566 matches
-
să dau socoteală pentru ce otravă există în pungile de cafea? Să răspundă ministrul agriculturii. Cafeaua e un produs agricol. Crește în pomi sau cam așa ceva. Să răspundă ministrul sănătății. Femeia asta era sănătoasă. Și hop, moare! Ia uite ce moartă e! Păi se poate? JENI: Dar dumneavoastră sînteți chiar ministrul sănătății. MINISTRUL: Eu? Greșești, draga mea! Cum aș putea să fiu ministrul sănătății fără să fiu medic. Ori e sigur că nu sînt medic. Nici nu știu unde-ți este ficatul. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mar ginea paharului de cocktail și și-a depus-o pe vârful limbii, ridicat ca un vârf de condur etrusc. — Cu una din alea aș încerca acum, pe loc, mi-a strigat. Ce m-aș mai lăsa triturată de o moartă din aia cu brocarturi. Asta în timp ce tu ai pleda reforme agrare în Senat. — Uite-o, i-am zis, arătându-i o bacantă cu păr de Meduză ce se ondula singură printre dansatorii de pe ringul noului bar trendy din Cartierul European
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând apariția mototolită și cu bule tinul strâns în pumn. — Eu sunt tatăl moartei, le-a spus calm Pop tatuaților. Decibelii au dispărut cu totul. — Eu sunt tatăl ăleia care v-a dansat aici și pe care ăsta a violat-o și a lepădat-o pe autostradă, și am să vin în fiecare zi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nici penibili, ei sunt pur și simplu avangardiști. Unii consideră că programele lor au fost superioare produselor artistice, lăsându-l deoparte pe Urmuz, după mine un mare elegiac, care plânge, tot plânge la căpătâiul realității, o bocește ca pe o moartă fardată. Din când în când, orice literatură, oricât de respectabilă ar fi, trebuie zgâlțâită ca să se vadă cât de trainice îi sunt temeliile. Așa văd eu "din afară" o literatură pe care încerc s-o lansez într-un alt spațiu
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
casă” „Apoi n-o fost chip să găsesc alta, Rariță. Toate spun că nu se duc după Jănel, că are sufletul vândut rusoaicei și n-or putea duce casă bună cu el. Degeaba le-am spus eu că rusoaica îi moartă.” „Apoi nu știu cine l-o blestemat pe băiatul ista al meu de nu mai are liniște în suflet. Mereu îi cu gândurile aiurea...Doamne, iartă-mă!” Si uite așa: Baba Zoița că „da”, mătușa Rarița că „nu”. Până la urmă - așa cum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o ținut. Dacă nu știai ce-i aceea otopsie, de ce ne-ai lăsat să așteptăm atâta? a întrebat Mitruță Ogaș. Eu v-am lăsat să așteptați ori Halângă? a răspuns Pâcu râzând. Si ce s-o întâmplat mai departe cu moarta, moș Pâcule? a revenit Mitruță Ogaș. Stai să vezi! Abia de acuma începe povestea. Oleacă de răbdare... Adicătelea, ce ne-ai spus până acuma n-o fost poveste? O fost adevărat? a sărit de la locul lui Ion Cotman, ai cărui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
avut de tras... Spuneam eu că popa, în loc să-i aline durerea, l-o luat la probozeală. Omul o plecat cu sufletul amar și o început pregătirile pentru îngropăciune. Abia aștepta să treacă timpul, ca să poată merge la spital, să aducă moarta acasă. In capul lui însă se învârtea ca un bondar cuvântul „otopsie”. La cine să meargă el, să afle? „Aha! La domnul învățător.” Zis și făcut... „Domnule învățător, am venit la dumneata să mă lămurești ce-i aceea otopsie.” „Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din urmă, moș Dumitru l-a luat deoparte pe Pâcu și l-a întrebat: Ia spune-mi, Pâcule, ce îi adevăr și ce îi poveste în istoria din noaptea asta? Că tare nu-mi vine a crede că o înviat moarta ceea și că nu s-o prefăcut în strigoaică...Cică strigoaicele îs mai rele ca strigoii...Ele iau mana vacilor și nu mai papi lapte cât îi lumea și pământul... Așa o fi, Dumitre, dar fimeia lui Surcică o înviat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
morții știu că e duminică sau luni? Asta cam așa e. Totuși, e o deosebire între duminică și luni. Cel puțin în cazul meu. — Duminica se plătește cu 50% mai mult. — A dracu’, de-aia a ales duminica! — Cine? — Esmé. — Moarta? se miră proprietarul de ieșirea lui Lionel. Ar fi fost bine. În ce sumă să ne încadrăm? — Nu contează banii, o dată moare omul. — Așa le spun și eu clienților mei, dar puțini au înțelepciunea dumneavoastră. Îl conduce pe Lionel în fața
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o dobândi, pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte. Da! Ea are puterea de a mă conduce - și o va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dar cu diferite îmbunătățiri. Rod al unei civilizații! De fapt, în afară de această ladă absolută, participantul la înmormântare mai poate vedea chipurile celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi om. Înfiorător! Ca în Bacovia, plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
evlavie din ulcica cu vin și, după cum îi era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le tălmăcească vorbele fugarilor. „Auziți, oameni buni, ei umblă după moartă... <Po umerla> - în limba lor - înseamnă după moartă”. Sigur că aceste cuvinte le au intrat adânc în țeastă localnicilor și de atunci, când erau întrebați „de unde ești omule?”, ei răspundeau cu acele vorbe: „Suntem din Poumerla”... Tare mă tem că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le tălmăcească vorbele fugarilor. „Auziți, oameni buni, ei umblă după moartă... <Po umerla> - în limba lor - înseamnă după moartă”. Sigur că aceste cuvinte le au intrat adânc în țeastă localnicilor și de atunci, când erau întrebați „de unde ești omule?”, ei răspundeau cu acele vorbe: „Suntem din Poumerla”... Tare mă tem că dumneata, moș Pâcule, vrei să ne spui povestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce, pentru că e hoață, ea a pus gunoiul, pentru că așa s-au obișnuit, ca ea să rupă coada ursului, să-și bată joc de berze sau să facă pe moarta. Pentru că în orice povestire cu animale, știe oricine, există o vulpe care e veșnic vinovată. Pentru că nici măcar n-au ascultat povestea, pentru că nici măcar nu l-au băgat în seamă pe taur și pentru că un taur se întâlnește foarte rar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din strada Vasile Lucaciu, fostă Iosif Rangheț. Sper că nu a suferit prea mult, domnule Húsvágó. Mai puțin dechit un om la déntist, doamnă. Avut la el moarte ca la carte. De-aia și spune che cine are carte, are moarte ușoare. He! He! Doamna Ster păli. Domnul Húsvágó roși, se fâstâci, Își aminti de sfatul lui Erzsébet, vezi cum vorbești. Acum nu mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o dobândi, pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte. Da! Ea are puterea de a mă conduce - și o va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în ei (cei morți), și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut" (Apocalips Cap. 11 v.11). "Să învieze, dar morții Tăi, dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este dătătoare de viață și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți" (Isaia Cap. 26 v.19-20). În adevăr, după cum Tatăl înviază morții și le
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
uterului, care, tăiat nu dezvăluia altceva decât o mucoasă distrusă �n faza secreției. Totul a fost cântărit și măsurat luându-se și probe pentru barbiturice, alcool și alte substanțe toxice. A tăia �n această perfecțiune fără cicatrice, chiar dacă era o moartă, semăna cu o crimă, o crimă necesară pentru ca să se constate ce s-a �ntâmplat, trecându-se peste aceste boante și obtuze aparențe care vorbesc despre felul cum arată violența; �n acest timp, medicul legist umple �n jurnalul său pagini ncepând
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
nu sînt generoase cu alte femei. Dar ea făcea excepție fiindcă nu avea motive să aibă complexe în fața nimănui. Cînd îi scriu numele îmi revin în minte frumoasele versuri: „Durere, tu spadă de fildeș / cu nimeni luată-n comun / sînt moarta frumoasă din burgul / în care se spun / povești despre Silvia Kerr / în părul coral tăinuind / un aspru jungher" și mă întreb dacă Gabriela Melinescu nu făcea o trimitere la ea. Dar să revenim la poezia Ursul, pentru a-ți spune
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
o distincție îi face inima să bată mai repede/ sub uniforma celestă de caraliu. Pe de-o parte pentru că frac-su,/ mortu', nu s-a ales decât cu două linii, iar pe de altă parte pentru că mă-sa, de asemenea moartă, l-a trimis după liceu/ să munceasă la gater. Îl aud prin pereții subțiri: «1, 2, 3. 1, 2, 3. 1, 2, 3...» Patru/ s-au dus de când i-am mâncat coliva lu' frac-su,/ care, rămas singur și beat
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]