111 matches
-
curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat mocasinii ăia! Cine dracu’ te crezi, vreun indian? Uite ce, nu cred în Dumnezeu și nu cred în religia evreilor - și nici în o altă religie. Toate-s numai minciuni. Aha, vasăzică-s minciuni, ai? — N-am de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New Jersey, statul meu! - toate astea duc la renașterea mea! La eliberarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ascultăm cu sufletul la gură povestea lui Igalaq. — M-am născut în Wendake, pe malul râului Saint- Charles, puțin mai la nord de Québec. Fac parte din tribul Huronilor, cei mai renumiți meșteri de rachete de zăpadă, canoe și mocasini din lume. Neamul meu e un neam mândru, atât de mândru încât a refuzat să învețe orice alte dialecte în afară de huronă. Tot comerțul între triburi se făcea în limba noastră, pentru că, neavând concurență în meșteșugul nostru, ceilalți nu aveau încotro
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
despre nivelurile de inteligență ale raselor. De la Îngâmfarea socială a comandanților săi s-a ales cu ura față de liberalii din Est și față de marile universități americane, dar, În același timp, și cu pasiunea pentru Îmbrăcămintea de la Brooks Brothers. Gustul pentru mocasinii cu ciucuri și pantalonii scurți creponați se insinua și el Încetul cu Încetul. Am știut toate aceste lucruri despre tatăl nostru Înainte de a ne naște și apoi le-am uitat și a trebuit să Învățăm totul de la capăt. În 1953
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și - ăsta-i clenciul - vampirul fumează pipă. Poartă un costum de Harris Tweed. E Împuțitul de director, frate! Așa că a doua zi dimineața eroul nostru se trezește și se duce direct să-și cumpere o bluză sport albastră și niște mocasini și - presto - e cât se poate de adecvat! ― Dă-te la o parte, că Îmi iei soarele! ― E o metaforă despre Întrega experiență a școlilor pregătitoare, spuse Jerome. Fiecare generație mușcă din următoarea, transformându-i În strigoi. ― Jerome a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cu vedere spre râu! Mai-mai că m-aș interna și eu. Ca orice adolescent, nu băgam de seamă ce Înfățișare tălâmbă aveam. Mișcările mele de barză, brațele care se bălăngăneau, picioarele lungi care-și aruncau Înainte tălpile prea mici În mocasini gălbui - toată această mașinărie zăngănea sub turnul de observație al capului meu, iar eu eram prea aproape ca s-o văd. Însă părinții mei o vedeau. Îi Îndurera să mă vadă avansând pe aleea care ducea la intrarea În spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
considerare programa riguroasă de la școala mea particulară. Nu ținuse seama de abilitățile mele excelente de cercetare și studiu. Dar - lucrul cel mai important, nu luase În calcul forța profesoarelor mele de latină, domnișoara Barrie și domnișoara Silber. Așa că acum, În timp ce mocasinii mei scârțâiau printre mesele de lectură, În timp ce câțiva bărbați ridicau privirea din cărți ca să vadă cine se apropia și apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de ochi), auzeam În minte vocea domnișoarei Barrie: ― Copii, definiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele, puteam trece drept mai În vârstă decât eram - de șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani. Sub costum era bluza cu mânecă lungă și guler drept, sub bluză era tricoul Lacoste, două straturi protectoare de bani de la părinți aproape de piele. Plus mocasinii aurii din picioare. Dacă m-ar fi observat cineva, s-ar fi gândit că mă Îmbrăcam țipător, cum fac adolescenții. Sub aceste haine inima Îmi bătea ca nebună. Nu știam ce să fac În continuare. Dintr-o dată trebuia să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minunat. Figura lui Scheer era frumoasă, palidă, cu o nuanță asiatică În ochii cenușii. Părul creț, șaten deschis, era periat meticulos și avea o cărare impecabilă. După un timp, am observat și alte subtilități din vestimentația sa: butonii cu monogramă, mocasinii italienești. Mi-a plăcut din prima. Scheer era genul de bărbat cum mi se părea că aș vrea să fiu și eu. Dintr-o dată, din spatele mașinii izbucni un oftat magnific, plictisit, scos din tot sufletul. ― Ce mai faci, Franklin? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l ia În brațe ca să-l scoată din mașină. ― Hai să mergem, Franks, spuse Scheer morocănos, dar tandru, și, cu o țigară aprinsă Între dinți Într-o manieră patriciană, nu foarte diferită de cea a lui Franklin Roosevelt Însuși, În mocasini Gucci și cu jacheta de tweed deschisă, bătând Într-o nuanță aurie, cu picioarele puternice, de jucător de polo, Încordate din cauza greutății, cără animalul bătrân În buruieni. Înainte de a ieși din nou pe autostradă, s-a oprit la un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înghețată: copacii Îndepărtați, cablurile de telefon, iarba din curțile caselor de pe malul râului, pământul Însuși. Pe râu se auzi o sirenă de cargobot. Aici nu erau nici un fel de zgomote: gara era complet părăsită pe timpul nopții. Milton avea În picioare mocasinii negri cu ciucurași. Când se Îmbrăcase pe Întuneric, i se păruse că erau cel mai ușor de Încălțat. Mai avea haina lui de purtat În mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașină, bej cu cenușiu, cu un manșon de blană la guler. Pentru că era frig, Își pusese și o borsalină, de fetru gri, cu o pană roșie la spate. O pălărie de modă veche atunci, În 1975. Cu pălărie, servietă și mocasini, Milton ar fi putut părea un ins În drum spre serviciu. Și, În mod sigur, mergea repede. Urcă scările de metal spre peronul gării. Apoi Își continuă drumul pe peron, căutând pubela de gunoi În care trebuia să lase servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
metal spre peronul gării. Apoi Își continuă drumul pe peron, căutând pubela de gunoi În care trebuia să lase servieta. Răpitorul spusese că va avea un X desenat cu creta pe capac. Milton mergea grăbit pe peron, cu ciucurii de la mocasini săltându-i și cu pana micuță de la pălărie fâlfâind, În vântul rece. N-ar fi adevărat dacă aș spune că Îi era frică, În adevăratul sens al cuvântului. Milton Stephanides nu recunoștea că-i este frică. Manifestările psihologice ale fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vamal continua să-l dirijeze spre zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu-și mai amintea nimeni, a rămas acasă pe Middlesex, blocând ușa, pentru ca spiritul lui Milton să nu se Întoarcă În casă. Treaba asta o făcea Întotdeauna un bărbat și acum mă calificam pentru ea. În costumul meu negru, cu mocasinii murdari, stăteam În ușă, care era deschisă În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în mare parte, l-a investit în singurul ei copil, vărul Eugen, un dinamovist înfocat, ca și mine, de altfel. În vizitele mele scurte, de adolescent nonconformist, la București, pentru „shopping”, ca sămi completez garderoba cu blugi, malete, geci și mocasini sau adidași, căci făceam parte, după exprimarea poetului Adrian Păunescu, mentorul cenaclului „Flacăra”, din „generația în blugi și-n adidași”, am cunoscut-o destul de bine pe mătușa Rela. După ce a fost titularizată pe post de directoare, la liceul „Dimitrie Cantemir
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de la Eton au sfârșit prin a-și trage pe fesele aristocratice blugii. Cum să renunți la revoluția de stânga din junețea dintâi la care te-ai înscris, anonim și nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cumva dovezi scrise legate de 24 octombrie 1947, era În siguranță. Jack a Început să-și scoată din șifonier hainele pentru petrecere. Sacoul era de la London Shop - Îl cumpărase cu banii luați de la Sid cu ocazia arestării lui Bob Mitchum. Mocasinii cu ciucuri și pantalonii din flanel gri erau rezultatul dezvăluirilor din Hush-Hush cu privire la legătura dintre muzicienii de jazz și conspirația comunistă - a stors ceva chestii „progresiste“ de la un basist pe care Îl săltase pentru că avea urme de ac de seringă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
jerpelelii" care ne-a mânat pe amândoi în alegerea echipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră. În fiecare dimineață, când ne așezăm la masa de lucru, eu port bermude, un T-shirt negru lălâu și, în picioare, o pereche de pantofi mocasin, însă cu o singură șosetă neagră, pe piciorul stâng. Cătălin are niște pantaloni pufoși de culoarea șoarecelui, legați cu un soi de șnur, care trebuie reînnodat de câte ori se scoală de pe scaun, un tricou negru cu trei siluete albe de dansatoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care altminteri n-ar fi ajuns niciodată: mediul universitar-academic. Din nefericire pentru el, nu prea făcea figură de "ideolog al clasei muncitoare". Îi stăteau bine nu șapca și tunica, ci costumul bine croit, ciorapul negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu. Își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă "mișcare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e mențină tînăr, la cei patruzeci și opt de ani ai lui, În pofida Înfățișării sale destul de caraghioase. Șobolanul aparținea rasei celor pe care Juan Lucas Îi cunoștea, dar nu-i recunoștea. Îmbrăcat cu un bluzon alb, pantaloni scurți gri și mocasini negri cu alb, era aidoma unui șobolan; dar optimist peste măsură, optimist și cu o enormă capacitate, aproape o amnezie caracteristică Înaltei societăți, de a uita nenumăratele refuzuri jignitoare pe care i le trîntiseră În față doamnele de astăzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
călătorești până la marginea orașului pentru a vedea o prezentare pompoasă a unui creator fenomenal, într-o hală a unei fabrici de conserve de fasole, dar tot era inadmisibil să nu te prezinți. Și a lovit-o ca o avalanșă de mocasini Kurt Gieger că la Colleen nu se scosese un cuvânt despre spectacole. Faptul că îl văzuse pe Oliver îi adusese probabil aminte de ele. Probabil că era totul aranjat, se liniștea ea singură. Era posibil să existe un buget pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ele. Galeria lui Duggie era mare, albă și aproape goală, cu excepția unor picturi uriașe în ulei ale unor chei de instalator în culori stridente și a unui nou asistent, un tânăr încrezut, într-un costum verde pal și cu niște mocasini din imitație de piele de crocodil, care se sprijinea de un birou când am intrat și care mi-a zâmbit batjocoritor fără să-și miște un mușchi. Am lucrat și eu într-o galerie o vreme și întotdeauna trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ăsta, un nume ridicol”. M-am dus și el mi-a dat mingea de aur - de aur! - pe care o câștigaseră cei din echipa Tulane. Și mi-a dat trei saci de 100 livre cu zahăr Gireaux, o pereche de mocasini, o pălărie de paie și o jachetă făcută de indieni. M-a încărcat cu o mulțime de daruri. A doua zi, cronicile mi-au fost foarte favorabile. „Cine-i această voce? Este special. Este așa. Este pe dincolo.” Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Casey-Jones și-a luat poruncile În mână, Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Ultimul lui drum spre țara făgăduinței.“ INSTANTANEE CU TÂNĂRUL EGOIST Amory a petrecut aproape doi ani la Minneapolis. În prima iarnă a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]