6,883 matches
-
bine sufletește Eu nu doar cânt, eu simt fiecare colind” declară Ștefan Hrusca... Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, sfânt, pentru că transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Este o neprețuita zestre spirituală, pe care o moștenim din mosi-stramosi. Cei dintâi colindători au fost pastorii care au mers la peșteră în care s-a născut Iisus. Bucurându-se de acest semn ceresc și de glasul îngerilor, pastorii au vestit minunea în cetatea Betleemului. Hrusca, cel mai cunoscut
Concert de colinde cu Stefan Hrusca @ Teatrul National, 24 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94548_a_95840]
-
în țări diferite: Regatul și Republica România. Majoritatea vieții a trăit în comunism și mi s-a părut că a fost mulțumit. Asta pentru că-l vedeam rar. Ca și tatăl său, nu a fost membru al Partidului. Așa că i-am moștenit și eu - în rest nu am de la ei decît o groază de povești și rezumatele săptămînale de la Europa Liberă. Eu m-am născut în comunism și acum trăiesc în capitalism. E posibil să mor în capitalism dacă nu se inventează
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor aprinde rug numele lor înșiră ecoul formă de pieptene ține în mâini sărutul ca pe-o-mpietrire-n zăbavă
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
mesei un măr superb roșu - mărul Albei ca Zăpada - (îți va sluji de foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind prin holul antic-umbros să te oprești s-o desprinzi cu mișcări tandre dintr-un cui ruginit flinta cu incrustații bizare moștenită din generație în generație s-o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
fiica lui Atila, între hunii tineri, pe masculul cel mai plin de energie, de violență și curaj? Cât mi-am citit raportul, fiica lui Atila m-a ascultat din haloul ei de fum, stoică și plictisită. Avea de la cine să moștenească răbdarea la plictiseală - auzisem activiști spunând admirativ despre tatăl ei: azi șeful a stat în picioare la cinci ceasuri de nimic, și nu i s-a mișcat un mușchi! Este că are cel mai bun antrenament la plictiseală pe lagăr
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
an,/ fără pomană? Fix// două sute: aici, unde e răstignită/ firea cea veche, ticăloșiți cum sîntem cu toții, vicioși./ Ticăloșiți din lipsă de lucru, strînși/ buluc în fața unei cariere de nisip, «îndeplinind/ închinăciunea/ față de Învățător», ca la cîrciumă: evoluînd pe baza unui/ moștenit «program/ chimic». Aici, unde se exercită o presiune dinlăuntru asupra/ ochilor, ochii fiind împinși înainte. La// o ceremonie/ zadarnică. «Nelucrători ai/ păcatului»: comentînd că, în urma lor, în ruinele orașelor/ filistene, arheologii vor/ găsi un și mai mare număr de căni
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
pe o vreme de furtună cu tunete. A murit când eu aveam doisprezece ani. Un om tăcut, nu-mi aduc aminte de glasul lui urcând pe munte pe o vreme de furtună cu tunete și citind ziarul. Oare ce-am moștenit de la el, din sângele lui? Nici nu mă băga în seamă, și nici eu nu-l băgam în seamă pe el, așa că eram chit. Când am aflat că murise, m-am speriat foarte tare: era prima persoană cunoscută care murea
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
lega nimic. Cât am fi unii - zice-se ! - de nonconformiști sau de originali, partea fiecăruia de conformism e mult mai mare decât cea de originalitate, fiindcă altminteri nimic n-ar funcționa. Toți avem un bagaj cultural pe care l-am moștenit, în spiritul căruia am fost formați și de asta ne comportăm ca oameni mai mult sau mai puțin civilizați și responsabili. Firește că oamenii simt nevoia unei anumite orientări. La școală ai nevoie de un manual; dar acesta nu este
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
stat, dacă nu un hibrid. Diarista regăsește și locuri neschimbate, bunăoară Cișmigiul plimbărilor cu părintele său - dar nu va afla locul mormântului mamei, pierită în temniță. Momente de extremă tensiune sunt consemnate cu recea decizie a obiectivității stricte, cu lapidaritatea moștenită din Agendele tatălui, ambele, prin marea lor întindere în timp și chiar prin modul în care se continuă, în spirit, în stil, ca formulă, alcătuind o istorie a vieții culturale românești pe mai multe generații și, prin reflex, a vieții
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
siguranță la o biserică impunătoare, de mari dimensiuni și este decepționat de ceea ce vede la București. Totuși aici este vorba de a înțelege specificul arhitecturii ecleziastice românești în general, înclinația pentru construcțiile de proporții umane, cu un echilibru al volumelor moștenit în bună măsură de la arhitectura bizantină, adesea dezvoltată într-o manieră originală. Ceea ce face interesul cărții este întrepătrunderea istoriei propriu-zise cu etnologia urbană și antropologia culturală. Orașul nu înseamnă numai monumentele sale, ci și locuitorii săi. Există în carte descrieri
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
sintaxei generale a simbolurilor o șăgălnicie difuză și insidioasă. Ea înseamnă o familiaritate cu gravul și seriosul, o ireverență benignă față de autoritate și norme stabilite, o practică dezinvoltă a narativului, într-un cuvînt, o joacă și un joc cu poveștile moștenite de la Mama Gîsca. Dar joaca și jocul modernului cu tradiționalul pentru poveștile lui Perrault nu se isprăvește aici. Odată cunoscute și devenite faimoase, poveștile Mamei Gîsca istorisite de Perrault au devenit, la rîndul lor, pretext și obiect de joc și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cestiune. Băieții deștepți de la serviciile de dezinformare au început să ne inducă, subliminal, ideea că bombele teoriștilor arabi (sau ce-or fi) se apropie de capitala României. Ce naiba să mai arunce în aer?! Ce ruine să provoace, când ale noastre, moștenite din moși-strămoșii lui Iliescu, sunt atât de autentice și telegenice? N-avem decât să chemăm CNN-ul, să pună camerele pe oricare stradă din urbea lui Bucur (și, mai nou, a lui Grecea) și facem un „Breaking News” ce n-
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
prietenie? Mai curînd, este o "istorie" despre paternitatea incertă, privită deopotrivă ca intrigă a unei lumi în care luptele pentru succesiune făceau, cu asprime, legea, dar și ca "artificiu" literar, ținînd de tehnica narațiunii. Pe scurt, un "editor" de ocazie moștenește un manuscris, de la un oarecare Erich Alois Paulus, coleg de școală cu el, sub numele de Emil Anton, dispărut fără urmă într-o noapte, în Alpi. Școala Romanescu, din demult demolata zonă Izvor, este un avatar al aceleia unde a
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
pe traducătoarea din germană Viorica Nișcov. O conversație de ținută intelectuală, instructivă și extrem-extrem de plăcută... Legendă 1) Fixul soacrei lui Haralampy: telespectatorul român care va prinde o zi la televizor fără să fie pomenit numele fotbalistului Adrian Mutu, va moșteni împărăția cerurilor.
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
se fac din Calea Dorobanți spre Floreasca, o uliță străveche, Pitarul Hristache. Cum avea să rămână în Germania vreo două săptămâni, profitase de acest lucru, angajând doi meșteri recomandați de Fița să facă niște transformări în apartamentul lor din Domenii, moștenit de la niște Ghiculești, altă ramură. Sisi suportase greu plecarea. Era prima dată și pentru mai multe zile când se despărțea de Dinu. Cunoștea textul pe care Sisi i-l citise la întoarcere. Totdeauna îi citea câte ceva și el asculta cuminte
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
a da bir cu fugiții ș.a.m.d. Câmpul semantic al impozitării reflectă suprapunerea mai multor straturi etimologice, cicluri istorice, influențe politice. În termenii de bază, miturile istorice se echilibrează: darea e o formație internă, dintr-un cuvînt de bază moștenit din latină, dajdia e de origine slavă, iar birul a fost explicat prin maghiară (în Dicționarul limbii române, DA, cf. DEX), prin slavă sau prin turcă (Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române). În terminologia veche, de mult ieșită din uz
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
Iulia... D.J. Scrisul dvs. are încă o calitate rară, aceea de a face ca un personaj să trăiască după o pagină și jumătate de dialog, de fapt, din prima pagină. Care vă sunt maeștrii și de la cine din familie ați moștenit acest dar? O.L. M-am scăldat întotdeauna în dragostea de literatură, grație familiei mele unde la masă se vorbea cu plăcere despre Dostoievski și despre teologie. În special cu bunica mea, profesoară de literatură rusă am discuții în legătură cu ce
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
spune cu melancolie: "Bunicul nostru a fost bătut de stăpîni, cel din urmă dintre slujbași putea să-l snopească în bătaie. Tata a fost bătut de bunicul, iar noi de tata. Ce fel de nervi, ce fel de sînge am moștenit?" Și de asemenea: "În copilărie, eu n-am avut copilărie." Mama încerca uneori să intervină pentru a mai domoli asprimea bărbatului ei. Dar, lipsită de forță și sfîrșită de șase nașteri la intervale scurte, nu avea nici o putere în fața acestui
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
suferință." Totuși recunoștea că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul, de la mama." În ciuda rugăciunilor și a lumînărilor arse înaintea icoanelor, negoțul lui Pavel Egorovici se ducea încetul cu încetul de rîpă. Repezit din fire, cu vederi înguste și foarte avar, își descuraja practic clientela. Apoi, la
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
și Ulf Stoltufoht, cât și lui George Ardeleanu, Florin Balotescu și Vlad Popa, pentru lucrul la arhiva Fundației "Gellu Naum". În scurt timp, cred că tirajul se va dovedi insuficient, iar cei ce s-au născut ieri, și astăzi, vor moșteni această bijuterie nu numai tipografică. O vor moșteni cu siguranță, păstrată cu mare iubire, de la tinerii lor părinți, aceștia considerându-se astăzi norocoși să-și fi procurat un exemplar al Caietelor Athanor. Bunul cititor de poezie mai trebuie informat că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
Florin Balotescu și Vlad Popa, pentru lucrul la arhiva Fundației "Gellu Naum". În scurt timp, cred că tirajul se va dovedi insuficient, iar cei ce s-au născut ieri, și astăzi, vor moșteni această bijuterie nu numai tipografică. O vor moșteni cu siguranță, păstrată cu mare iubire, de la tinerii lor părinți, aceștia considerându-se astăzi norocoși să-și fi procurat un exemplar al Caietelor Athanor. Bunul cititor de poezie mai trebuie informat că tot în ăstimp, în Colecția Biblioteca Polirom, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
de către fiu: "în critică a practicat stilul direct, concentrat, alert, declinînd orice substrat artistic, dar, în realitate, obținînd efectul de mare agrement al deplinei comunicări, rod al demoniei creației. Ironia i-a fost de asemenea dar natural, latură a umorului moștenit în familie, factor ce l-a apropiat pînă la simbioză de opera lui Ion Luca Caragiale". Spre a continua astfel, în duhul complementarității: "Dar, la fel, lirismul nativ a fost coarda sufletească fără de care n-ar fi înțeles, printre primii
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
procreație, într-o a treia existență, de bună seamă și ea simbolică. Lucrările realizate împreună sînt, în forma și în esența lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui Țuculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
ales, în capitolul patru intitulat Supunerea față de legi, întâlnim fraza de bază autoritar enunțată; 1. "Ascultă, dar, Israele, hotărârile și legile, care vă învăț eu astăzi să le păziți, ca să fiți vii, să vă înmulțiți și să vă duceți să moșteniți acel pământ, pe care Domnul Dumnezeul părinților voștri vi-l dă în stăpânire. 2. Să nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsați ceva din ele; păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
pildă, analiza formei de antisemitism care își va face apariția în articolele Ťangajateť ale lui Eliade - un antisemitism non-rasist, nici bazat pe asocierea trivială dintre evrei și comunism, mai curînd unul xenofob și naționalist, situat la intersecția dintre Ťmesianismul naționalť moștenit în cultura română din secolul al XIX-lea și angoasele generate de situația României Mari, statul român de după primul război mondial, dintre ai cărui șase vecini trei aveau revendicări teritoriale" (p. 78). Chiar și în cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, recenzentul
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]