pare rău pentru chestia asta. Am greșit camera, spuse John, unul dintre fotografii pe care-i căraserăm după noi. Ce dracu’ se Întâmplă? Întrebă Sammy. —Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dispari de la lucru și treaba nu s-a mai făcut. —Dar... a început Mike. Soția ta a fost aici, l-a întrerupt Josephine. Știm totul. Iar tu știi că știm. Iar Josephine nici că s-a mai oprit. L-a mitraliat toată dimineața. Josephine a încercat să-l facă să recunoască faptul că se concentrase pe muncă, încercând să-și organizeze întreaga familie într-o echipă de lucru de excepție, astfel încât nici nu avusese timp să-și plângă tatăl. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-și mențină penisul în erecție. —Am stat la doamna Hutchinson și aș fi venit acasă, numai că lor le-a fost furată mașina, iar el a trebuit să sune la asigurări și la poliție și să raporteze furtul... Am mitraliat cuvintele, în speranța că povestea mașinii furate o să-i abată furia care era îndreptată asupra mea... —Philomena și Ted Hutchinson sunt în Tenerife, a șuierat mama. Ai fost numai tu cu el. — Da, mamă, așa e, am recunoscut eu veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
masă și a plecat. Mă simțeam prost fiindcă nu apucasem să aud ce se mai întâmplase cu ea - dar nu puteam să mă concentrez prea mult. Fiecare celulă a creierului meu se încorda, cu febrilitate, ca să ia notițe, în vreme ce Vivian mitralia concepte de carte, în ritmul unui licitator. Vorbisem și în după-amiaza aia, dar, de atunci, lui Vivian îi mai veniseră în minte o duzină de idei - dintre care jumătate păreau a avea un potențial real. Am continuat să scriu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zburaseră. Cu toate astea, eram puțin agitată la gândul că trebuia să sun la biroul lui Vivian, pentru raportul de la ora 10:00 - în fond, nu reușisem să mă ocup decât de jumătate din lista pe care Vivian mi-o mitraliase cu o seară în urmă. Dacă munceam, în continuare, susținut, atunci aveam s-o termin până la prânz și speram ca asta s-o satisfacă pe Vivian. Mi-am spus că era mai bine să-i dau ceva, decât să ratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
armă pe șosele... Îmi amintesc o seară, urcam colina, mă duceam să iau lapte proaspăt de la cășărie și aud un zgomot pe deasupra capului, printre vârfurile copacilor: prrr, prrr. Îmi dau seama că de pe un deal aflat departe, În fața mea, se mitraliază linia ferată, care e În vale, În spatele meu. Primul instinct este să fugi sau să te arunci la pământ. Eu comit o greșeală, alerg spre vale și la un moment dat aud pe câmp În jurul meu: ciac ciac ciac. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de răniți. In Statele Unite, un student mitraliase doi profesori și zece colegi, apoi își zburase creierii. Ucigașul, se descoperise ulterior, scria piese de teatru violente, pe care le citise în cercul literar al facultății, dar fuseseră respinse. Închise fereastra și îi apărură mesajele off-line: Ionică Moldovan, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui însuși, cine i-a făcut de petrecanie? Cine l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic și ghebos, care încercase să-l și ispitească la rele și altu', înalt și puternic, care i-a înfipt o gheară-n gât! mitraliază Dănuț, pe nerăsuflate. Harșt! și l-au ras. Boss a dat cu agheasmă pe ei și s-au topit și ăia... Exact! Chiar așa a și fost! confirmă Vierme. Măi, măi, să vedeți ce-o să vă mai topiți voi, după
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mai rău ca alaltăieri, la pod. Și dumneavoastră dormeați dus, iar noi ne-am văzut de treabă... Zamfira întinse brațul peste porumbiște. - Zburau atât de jos avioanele nemțești, de mi-era teamă că au să-și încurce aripile în știuleți. Mitraliau porumbiștea, credeau că erau ascunși rușii acolo. Pe noi ne-au lăsat în pace, să ne vedem de treabă.... - Iar dintr-acolo, îl întrerupse Iliescu întinzînd brațul în direcția opusă, începuseră rușii cu brandurile. Noroc că n-au ajuns până
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Iar dintr-acolo, îl întrerupse Iliescu întinzînd brațul în direcția opusă, începuseră rușii cu brandurile. Noroc că n-au ajuns până aici. Au bătut ce-au bătut cu brandurile, și apoi nu s-au mai auzit. Ori că i-au mitraliat avioanele de vânătoare - că erau vreo douăzeci - ori au schimbat direcția. Că dacă au trimis nemții atâtea avioane, desigur că tot pe-aici se retrage și ce-a mai rămas din divizia lor... Mai bine le trimiteau alaltăieri, la pod
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în buzunar, este că o singură clipă nu m-am întrebat ce căuta acolo Ivan, atât de grav rănit, singur în mijlocul lanurilor de porumb, unde nu fuseseră lupte, locuri pe care avioanele germane de vânătoare nu apucaseră încă să le mitralieze. Cine l-ar fi putut răni atât de grav, încît nu se mai putea mișca și abia dacă-și mai putea mișca buzele? Și cum de nu pierduse mai mult sânge, căci lângă el pământul era abia umezit? Și unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
săpați, îmi aduc foarte bine aminte. - Să vă spună Zamfira, îndrăzni târziu Iliescu. Să vă spună el cum a fost. Doar ce încercasem pământul cu lopețile, și când am văzut primele avioane germane, le-am făcut semn, că începuseră să mitralieze în marginea porumbiștii. Și v-am căutat, să vedem de nu v-a atins cumva vreun glonte. V-am găsit acolo unde v-am trezit mai târziu. V-am lăsat să vă odihniți, și de-abia după aceea ne-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am săpat groapa. Când a trecut al doilea val de avioane, poate un sfert de ceas mai târziu, groapa era aproape gata, și le-am făcut semn de departe, cu lopețile, dar ne văzuseră și ei și n-au mai mitraliat pe lângă noi... N-a fost așa, Zamfira? - Așa a fost, cum spune Iliescu, întări Zamfira. Darie începu din nou să râdă. - Cu atât mai bine. Asta înseamnă că începusem să visez înainte de a adormi. Mi s-a mai întîmplat și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]