208 matches
-
imigranți...Cu imigranți care coboară și urcă din/în Trenul istoriei celei mai mari înșelătorii umane. Asta îmi doresc eu, acum: să găsesc un femur de uriaș, unul singur, să-l ducem la analiza genetică și să lămurim povestea asta mocirloasă cu genele și cu Jocul lui Dumnezeu cu cerul și cu oamenii de la zei, cu oamenii creștini, cu oamenii din oameni, cu oamenii fără destin și nu în ultimul rând cu Oamenii îngeri și cu Oamenii demoni, care conduc acum
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
nr. 1135 din 08 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Unii moartea-mi vor, degrabă, Să mă spulber, să mă nărui, Alții spiritu-mi înroabă Stea să fie și să stărui... Unii-n pricini mincinoase Mă încontră și mă-nfoaldă, Și cu vorbe mocirloase Mă desfidă și mă scaldă... Alții doar cât să se salte Simulându-și un alt sine, Râvnind sfere mai înalte Mizerându-mă pe mine Pentru că învers în slove Pe cei demni cum nu-s aceia Și că stihu-mi un alcov e
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
așteapt-ajutorul din Cer, ca străjeri... Dumitru Buhai Prin lume aleargă neliniștită o nouă stafie... Pare că are chipul de om, dar, de fapt, este o creatură hibridă în care se amestecă aluatul de pământ cu combinațiile chimice venite din izvoarele mocirloase ale infernului. Este neomul timpurilor noastre rele și grele. Acesta încearcă să subjuge și să anihileze creatura frumoasă a lui Dumnezeu: pe omul cu sufletul său. „Neomul” este o persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal. Este o ființă
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
blestemului” etc.- și în turmangeria actuală, deloc cosmetizată... Când stai să faci inventarul DEX, „literaturii” porno sau al presei surogat, sau regional, atavic, al locuitorilor și conlocuitorilor României, exprimarea MÂRLĂNEASCĂ a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie ca toxine din bălțile mocirloase sau din vulcanii sulfuroși. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „ avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” (Patapievici) - care, vai omului, s-au prăsit și la export, chiar
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
loc de intrare pentru orice apă. Caut un petec de pământ uscat, unde să stea pisoiul acesta alb, mic și ud până în creier. Nu-l pot ajuta și-l țin în brațe. Miroase a pisică murată în apă urâtă și mocirloasă, dar nu mi-e greu, în jur toate sunt așa. Locul a devenit mohorât, poate și satul și chiar țara. Străbat întinderi oglindă de lac și-mi fac calcule de asanare. Mă înfund în mlaștinile adhoc și înțeleg ce înseamnă
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
pline de bolovani și bușteni în Limpejoara / Ziua era pe sfârșite, soarele sta sprijinit într-un vârf de deal, aerul rece, parfumat. Ședeam la marginea Limpejoarei. Valea principală, pe iarbă (Valea proscrișilor). Cârnu urla înfuriat aruncând valuri, valuri de ape mocirloase (Valea Proscrișilor). Reperele de sănătate morală și fizică au fost păstrate cu strășnicie, cu toate că în perioade tulburi ideologii nelegiuite au încercat să sluțească omul curat și frumos, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Descrierea de natură așază temporal acțiunea: Ninsoarea s-
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
greu să înțeleg situația actuală, se părea că mă împiedicam de trecut, cât și de atitudinea lui din această săptămână. Totuși, îmi era clar ceva, avusese un comportament neadecvat și atunci și acum. Dincolo de nervi și iubire era un tărâm mocirlos în care se afundau cuvintele jignitoare și insultele mânuite cu atâta pricepere de parcă ar fi exersat într-o viață anterioară. Nu am ce să regret, îmi spuneam, l-am pierdut, dar nu-l doream așa, nu era omul de care
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Și apoi îți plângi singură de milă că nu ști cui să te împarți, că te doare capul și nu mai ști cum să ieși din noroi... De ce, doamnă? De ce trebuie să ni se întâmple nouă treaba asta urâtă și mocirloasă? Întreba cuprinsă cu o adâncă tristețe o doamnă frumoasă de 30 de ani, blondă, grasă și c-am surdă de-o ureche, pe una din Grupul de prostituate de lux - Doamnă, ascultați-mă, o clipă! Ca să vă ajut acum cu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
Meritul Genocidul Cultural în Grad de Cavalerul Negru în cerul gurii, să dați ordin Gardienilor Mesei Rotunde să-i prindă urgent pe toți codoșii ăștia globaliști, demenți și imbecili, să tranșăm urgent Pisica neagră și să pornim odată Vânătoarea asta mocirloasă de Vrăjitoare...de Voodoo voodoo, de Dudu-dudu, de New Age și de Haarp Mind Control! Că vin uriași, doamnă! Se întorc Nefilimii, decăzuții, dușmanii de moarte a celor 400 de popoare sărace, înghițite în sfera de Putere a Timpurilor Moderne
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
să se apropie, căci ea se oprise lângă o băltoaca ce era prea mare. Se uitase ea și pe marginea trotuarului scufundat, insă pământul era cam de mocirla. Noroc cu o bancă din apropiere, ca în alunecarea ei de pe pământul mocirlos s-a putut prinde de ea. Ajunse și el la locul cu pricina, dar ea da să fugă pe lângă el în direcția opusă, pe când printr-o mișcare rapidă el a prins-o de dupa braț, apoi la fel de rapid o apucă și
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
multe meserii ,dar eu am memorat doar două din cele .Restul era vid,fiindcă am bătut doi kilometri cu traista mea cu bostani. Ajunsă acasă repede, spală-te de glod că am uitat să vă spun că era o vreme mocirloasă de toamnă de n-ai fi dat nici câinele afară din casă și .....îmbracă-te repede și hai la școală! Am întins-o repede la școală și ce credeți că mi-au auzit urechile: -Deschidem catalogul,Oiță spune poezia! Doamne
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
să pescuiască, de aceea și-a luat mingea și a început să joace fotbal. S-a tot driblat pe el însuși, până a reușit să scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apa mocirloasă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
ar observa că 90% din conținutul acestuia se referă doar la reglementările și elementele demne de interes referitoare la gestionarea banilor proveniți din încasarea drepturilor de autor pentru muzica difuzată pe varii canale media. Poate așa se explică și platitudinea mocirloasa, precum și călâia superioritate cu care au fost întâmpinate aceste scrieri de popularizare a unui minunat gen muzical, de către comunitatea specialiștilor români. Dar să nu credem că aceste incursiuni valoroase în istoriografia muzicală ale domnului Alexandru Emanoil au fost privite cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
s-a văzut nevoită să le semnaleze (de altfel cu exces de «delicatețe») la sfârșitul articolului, unde aflăm că totuși, în roman se petrece «o deplasare de la nou la vechi», că «fluviul plin de farmec» se împotmolește adesea în «bălțile mocirloase, cu ape stătute, moarte, ale trecutului». Cum e cu putință - se întreabă însă, pe bună dreptate, cititorul - ca o carte care suferă de asemenea grave deficiențe de conținut să fie decretată drept «o creație autentică» și lăudată pe 7 pagini
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa, că nu mai e mult până la pădurea Teu toburgică.“ Pe neașteptate, un cal își rupe hățul și aleargă în calea lui, gata-gata să-l trântească la pământ. Este înghițit într-o clipă de mlaștina mocirloasă. Iar în locul unde piere se iscă un vârtej și din adâncuri i se arată Quinctilius Varus însuși. Îl cheamă pe nume să vină la el: „Germanicus! Germanicus! Degeaba fugi, că tot îți e scris să mă urmezi.“ Și îi întinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din pricina Întârzierii și a fumului de țigări de foi. Eu stăteam la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de Întortocheat ca un labirint mocirlos din gard viu. După nenumărate ocoluri, barca ajunse la o rampă improvizată din stuf, așezată deasupra unor cauciucuri de camion uzate. —Ești sigur că ne ține? spuse Heidi ridicându-se ca să se dea jos din barcă. — Sigur, sigur, răspunse Pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vedeau urmele prezenței umane, cu suprafața fărâmițată de nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi constrângea pe Sebastianus și pe tovarășii săi să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
m-am pierdut în vacarm. Se spune că New York-ul e o junglă. Se poate merge și mai departe, spunând că New York-ul e o junglă. New York-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți ceilalți amărâți ai unei istorii și ai unui timp care nu mai aveau nici o noimă. Nici o coerență. Preferam să mă cufund în astfel de înserări mocirloase, așteptând troleibuze de care puțin îmi păsa dacă vin sau nu la timp, dacă mai circulă sau nu, dacă mai duc spre vreo stație anume, dacă mai sunt stații pe undeva sau dacă nesfârșitul bulevard al multilateralei nu cumva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
credeam că are răbdare să mă asculte. Așteptau doar și statuile, plopii, bisericile la locurile lor de ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui Mihai. Îl întrebam doar, cu toate nedumeririle acelei înserări de decembrie mocirlos: „Bravule, ce se întâmplă cu noi? Atât de nenorociți am ajuns, încât ne furăm până și cepele?! Pentru asta te-ai jertfit tu la Turda?“. Am dat să-l mai întreb ceva, eram plin de întrebări profunde în acele clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pustii ale orașului. Aveam impresia că, măcar pentru clipele acelea, eram liber, stăpân pe mine și pe asfaltul de sub pașii mei. 28tc "28" Și tot aici, la intersecția de peste drum de „Gambrinus“, într-o după-amiază grea de iarnă, cu zăpezi mocirloase, cu îmbulzeala troleibuzelor înșirate pe tot lungul Bulevardului, cu obișnuitul tembelism al mulțimii într-o astfel de zi, disperarea surdă că a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă sprijinea. O voi săruta din nou. Se va lăsa în voia mea, cu brațele tot mai strânse de gâtul meu, ca într-o disperare. Voi urmări cum lacrimile ei se vor prelinge pe obrajii mei, cum se vor strivi, mocirloase, între fețele noastre lipite. Atunci, într-o răsucire a trupurilor, o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului și arătă În afară: - Se Încălzește și s-a lăsat ceața! Adunarea tăcu. Ștefan tăcu și el. - Terenul e mocirlos, nu mai e Înghețat. Relieful nu mai e nicăieri, căci ceața acoperă totul. Nu mai sunt dealuri. Nu mai sunt păduri. Nu mai e nici o armată a Moldovei. E doar ceață! - Da... șopti voievodul, gânditor. Cu toate astea.... nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]