78 matches
-
din colivie. N-o speria enorma galaxie a trupurilor vâscoase, urlătoare și cuprinse de plăceri. Fierbinte de miasme și colori tulburi, aerul parcă se înviora la trecerea fetiței. O băsmăluță îi umbrea cu reflexe roșii obrajii fragezi și negricioși. Trupul mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu coada ochiului. “Aiștia-s ochii fetei de ieri seară; fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iar ulcica cu lapte aburind alături de feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am luat desaga cu cărți și am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
într-o ordine matematică. Ca un tatuaj executat într-o ireproșabilă alcătuire, își sublinie Profesorul impresia și, încet-încet, degetele i se desfăcură de pe podul palmei, brăzdate de scrijelituri intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și ‐ așa, Strălucesc până ce mor, Dar rămân în lumea lor. Ești tu frumusețea ‐ n sine, Lucru‐n sine, schemă, tract, Prea departe de vecine Într‐ un calm și pur abstract? Umbră ești ce se regretă A esențelor din haos Sau mlădie și concretă Ca un vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de i-au distrus personalitatea și caracterul. Acum a venit cu ăia să se răzbune. - Rozi, zău, dragă, de m-ai vedea cum îmi stă ca mesteacăn. Subțire, mlădie și cu pielița asta așa de albă... - Nu mai sta singură Vali, zău, fato! Intri la idei și uite ce pățești. Doamne ferește, cum să te faci mesteacăn! Stai cuminte că vin acușica să te fac bine! Și dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii, mlădii și liberi și, dintr-odată, trupul să-mi smulg, cu mișcări armonioase dar repezi, pornind într-un zbor transparent de libelulă. fața apelor abia să ating, aerul să-mi încingă visarea, să mă tragă spre somn și s-adorm ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
gândind despre mine? La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie de femei. În definitiv, de ce-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea, redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! {EminescuOpIV 362} TA TWAM ASI Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Sbori cu șase cai ca vântul și răsai ca Aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Tolba dragostei de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. Și te mlădii cu mult farmec Intre creți-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. Pedepsit-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era o zeiță a sexului, mlădie, îmbrăcată bine, cu o voce răgușită și un piept care te urcă dincolo de nori, probabil că situația nu m-ar mai fi amuzat așa de mult. —Sam? Prin cețurile introspecției, fața lui Hawkins bântuia atât de aproape de mine. Încă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-am avut niciodată. Uite aici mă seacă - a vorbit Pâcu, arătându-i crâșmarului gâtul lung ca de bâtlan. Au mâncat în tihnă, sorbind din când în când gospodărește din ulcelele cu vin. Crâșmărița, cu șoldurile rotunjoare și cu trupul mlădiu, se mișca ca o zvârlugă...In acest timp, ochii lui Pâcu nu aveau astâmpăr. O urmăreau ca un uliu. După ce s-au îndestulat, s-au ridicat mulțămind lui Dumnezeu pentru bucate. Indată după aceea, Pâcu și-a scos luleaua și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
teribilul exod de epoci și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sta, pahar strălucitor,/ Văzduhul răsturnat ca pe-o tipsie." Sau iat-o pictând natură moartă: "Pe tavă, struguri vineți și albi-gălbui ca mierea,/ Nuci proaspăt descojite și piersici sângerii./ Deasupra într-o vază, lung, ascultând tăcerea,/ Stau crizanteme albe-pe lujerii mlădii." Bogat este universul ei floral: nuferi, crizanteme, liliac, floarea de strugure; un adevărat paradis de mirosuri și culori se convertește în stări lirice: "Și cine-i de vină/ că-mi umblă-n grădină,/ de-o săptămână, Bucuria cu tristețea/ De
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lungi ascund/ Petrecerea, sub larmă, a ciclurilor tale." Poetul vorbește egal și monoton despre harta țării, despre apele Dunării, despre naștere și iubire, despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia/ seducător de mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului." 1 C. Sturzu, "Arcade peste anotimp
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetic, la alegere. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 65 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu, O pierd din ochi de dragă. Și când o văd, îngălbenesc; Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc, Iar când merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cu lucrul mâinilor, având o perfecțiune fizică de invidiat, de aceea va trezi și interesul altui bărbat, ce o siluiește, pentru că știe că altfel nu poate accede la inima femeii: „S-a fost pătruns de frumusețea-i rară,/ Bălaiul păr, mlădiul trup, purtare/ și dulce vorba-i când se tânguia.”693 Nu poate fi o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai puternic), sfătuindu-l să încerce mai degrabă la Institutul de chimie agricolă, condus de un anume Ieronim Gotcu. Neavând încotro, Bizu merge în audiență la directorul institutului, unde o cunoaște și pe asistenta acestuia, Diana Serea ("sveltă, siluetă grațioasă, mlădie, frunte înaltă, netedă, senină, ochi cafenii, bărbie proeminentă, rotundă"), de care se îndrăgostește instantaneu, fără tatonări ("privea doar spre asistentă cu intuiția precisă că fata aceasta avea să joace în viața lui, cel puțin pentru un timp oarecare, rolul destinului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înfrângerea ("dorința biruise voința"), călcând legământul tăcerii cerut de aparent misterioasa femeie. Atent mai mult la propriile trăiri interioare, el descifrează în fizionomia Dianei ("fruntea frumoasă, înaltă, netedă, solemnă ca bolta unei catedrale și rece ca un cristal", "siluetă subțire, mlădie, ca la multe alte femei"), și mai ales în "bărbia proeminentă" ce-i degradează chipul, frigiditatea sentimentală, de femeie "cu simț de orientare în toate înțelesurile". Incompatibilitatea dintre cei doi pare totală, iar Bizu îi mărturisește într-un târziu insatisfacția
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
161. Pe cealaltă Veronică, "reală", o va regăsi la întoarcere, după un ritual prestabilit, într-o postură convențională ("o zări la geam"), creată parcă dinadins tot de imaginația sa de voyeur ("o compunea și o descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]