627 matches
-
văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de locul În care mergi și de ce mergi. Am stat prin gări, nu exagerez, cam 20% din viață : fără folos! Dar nu le puteam evita. Am moțăit În gări În care, teoretic, n-aveam ce căuta - Dej, Tecuci, Caransebeș, Barboși ș.a. Calamburizînd, a la gare, comme a la gare! Cornel Udrea, mare specialist În dialoguri, Îmi zice vara asta, la Cluj, cînd eram la o pizza : „ Despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese pe lângă facultate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
musai de o conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-a privit pe tânărul cadru universitar cu iritare și i-a transmis secretarei să-i mobilizeze pe cei rămași pe la administrativ care mai erau de găsit moțăind prin facultate. Secretara a vorbit cu mecanicul, cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-au uitat lung, lung, la mobilele din hol, au clătinat din cap și le-au explicat indignați universitarilor că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține poteca făcută de cei din față. N-o lua pe alături!” „Alecule! Te văd cam zgribulit. Pune un țol pe tine, să nu te mai spargă vântul ista!” Sau: „Gheorghe, băiete! Nu moțăi de-a npicioarelea. Asta ai s-o faci la Crâșma din drum. Acum bagă de seamă pe unde calci că te văd împleticindu-te. Capul sus! Timp pentru somn avem des...” Săniile alunecau ca niște fantome... Lui Iordache Cocoșitu, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uneori pînă la detaliu, totuși conștient de rezultatul final al meciului - unul dezamăgitor -, și nemulțumit de competența limitată a jucătorilor. Chiar așa: din cînd În cînd plescăia nemulțumit! În acest timp, lipsit de orice curiozitate, eu răsfoiam un ziar, sau moțăiam alături pe o canapea, sau ieșeam pe balcon să-mi aprind o țigară. Pe scurt: mă plictiseam. Înțelesesem de multă vreme că internetul e ceva asemănător setului Cantor care, oricît de multe elemente ar conține, reprezintă oricum o fracție zero
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai nevoie. Decît nimic, sînt bune și astea, se gîndește Regizorașul, coborînd pas cu pas treptele companiei, ieșind la lumina soarelui pe platoul pătrat din mijlocul unității. Ai naibii comuniști, își spune luînd-o la picior spre postul lui Santinelă, care moțăie în picioare. Parcă a trecut o veșnicie, dom’ Regizor, se dezmorțește, își întinde oasele, cît o fi ceasul? Vai ce pacoste, își spune, vîrîndu-și adînc mîinile în buzunare, simțind grenadele la locul lor. Ascultă, Santinelă, începe să prindă puțin curaj
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cînd merita să tocești ca să iei o notă bună, să te zbați pentru o anumită specializare. Acum tot sistemul de învățămînt e întors cu fundul în sus, și toți profesorii sînt niște proști. Se întorsese acasă ca de obicei după ce moțăise la cursuri, se așezase la biroul său și de plictiseală începuse să frunzărească volumul. Tabla de materii era tipărită lăbărțat, cu spații mari între capitole. Marxism-leninismul despre: producția materială, teoria claselor și a luptei de clasă, revoluție, război și pace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reluă locul. În prima curte toate ferestrele erau deschise, mirosul de prăjeală Întinzându-se În aerul stătut. O mână fără trup tocmai scotea pe pervaz resturile arse de la trei cotlete de miel. Ridicându-se leneș din scaunul În care a moțăit, cu fața acoperită de un ziar, un soț făcu o față vicleană, așteptând ceva. Dinspre mai multe ferestre se auzea larmă de copii care se bat. Aparent, una adăpostea un gramofon morocănos; alta scotea un sunet adânc, metodic de ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se duse la ușă. Bărbatul moțăia epuizat, genele ridicându-i-se de pe ochi În ritmul trenului. Mintea ei era Încă ciudat de limpede. Părea că lumina aurie ar fi avut o anumită capacitate de pătrundere, astfel Încât ar fi putut Înțelege motive care erau În general ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-și dorea, publicitate, iar ea nu câștiga nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Repetă fraza cu voce tare ca să audă cum sună. „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi reduse bravada la un sunet echivalent mai degrabă cu un văl tremurător. — Scuzați-mă, Îi spuse el domnului Peters, care moțăia În colțul lui, puțin unsuros la gură după cina ce-o servise. El Își Întinsese picioarele de-a curmezișul compartimentului și-i bloca intrarea. — Scuzați-mă, repetă ea, iar domnul Peters se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a binelea sub pălăriuța lui mototolită, Letiția s-a îndoit de mijloc sprijinindu-și coatele pe genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu aprinde măcar un bec, să mai poată învăța, și-a băgat caietele în trăistuță, încercînd să moțăie și ea, stînjenită de Lazăr, singurul care se agită tot timpul, pufnind nervos. Nu te supăra, ce ai? îl întreabă. Draci, nu se vede? Ba da, dar de ce? De plăcere. Că numai drumul ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-a chinuit un timp să moțăie cu bărbia în piept, dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se mai plimbe pe lîngă fereastră, de unde privea în afară și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rîzînd subțire, cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept, pentru ca apoi s-o ia de la capăt cu fuga. Bătrînele stau încă alături, fără să-și mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
baltă de sânge și a murit. A scris și-n ziar. Luni. În Informația Bucureștiului, la rubrica „Aflăm de la Miliția Capitalei“. Era după-amiaza, tata plecase pe unul din șantierele lui (poate se întorcea peste o săptămână, poate peste două), mama moțăia, Matei nu se născuse, eu îmi construisem o colibă sub birou, cu pături, am aprins o lumânare (nu pentru omul care ronțăise semințe de bostan, ci pentru că-n colibă era întuneric) și mi-am dat seama că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-a curs în cada de baie, când moțăiam, așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu săptămânile, purtam în buzunar un medicament dederist, un fel de burete care se topea și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu cîteva săptămîni În urmă. Însă nu-l zărisem În Întregime, nu-i văzusem decît cupola strălucitoare a creștetului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
el În urma lui, cu o cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii nucleare”. S-a dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea la bronzat. Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat, ce-i cobora În formă de V pînă la buric, iar pe bicepsul stîng avea tatuat un trandafir roșu sub care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
distanța nu era mare, și ajungînd acolo nu se simți obosit cînd se agăță de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Zice: — Nu reușesc să strâng pumnul, dulceață. Crezi s-o să poți termina totul fără mine cât timp io mă-ntind puțin? Sutele de clone ale mele din oglinzile roz din baie, noi căutăm prin cosmetice în vreme ce prințesa se duce să moțăie puțin în bătrânul pat cu baldachin trandafiriu, gloria dormitorului principal. Găsesc Darvocet și Percodan și Compazine, Nembutal și Percocet. Estrogene orale. Anti-androgeni. Progesteron. Plasturi de estrogen transdermal. Nu găsesc nici una dintre culorile lui Brandy, nici un fond de ten Rusty Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]