238 matches
-
din nordul Egiptului au avut o anumită cunoaștere, directă sau indirectă, a tradițiilor al căror ecou îl constituie aceste texte? Oricum ar fi, un lucru ni se pare evident: în timp ce viziunea sethienilor se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
La Baudelaire, „naiv și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
Mircea Cărtărescu se confesează la fel de firesc: "Sunt nervos și plictisit cînd nu sunt înțeles. Iar cînd totul vine din rea-credință, invidie și ură personală, cum mi se-întîmplă tot mai des în ultimii ani, deprimarea mea ajunge la un fel de mizantropie posacă. Echilibrul mi-l găsesc greu, abia atunci cînd revin la gîndul că singura mea armă este scrisul, că singurul fel în care pot răspunde e să scriu mai departe din toate puterile mele." Un număr reușit al Luceafărului de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
biografice într-o Istorie exclusiv literară. Neîndoielnic, e o concesie făcută, în cunoștință de cauză, lui Călinescu. Să răsfoim, cronologic, trei asemenea cazuri. Scriind despre Goga, Manolescu încheie investigația memorialisticii acestuia cu câteva linii de portret: "Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție pur artistică, aproape gratuită, epurată azi, la o lectură târzie, de toate motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum se vedea pe sine Goga însuși în această galerie de
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
pasului meu și se transforma într-o trapă misterioasă. Urcînd cuminte către ușa de la etajul I, treceam de fapt solemn pragul unei epoci la sfîrșitul căreia mă născusem: epoca normalității pierdute și a tinereții părinților mei". Mustește pe alocuri o mizantropie ca un reflex egotic, ca o demonie a neîncrederii personale în bine, ce-ar fi posibil doar într-o modalitate elaborată, artificială. Dacă "răul banal" nu i se pare autorului "diabolic", ci doar o spontană apariție la nivelul impasibilității și
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
ce-și impunea de la bun început ca slogan Ťoptimismulť, anulînd în numele unui colectivism primar orice valori individuale și negînd orice reacție metafizică", ceea ce a dus la eliminarea completă din prestația sa a "rosturilor și aspirațiilor" veritabile, cele puse sub emblema "mizantropiei". Continuator al călinescianului Jurnal literar, Nicolae Florescu nu se dă în lături a se disocia, atunci cînd socotește de cuviință, de predecesorul d-sale: " Expunerea Ťcazuluiť de ambiguitate al lui Hieronim, cel care Ťse teme că spunînd ce are pe
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
personajul pe care-l avem în față pare eviscerat de orice emoție. Absența empatiei ne atrage atenția numaidecât, în orice contact uman, Viorel se străduiește să evite atingerea, se separă aproape sanitar, reduce la minim suprafețele de contact, sugerând o mizantropie profundă. În background avem schițată o înșelătoare motivație, lucrătura colegilor pentru a-l da afară din serviciu, divorțul, un copil de care este separat, încredințat mamei și socrilor spre creștere. Un alt contrast subtil, monotonia acțiunilor întreprinse de Viorel este
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
pentru o clipă din culise să depună mărturie, în G. Călinescu față cu totalitarismul, cu privire la una dintre cele mai fierbinți teme postdecembriste. Relativul disconfort stilistic afișat în G. Călinescu față cu totalitarismul (concizia e vecină aici cu timiditatea și cu mizantropia) nu face decât să sporească credibilitatea cărții: editorul nu simte nevoia să se exprime public decât atunci când are ceva cu adevărat important de spus. Și, din multe puncte de vedere, volumul reușește să facă lumină în complicatul caz Călinescu. Pe
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități corective. Resortul întregului discurs e o triere severă a specimenelor omenești întîlnite: „La Judecata de Apoi nu există cuvîntul noi
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
burgheze - o călătorie în Irlanda alături de familie -, ideal afișat și el tot într-un supermarket, adoptat naiv de Rémy, îi provoacă o criză de furie lui Patrick. Manifestul anarhist nu îmbrățișează o ideologie anume deși dobândește accente xenofobe alimentate de mizantropie și ritmate de impulsurile unei crize de identitate la Rémy și, probabil, de eșecul personal la Patrick. Consumerismul devine un inamic întrucât constituie barometrul bunăstării burgheze, criza se instalează pe fondul refuzului oricărui conformism. Prin Patrick și Rémy două generații
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
iubită, pentru a fi fericită. Viața îi compromite idealismul. • În Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Camil Petrescu arată că există ceva mai dezastruos decât să te decepționeze o femeie: să te decepționeze toți oamenii. De la gelozie la mizantropie nu e decât un pas. Sau, altfel spus: gelozia are un remediu - mizantropia, un rău mai mare decât primul. • Ion al lui Rebreanu sfidează, stimulat de învățătorul din sat, cumințenia românească, insuflată de preot, de împăcare cu destinul, ca sinonim
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
dragoste, întâia noapte de război, Camil Petrescu arată că există ceva mai dezastruos decât să te decepționeze o femeie: să te decepționeze toți oamenii. De la gelozie la mizantropie nu e decât un pas. Sau, altfel spus: gelozia are un remediu - mizantropia, un rău mai mare decât primul. • Ion al lui Rebreanu sfidează, stimulat de învățătorul din sat, cumințenia românească, insuflată de preot, de împăcare cu destinul, ca sinonim al sărăciei și al smereniei. Ion nu acceptă că Dumnezeu îl vrea resemnat
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
limită imposibil de depășit. Hogaș pare să fi fost un mizantrop înrăit. După cum rezultă din propriile sale descrieri și comentarii, nu s-a simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență. Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Sorin Lavric Pe Nietzsche nu-l poți gusta decît atunci cînd te apucă pofta răzvrătirii. Sau atunci cînd vrei să-ți sporești disprețul față de pegra speciei umane. Sau în momentele de mizantropie, cînd, scîrbit de lume, vrei s-o cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
poporul către tărâmul făgăduinței, cel care știe să se orienteze prin vastele pustietăți, Valko devine războinicul, singurul posesor al unui cuțit, iar Mr. Smith un fel de bătrân al tribului a cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația canibalismului, chiar dacă epuizarea îi ucide pe o parte dintre peregrini, umanitatea este conservată miraculos în interiorul acestui mic grup unde tensiunile își fac apariția, fără a fi niciodată ideologice. Regizorul lui Master and Commander (2003) își joacă la
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
căci, obligat de „căderile” existențiale ale românului, „Balzac deviază (...) spre Murger, Scenes de la vie de boheme”. Stilisticianul operează o oportună adaptare a conceptului d-sale fundamental, virînd spre „stilul de existență”. Opera lui Hogaș „reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”. Mai înainte, „Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist”. Ambiția ieșită din ordinar a Maiorescului, pornind de la o precocitate „aproape maladivă”, „mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră de
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
pare mumificat, în vreme ce gura cu prea multă salivă proiectând râsete isterice peste enorma dantură de cal”. „Sărmane rege croitor!”, exclamă Goga văzând uniformele fanteziste decise de Carol pentru oștirea română cu ocazia defilării de 10 mai. Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție gratuită, artistică epurată, astăzi, la o lectură târzie, de motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum s-ar fi plasat Goga pe sine însuși în această galerie de portrete
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
ciumă să te expui mult la soare”. Plin de afecțiune față de fratele său, Emil Cioran este mai degrabă rece cu cei mai mulți dintre contemporani, când nu e mobilizat de antipatii față de unii. Atunci e caustic, chiar veninos, șfichiuitor și suspectarea de mizantropie nu ne apare chiar fără nicio bază. Îl supără vizitele, mai ales ale românilor, printre altele și pentru faptul că îl forțează să vorbească românește („Sunt iarăși invadat de compatrioți. E un chin să vorbești de dimineața până seara limba
Cioraniene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3596_a_4921]
-
feeria începea. Era focul de artificii într-o mină de smaralde; el știa totul, spunea Anton, și spiritul său îi lumina comorile”1. La rândul său, parcă motivând totala lui disponibilitate sufletească, distribuită în multe alte ocazii cu parcimonia unei mizantropii funciare, Proust afirmă într-una din numeroasele lui scrisori către prințul Anton Bibescu: „Dacă puținul pe care-l cunosc te poate interesa, el este la dispoziția ta, micul meu Anton [Bibescu], în aceeași măsură cu inima mea, cu puterile, cu
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
Valeriu Gherghel și Sorin Antohi - firi opuse, Sorin Antohi veșnic pasionat, comunicativ, putînd să vorbească ore întregi despre utopii, preocuparea sa principală la vremea respectivă, Valeriu Gherghel, taciturn, închis în el, vorbind economicos, ironic pînă aproape de cinism, cu accente de mizantropie despre care nu puteai ști niciodată dacă erau autentice sau mimate, oricum, era de preferat să nu te afli în raza de bătaie a bășcăliei sale - erau mereu priviți cu o temătoare și vag obsecvioasă admirație de cei din jur
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
un capitol cu laude mari: „Hogaș pare să fi fost un mizantrop înrăit. După cum rezultă din propriile sale descrieri și comentarii, nu sa simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”.(p.354) Și, generalizând: „Fără să-și dea, desigur, seama, inaugura o manieră moldovenească de a povesti, bazată pe armonia frazei în sine, manieră ce avea să ajungă la apogeu în perioada interbelică, odată cu Mihail
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
trăiesc un șoc asemănător când, fiind internat la oncologie, suspect de leucemie cu o anemie gravă, îmi luam tainul viciului de fumat pe fereastra de la veceu alături de un miner din Anina”. Ultimele pagini sunt ale spitalelor, ale suferinței și ale mizantropiilor. Traversarea cercului, ciclul de șapte volume se apropie de sfârșit. „Nici acum nu-mi dau seama unde vreau să ajung și dacă această carte, în intenție pozitivă, a avut doar darul de a mă decupla de realitate și reface, sau
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
de trist. Nu-mi dau seama dacă sună cumva a testament... Oricum, nu putem muri nemărturisiți”. Poate să se salveze, dar în finalul romanului, într-o vânătoare a celor nou veniți la munte, este împușcată tocmai Călăuza, locțiitorul său. De la mizantropiile lui Hogaș, studiate de Mihai Zamfir în Scurta istorie a literaturii, până la cele ale lui Paul Eugen Banciu parcă nu e o distanță atât de mare.
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliția, (auto)ironia și umorul. Tulburător și uneori amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocentei, despre toleranță, despre cum se poate vorbi de Dumnezeu în ziua de azi. Citește tot...
Lansare Carte [Corola-blog/BlogPost/95144_a_96436]