166 matches
-
imagine plină de forță și de energie a spectacolului, obsedantă aproape. Muzica însăși devine un protagonist care se revarsă pe scenă și în sală prin toate canalele de comunicare făcînd mai puțin vizibile în primă instanță golurile de fond ale mizanscenei. Despre iubire, trădare, disperare, moarte, sacrificiu este vorba în ambele piese și nu mi se pare o simplă coincidență faptul că regizorul face un popas dramaturgic la începutul anilor '30. Sophie Treadwell a scris Machinal în 1928, iar Federico Garcia
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Gârbea, instrument încărcat de patima și știința actorului, toate acestea sînt un pol de energie benefică și incandescentă, pe care evident Hausvater și-a amplasat montarea, ca pe un pilon. Alegerea Monicăi Davidescu în Helen Jones, protagonista piesei și a mizanscenei a fost inspirată. "Corul" fac totum este format din tinerii Teatrului Național din București, mai înzestrați sau mai puțin, în orice caz fideli aici cauzei pe care o servesc, fără evidențieri notabile și din cauza construirii uniformizante a acestui personaj tentacular
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
e producătorul, nu regizorul. Cred că Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină calitatea unui film. Ca să fiu și mai clară, aș relua analogia cu poezia din cronica precedentă, pentru că în acest caz coeziunea dintre elemente e un fapt general acceptat: imaginați-vă
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
documentar și discurs activist, selecția explorează, via stări reale sau ipotetice ale corpului, teme precum memoria, sexualitatea și maturizarea. Bertrand Mandico revine la BIEFF cu încă o poveste din zona bizarului psihosexual, inspirat numită Our Lady of Hormones. Utilizând o mizanscena decadenta, plină de vitalitate, filmul spune povestea erotică a rivalității dintre două actrițe obsedate de o bucată de carne care trăiește și respiră. O veritabilă experiență suprarealista la granița între genuri precum comedia, thriller-ull și horror-ul, filmul e o
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
impun e să fie o dorință utopică, o iluzie căreia îi stă bine să nu se împinească niciodată. Din acest motiv, nu voi evoca diminețile hipnotice în care-l ascultam înmărmurit de coerența discursului, de limpezimea judecăților și de spectaculozitatea mizanscenei pe Vladimir Tismăneanu. Lumina filtrată blând prin perdele, canapelele moi, în care te scufundai ca-ntr-un al doilea somn, muzica pusă exact la intensitatea dintre murmur și articulare coerentă din apartamentul ocupat de el și Mary Sladek mi s-
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
fi scurtă, și a decis să-mi spună o poveste, am regretat că nu am un reportofon. I-am făcut însă vreo douăzeci de portrete... Din care ai publicat în carte douăspezece. Fiecare fotogramă pare un cadru dintr-un film. Mizanscena Tu ești cea care alege decorul, postura, mizanscena? Sau are și subiectul o contribuție? Eu cred că trebuie să mă mulțumesc cu ce găsesc la fața locului. Și am constatat că scriitorii pe care-i fotografiez chiar apreciază asta. De
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
o poveste, am regretat că nu am un reportofon. I-am făcut însă vreo douăzeci de portrete... Din care ai publicat în carte douăspezece. Fiecare fotogramă pare un cadru dintr-un film. Mizanscena Tu ești cea care alege decorul, postura, mizanscena? Sau are și subiectul o contribuție? Eu cred că trebuie să mă mulțumesc cu ce găsesc la fața locului. Și am constatat că scriitorii pe care-i fotografiez chiar apreciază asta. De pildă, fotografia lui Sam Shepard pare un portret
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
opera? P. P. : Defel. Când e cântată bine se bucură de un succes uluitor. Totuși, o problemă a muzicii de operă nu poate fi trecută cu vederea: caracterul ei teatral, scenic, dramatic. De aici, necesitatea unei mai accentuate atenții pe mizanscenă, pe îmbinarea elementului muzical cu cel dramatic. Astfel, Opera își va demonstra, cu atât mai mult, forța de expresie și de dăinuie. D. M. : Ce spune dirijorul de simfonic, când e confruntat cu un text de operă? P. P. : Că
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
plânge înlăuntrul unui gras". Sintagma o socot excelent acoperită de maniera cum a conceput Purcărete cuplul Estragon-Vladimir. Ce ar fi de spus despre versiunea cu Marian Râlea? În primul rând faptul că în același decor, în care soluțiile regizorale și mizanscena nu au suferit modificări, emoțiile și rezonanțele spectacolului sunt altele. Ludicul se dilată la maximum și e scos din zona reflexivului. Marian Râlea, de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
reușite ale filmului într-un spirit caragialesc netrucat. Călătoria cu trenul, luarea cu asalt a clinicii, revolta maselor păgubite de ultima speranță, resemnarea într-un umor blajin, trist, pe pajiște, în fața Casei Poporului, toate aceste episoade fac parte dintr-o mizanscenă existențială care depășește cadrul comicului. Cercetate cu un ochi atent, personajele relevă mai mult decât o fațetă, reductibilă la grotesc ca formă de dezumanizare. Tudor Giurgiu a păstrat intactă umanitatea personajelor sale, ceea ce este amuzant are codicilul unui accent tragic
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
de început sau de sfîrșit de lume..." Naștere și abis. "Cum să te arunci în odihnă fără să te îneci"... Fiecare cameră dintr-un bloc, dintr-o casă, de pe o stradă închide întîmplările ei. Camera ca o scenă a propriei mizanscene. Așa este spațiul pe care îl construiesc minunat și inspirat doi tineri... actori, absolvenți de anul acesta la clasa profesorului Miklos Bacs: Adrian Damian și Tudor Lucanu. O idee scenografică puternică care se așează bine în Teatrul "Tony Bulandra". O
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
nu se detașeze de indicațiile regizorale. Arta adevărată Însă, e În altă parte... Dintre regizorii români care au figurat pe afișele teatrelor străine, se poate lesne observa că Liviu Ciulei este cel mai prolific. Timp de peste trei decenii a semnat mizanscene În Germania, SUA, Australia, Canada, Franța, Italia, Anglia, Israel. Și nu a montat piese/opere ușoare; nu a făcut-o pe fugă, ci a elaborat Îndelung regia & scenografia spectacolelor sale, lăsînd critica țării respective Într-o admirație totală. De altfel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate Înlocuiau replicile inițiale, iar improvizațiile stupide se depărtau de mizanscena, simplă, dar onestă, a premierei. Siciliana lui Baranga, jucată de peste 1.000 de ori În România (vai, am montat-o și eu prin 1988, la Baia Mare!), devenea, la Teatrul Delavrancea din Capitală, un pretext de-a-l studia pe Dem Rădulescu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și să se retragă din librării Maestrul și Margareta; și, pe viitor, cei care scriu ori montează piese cu draci, să se ducă ...Dracului! Îmi spunea cineva că În unele teatre s-a introdus suflerul...electronic (prompterul). Dar trebuie o mizanscenă specială, cred...Și dacă se defectează? Păi așa, și cel tradițional poate face un infarct, nu?!... G.Banu spune că el e criticul afirmatic, că nu-și pierde vremea discutînd despre spectacole proaste. Sigur, e o poziție comodă, dar poate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vechi și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite în luminile rampei, de a cunoaște mirajul mizanscenei. Urez mănunchiului de "versiuni scenice" ce se rânduiesc în această carte, intitulată după un vers eminescian Toate-s vechi și nouă toate..., să se bucure de această șansă. Sunt oricum mărturia înzestrării nedezmințite a unui om de teatru care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
realizat...Într-o singură zi. Adică, dimineața la ora 8 să primesc textul ( Într-un act, firește!) , iar peste doar 14 ore să dau premiera. Mi-am făcut și programul : de la 8 la 10, lecturi ; de la 10 la 13 - desenul mizanscenei ; apoi, o oră liberă, cu ochii pe text, Însă . De la 14 la 18 , șnur ; o juma’ de oră, odihnă. La 0ra 18,30 - generală. La ora 20 - avanpremiera ; la 22 -PREMIERA. Vi se pare imposibil? Eu bag mîna-n foc că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu montarea, greu de tot; fiindcă după ce m-am dumirit cam cum e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să mișc actori invizibili și păpuși abia vizibile (ambii, limitați de un spațiu ingrat!). A fost o experiență traumatizantă, credeți-mă! Dar , acum, pri vită de la profuziunea fișei mele de creație, minunată! Un regizor care nu a lucrat niciodată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Krușevan În ziarul din Petersburg - un martor al crimelor va consemna În jurnalul său: „Nu pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, când unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stâlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavând nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de intimitatea ei fără ca, sedată, femeia să bănuiască această prezență. Dragostea lui Leon rămâne una de o suavitate psihotică, de un romantism trist, tulburat, cu reflexul unei drame de Strindberg speculată bergmanian. Centrat pe imposibilitatea comunicării, dar și cu o mizanscenă freudiană, filmul lui Skolimowski explorează alienarea ființei umane într-un loc unde nu s-a întâmplat nimic, populat cu cehoviene ființe de prisos și unde avem parcă unul și același anotimp: toamna. Leon "trăiește" cu această iubită adormită patru nopți
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
vizuală a spațiului. Cutia neagră ar fi fost simplă și elegantă pentru spiritul psihanalist al dialogurilor, pentru ce bănuiesc că au dorit să numească atît regizorul, cît și scenograful pentru tema angoaselor din "Artă". Teatru-n teatru ca sugestie pentru mizanscenă și pentru ideea de amplasare a poveștii mi se pare cu adevărat o idee! Punerea ei în pagină mi se pare că îl lasă complet descoperit pe scenograf. Toată cutia-loc al disputelor mai mult sau mai puțin teatrale, tot acest
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
Bayreuth știe să departajeze valorile, are gust, reacționând sever și selectiv la spectacolul modern care i se prezintă. La final, cei din sală au fluierat și huiduit violent regia, aplaudând frenetic, însă,prestația muzicală a interpreților. După părerea mea, aceste mizanscene care se rup aproape total de partitură și libret vor fi taxate inevitabil de iubitorii operei. Este, de fapt, o tendință vizibilă, bine instrumentată și concertată, ca montările să fie adaptate în mod forțat, fără conținut, fără legătură cu ideile
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
recuperează din personalitatea contrafăcută, de tip colaj, prin intermediul gesticulației, a expresivității remarcabile a personajelor. Există o întreagă coregrafie a atingerii, a îmbrățișării, un dialog al privirii care se sustrage, ocolește obstacole, revine, roagă, întreabă, exprimă vinovăția cu candoare etc. Dincolo de mizanscenele unui conflict oedipian cu reglaje dificile, există o tandrețe reprimată, guturală, a unui tată autoritar, deloc lipsit de sensibilitate artistică, și fragilitatea emoțională a copiilor săi și a soției sale. Acesta ascultă muzică clasică - ne și arată nu tocmai subtil
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
Acțiune, Aventuri, Thriller. Durata: 111 minute. Premiera în România: 17.06.2011. Produs de: Marty Adelstein Productions. Distribuit în România de: InterComFilm Distribution. Hanna este o combinație spectaculoasă de basm cu thriller, o rescriere hitech a poveștilor fraților Grimm, cu mizanscene spectaculoase și livrești totodată. Adolescenta Hanna (Saoirse Ronan) și tatăl ei, fostul agent CIA, Erik Heller (Eric Bana), trăiesc într-o regiune izolată din Finlanda, complet decuplați de la orice sursă de tehnologie pentru a nu fi reperați de un inamic
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
propriei lor identități, iar parcursul obstaculat pornește de la premisa unui catharsis final care să consume trauma și să-i pună în posesia unei înțelegeri superioare a istoriei din care fac parte. Probabil că fără acest traseu dramatic care-și conține mizanscenele revelatoare, comunicarea acestui adevăr ar provoca doar oroarea și respingerea. Contactul cu lumea arabă redă câteva dintre coordonatele esențiale ale întâlnirii cu Sinele mamei dublu alienate, de lumea în care s-au consumat toate acele atrocități, defintoriu fiind incestul, dar
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
tradiții pe care nu au cum să o asimileze, dar care le reprezintă simbolic rădăcinile. Regizorul s-a găsit în dificultate în privința opțiunii sale fie pentru o mai pronunțată configurare a istoriei Orientului Mijlociu, fie pentru o generalizare facilitată de mizanscenele tragice și accesoriile sale. Niciunde țara în care se desfășoară evenimentele nu este numită, fiind însă lăsați să înțelegem că ar fi vorba de Liban și de războiul civil din anii ’70. De asemenea, nici taberele aflate în conflict nu
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]