315 matches
-
-i apăra. Kraus și-a făcut însă și foarte mulți dușmani, datorită inflexibilității sale și a intensității cu care-și manifesta atașamentul față de o cauză. Unii dintre acești dușmani, cum a fost Alfred Kerr, îl considerau ca pe un înverșunat mizantrop și un biet infatuat. A fost de asemenea acuzat că se complăcea în odioase denunțuri și execuții publice ("Erledigungen").
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
pretenții de intelectuală fină și alte apucături cultivate și crescute cu sârg în cadrul sistemului, la un liceu bun, fiind dintre puținii încă receptivi la așa ceva. Devenim ce suntem, nu? Eu deveneam un bărbat trecut de 50 de ani, probabil fumător, mizantrop și misogin, intransigent și complexat cultural, care își savura ratarea și o purta ca titlu de glorie sub numele „modestie” undeva în Interbelic. Totul prins în corpul și mintea unei tinere de liceu. Experiența prilejuită de vânzoleala prin teatrele de
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
din cea cultă, atît din literatura română cît și cele din literatura universală. Studiul va fi reluat în volum în anul 1965. (1940) Pe data de 12 februarie 1933 criticul a inaugurat în revista Adevărul literar și artistic rubrica Cronica mizantropului, cea care va da titlul cărții de eseuri publicată ceva mai tîrziu. Începînd cu anul 1956 reintră în viața literară printr-o rubrică permanentă (Cronica optimistului) ținută în săptămînalul cultural Contemporanul. Schimbarea titlului, de la mizantropie la optimism se datora faptului
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
postul de cercetător științific principal la Institutul de Istorie Literară și Folclor (1949-1966), condus de profesorul Călinescu, lucrând acolo până la moartea sa. A avut o existență zbuciumată, fiind descris de colegul său, Al. Săndulescu, ca un individ burlac, alcoolic și mizantrop înrăit ce trăia drama trecerii pe o linie moartă la institut din cauza problemelor din dosar. Profesorul Călinescu îl socotea lipsit de importanță ca poet, dintr-un soi de invidie profesională. Această dușmănie s-ar fi datorat, potrivit istoricului literar Constantin
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
în revistele "Cadran", "Litere și arte", "Jurnalul literar", "Gândirea", "Lumea", "Viața Românească", "Limbă și literatură", "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", "Revista de folclor" etc. Cei care l-au cunoscut îl descriau ca pe „un personaj dostoievskian, un mizantrop sociabil, un timid cu mari candori de sentiment”. A debutat ca poet în anii '30 în revista "Gândirea", scriind poezii într-un stil post-baudelairian-rimbaudian. Două antologii din creația sa poetică au fost publicate postum: "Fiul lunii" (1969), sub îngrijirea lui
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
și ideologiilor lumii, Începând din Grecia antică, până la războaiele din Afganistan și Irak, ori până la America sieși contemporană. Din această perspectivă, intervențiile lui Octavian Paler, deși segmentate (cum altfel?), se reunesc pe podiumul unui „sceptic mântuit”. El nu a fost mizantrop, dar nici optimist a' la G. Călinescu), mai ales spre sfârșitul vieții. Convorbirile au Început În noiembrie 2005, când Octavian Paler tocmai primise Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor (notează criticul În Argument). (Paler s-a născut la 2 iulie
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
că nu clintesc un fir de praf În contra istoria pe care soarta, politica (dar și neseriozitatea noastră) ne-o impun, dar nu mă pot hotărî să devin „Înțelept”. Spună orcine vrea că perorația lui G. Călinescu, dintr-o cronică (a mizantropului, dar a mai ales a optimistului), nu bate aerisitor prin textul palerian! Concluzia: „nu se poate fără, politica e fatalitate”. „Modelul cel mai Înalt de politician a fost și a rămas cel deschis de Machiavelli. Amintiți-vă ce carieră a
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
dea cu bâta în cap. Încearcă pur și simplu să-i ignore, deși vede clar că pe lume numărul pisălogilor, al lingăilor și bârfitorilor nu scade și că e o naivitate să le declari război... Nu sunt nici legumofob, nici mizantrop, sunt un simplu om al literelor, om care, la un moment dat, a luat seama că nu doar ceapa și impostorii îți pot fi dușmani. De la o vreme dușmani îți pot fi și... cuvintele. Și primul cuvânt care m-a
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
fi trecerea, în anii '50-'60, la index a unor critici de talia lui Maiorescu și Lovinescu. Vom vedea în numărul următor care a fost traiectoria umană și artistică a lui G. Călinescu după ocupația sovietică. * În 1939, semnatarul Cronicii mizantropului nota în revista creată și condusă de el, "Jurnalul literar": "Intelectualul și mai ales intelectualul-scriitor poate să fie, ba chiar este în chip necesar un om al faptei. Prejudecata că "poetul", "scriitorul", "filosoful" sînt inapți e și maliție. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va fi recuperat publicistic de G. Ivașcu, proaspăt ieșit din închisoare în septembrie 1955 și numit redactor-șef la "Contemporanul". Noul redactor-șef va solicita colaborarea criticului, care va inaugura și perpetua, practic pînă la moarte, Cronica optimistului în contrast cu Cronica mizantropului susținută înainte de sovietizarea țării, în "Jurnalul literar". În pofida eliminării de la catedră și a marginalizării într-un institut pe care, e drept, îl și conduce și nu mai puțin a cvasiinterzicerii dreptului de semnătură (practic, între ianuarie 1949 și sfîrșitul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi primiți "fără stagiu de candidat". Asistăm, prin acțiunile și scrierile sale postbelice, la o surpare a tot ceea ce criticul proferase prin opera și faptele sale pînă la fatidica zi de 23 august. Ce salt greu de justificat de la Cronica mizantropului la Cronica optimistului! Atîtea dovezi de servilism și adulație față de puterea comunistă cu atît de puține dovezi de "recunoștință" din partea acesteia față de critic. S-a ales cu "cinstea" de a fi un mărunt nomenclaturist, membru oarecare în Marea Adunare Națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu în ziar sau pe forum, ci mie "îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat-o." Au iubit-o oamenii, fiindcă nicio asemenea perseverentă pedagogie severă și iubitoare nu rămâne vreodată fără răspuns, oricât am fi de sceptici și mizantropi. Intolerabil gândul de a nu-i mai putea transmite toată această dragoste, fiindcă avea o unică, domnească noblețe în felul ei de a-și exprima recunoștința. Când i-am spus că Tia Șerbănescu m-a însărcinat să-i sărut din partea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
specifice autorului. E ușor să izolezi texte incriminante dintr-o anumită perioadă și să emiți verdicte cu pretenții de valabilitate generală pentru întreaga activitate a unui scriitor. Opera lui G. Călinescu predispune la astfel de culpabilizări, fie datorită unor inconsecvențe (mizantropul devenit optimist), fie datorită unor oportunisme. Înaintea oricărei judecăți critice trebuie să se desfășoare o documentare adecvată - e o regulă pe care toată lumea pretinde că o respectă. Nu s-ar putea spune că opera lui G. Călinescu nu a beneficiat
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
editare, era și în acest caz de depășit o dilemă: să se înceapă cu restituirea volumelor de publicistică apărute sub îngrijirea lui G. Călinescu (de fapt, unul singur, Cronicile optimistului, din 1964, unde apar revizuite și unele texte din "Cronica mizantropului") sau să se editeze articolele preluându-le direct din sursa originară, așa cum au apărut în ziare și reviste? Din același motiv ca și în cazul romanelor (alterarea textelor de către cenzura comunistă), a avut câștig de cauză a doua atitudine, al
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
1939), 1484 p. Volumul III adună colaborările din anii 1936-1938 la "Adevărul literar și artistic", unde G. Călinescu susținea cu succes, din 1933, două rubrici săptămânale: "Cronica literară" (acestei titulaturi îi adaugă în februarie 1937 sintagma "Cartea românească") și "Cronica mizantropului"; din iunie 1937, criticul își reia colaborarea la "Viața românească", întreruptă în 1933, scriind și aici o cronică literară, dar lunară. Volumul IV este consacrat în întregime activității publicistice a lui G. Călinescu la publicația proprie "Jurnalul literar", apărută pe
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
atenție personalitatea lui Matila Ghyka, a cărui operă se deschide impresionant în atâtea direcții. Elisabeta Lăsconi își continuă priceputa operație de așezare în oglindă a două cărți, de data aceasta, în atenția sa stau o carte ignorată (Radu Tudoran, Porcul mizantrop) și alta devenită bestseller (E.B. White, Pânza lui Charlotte/ Charlotte Web). Un substanțial grupaj despre un proiect de referință al USR, Turnirul de poezie de la Efes, realizează Marian Drăghici. Sunt de citit eseurile semnate de Victor Ivanovici (Istorii mittel-europene despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
am fost comparat cu nume ilustre ale literaturii contemporane... Dovadă că sunt expirat! - Parcurgând paginile din Tentația risipirii și unele editoriale pe care le semnați în revista Cultura, am sesizat o radicalizare a discursului dumneavoastră. A devenit scriitorul umanist un mizantrop? - Mai mult decât mizantrop: disperat. Pur și simplu, disperat. Națiunile se pot salva, pot exista numai prin spirit. Toate câte se petrec la noi în învățământ, sănătate, cultură, politică, mă obligă să cred că, dacă mai continuăm așa, vom ajunge
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
nume ilustre ale literaturii contemporane... Dovadă că sunt expirat! - Parcurgând paginile din Tentația risipirii și unele editoriale pe care le semnați în revista Cultura, am sesizat o radicalizare a discursului dumneavoastră. A devenit scriitorul umanist un mizantrop? - Mai mult decât mizantrop: disperat. Pur și simplu, disperat. Națiunile se pot salva, pot exista numai prin spirit. Toate câte se petrec la noi în învățământ, sănătate, cultură, politică, mă obligă să cred că, dacă mai continuăm așa, vom ajunge o mulțime informă. De când
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz, așteptând să vorbesc cu James, eram perfect calmă. În fond, ce mare scofală? Ce-aveam de pierdut? Nimic. Cum a zis cineva odată - un cineva mizerabil, sardonic și mizantrop -, libertatea e doar un alt cuvânt prin care spui că nu mai ai nimic de pierdut. Până când să aud de chestia asta, eu crezusem că libertatea e atunci când poți să înoți chiar dacă ești la ciclu. Cât de neinformată eram! Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
născut cată să treacă prin peripeții aproape tragice, asemenea lui Timon din Atena, eroul unei drame de Shakespeare. În adevăr pentru ca un om atât de prietenos, primitor, generos cum e Timon în actul I să se prefacă într-un sălbatec mizantrop, un pustnic cum e Timon în actul al Iv-lea, sufletul său cată să fi trecut prin o sumă de peripeții ce l-au aruncat dintr-un estrem într-altul, l-au prefăcut din alb în negru, din floare de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
popor un element de plăcută naivitate e permis, pentru că persoana care vorbește astfel ne devine simpatică, dar a face ridicolă o pronunție înlăuntrul unui ș' aceluiaș popor este procedura unui om care caută efect cu orice preț. Ca toți scriitorii mizantropi, Gogol e sceptic, el nu crede în virtuți omenești. El zice în gând ca scriitorul de aforisme Lichtenberg; Dacă s-ar ști adevăratele motive ale faptelor mari omenești, cât de puține din ele s-ar vedea mari". De aceea nici
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în Grecia, ideea despre om a filozofilor greci. "Măsura tuturor lucrurilor" și-a arătat, aici, chipul de bestie. Plecând de la San Juan de Ulua, mi-a fost greu să găsesc cusururi unei vorbe pe care altădată o socotisem prea răutăcioasă. "Mizantropul e cel care reproșează oamenilor că sunt ceea ce sunt". oceanul Cum puteam să nu doresc să fac o baie în ocean? Chiar dacă nu e soare. Chiar dacă plouă pe plaja Mocambo din apropiere de Veracruz. Nu e, totuși, ploaia ostilă de la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Soarele, nisipul, apa, sunt, de fapt, elemente la fel de importante ca aerul, focul, pământul din formula lui Empedocle. Azi, știu că în lumină există și umbre și că fericirea e uneori dureroasă. Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzător, pe o plajă. Probabil, adevărata nefericire nu e să nu fii iubit, ci să nu poți iubi. E ideea cu care mă despart și de Mexic. Această țară care nu pare atrasă în nici un fel de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oricare și, într-o oră, mult două! cu certitudine va ști întreaga daraveră, cu lux de amănunte și ultima babă din piața de flori. Însă, per ansamblu, scorul îi este net favorabil. Spre deosebire de cocalarul ăstălalt gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de furtuni atunci când te afli pe o plajă, cele care deconstruiesc iubirea-pasiune și îndeamnă la frecventarea unei Venus vagabonde - Afrodita pandemiană înfierată de Platon în Banchetul! - figurează printre capodoperele literaturii filosofice. Molière se inspiră de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]