558 matches
-
cuvânt, s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
am descuiat, Iar florile de tei s-au scuturat, Iar plâng florile de nu mă uita, Acelea, semănate cu mâna ta... Iar privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar în inimă o durere mută s-a zidit... Drumețule vino, clipe să împărțim, Iar gândurile de dor să le unim... Să nu mă judeci chiar dacă suspin, Căci sufltul mi-e plâns azi de venin.... Drumețule, deschide cărarea, Ascult-mi
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr filiform și timid
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
Mateiu. În acest fel, ficțiunea preia rolul de căpetenie al documentului. Și nimic - sau mai nimic în afara stilului propriu-zis - nu mai trebuie creditat. Portretele contemporanilor, cu alură de fișe clinice, trăiesc numai prin spectacolul de sarcasm pe care-l întrețin mocnit. Puțini sunt cei care scapă neatinși de maliția ageră a rafinatului prozator. Având un asemenea alibi aflat la vedere, tirul poate continua nestingherit. Cu precădere în direcția, demult clasicizată exegetic, a tatălui: "27 martie. A treia zi de aniversare a
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
discursul, deocamdată unul prozastic, s-ar porni cu greu. Există aici și o tramă narativă, cea a eforturilor edililor față cu inundațiile, totul transpus în "mitologicale" brumate de grotesc și derizoriu. Decorul oarecum teatral este învestit de poet cu o mocnită aură amenințătoare, fatumică, el părând a pregăti, în desișurile sale, o inițiere obscură, ignorată de orașul "prea mic", căzut pradă banalului: "el crede că între arborii încremeniți/ eu nu aud nimic/ că nicio inițiere nu-i aici" (Lista cu datorii
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
și a instaurării celui de-al doilea imperiu. Teritoriul pe care autorul îl delimitează imaginar în această Franță se situează undeva între Bretania și Normandia, un "vest" neguros, unde legendele despre rezistența șuanilor sunt încă vii și unde patimile ard mocnit, dar nu mai puțin amenințător. François Vallejo nu face risipă de mijloace, schițează trăsături fizice și de caracter, peisaje, stări sufletești, dar liniile sale transmit esențialul, conturează contextul istoric din aluzii bine plasate care se acumulează până la urmă într-o
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
după 1989) își construiește critica dură a regimului comunist din punctul de vedere al unui personaj care crede că răul vine dintr-o proastă înțelegere și aplicare a marxismului. Comunismul românesc a denaturat marxismul - aceasta e atitudinea tipică pentru disidența mocnită a anilor '50, disidența de stânga, continuată prin insinuări până în anii '80, în romanele lui Marin Preda, Augustin Buzura sau Paul Georgescu. Personajele acestora din urmă (tânărul activist Niculae Moromete din Marele singuratic, medicul Ion Cristian din Orgolii, fost ilegalist
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
lui Băsescu au polarizat societatea și există o mare masă de oameni nemulțumiți și frustrați. Dumitrașcu consideră că un moment cheie va fi revenirea fizică a lui Traian Băsescu. Acel moment ar putea constitui o scânteie care să aprindă conflictul mocnit care predomină în societate. "Fără nicio îndoială suntem într-o situație fără precedent, din cauza unui dictat care a schimbat regulile în timpul jocului. Dacă se merge în această direcție nu ne poate aștepta decât ceea ce este mai rău. Există două variante
Momentul cheie al exploziei nemulţumirii împotriva lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43279_a_44604]
-
pictorul, așa dar, coincide cu peisajul într-un tropism irepresibil, - însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult decît hazarduri binecuvîntate, se mișcă, în răsplata ei inefabilă, mocnite, îndelungi așteptări, vestiri meritîndu-și din plin emergența. Reiterîndu-le cumva biografic, căci i-a fost dat să hălăduiască prin aceleași prielnice ținuturi moldovene, Ilie Boca străbate cu pași mari, neobosit, întinderi care-l cheamă parcă la un pariu urieșesc -, în perimetrul
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
lumânare sau un artificiu de la pomul de Crăciun. Ai mei erau afară, își conduceau musafirii. Fratele meu, în fașă, era pe alt pat, în cealaltă parte a camerei. Eu dormeam liniștită. La capul meu era iconița Maicii Domnului. Focul ardea mocnit și degaja un fum gros în toată camera. În jurul meu au început să pâlpâie flăcări. De-abia atunci a început să țipe fratele meu. Au venit toți: mama, tata, bunica. Eu dormeam liniștită. Din spusele lor mi-am dat seama
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
-i respecte și ce altceva îți poți dori de la o familie? Dar, atunci cînd închidea ochii, seara, și-și golea mintea de toate întîmplările de peste zi, cînd era gata-gata să adoarmă, ceva dinăuntrul său, ca o chemare, ca un strigăt mocnit, abia simțit, își făcea loc într-un colț de inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
căldură dezarmantă, iar Cavanosa de pune armele la picioarele ei și întinde mâna stângă și atinge ușor talpa femeii adorate și atingerea se transformă în mângâiere și mângâierea capătă rapid o tentă de masaj. Apoi se stinge ca un foc mocnit pe care pui un clopot de sticlă. Sticla se umple de fum și focul a pierit. Mâna se retrage aproape frustrată și Cavanosa știe că acum va trebui să spună ceva. Trebuie să spună ceva. Acum. Orice. O banalitate. Ceva
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tot. Va înțelege bănuiala care a încetat să mai fie o bănuială în clipa în care s-a trans format în certitudine. Acum un sfert de oră. Exact în clipa în care ea i-a pus în palmă piatra. Ura mocnită. Ura lichidă, în care iubirea fără de margini pentru Sophia cade ca un cub de gheață și se topește văzând cu ochii. Iubirea transformă paharul cu ură într-un bloc de gheață fierbinte. Cavanosa pune mâna pe paharul înghețat și degetele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse și închise geamul, privi din nou focul care ardea mocnit și se întrebă: ce-o fi fost flăcăruia aceea albastră? Nu cumva...? Trase capacul de la beci, coborî cele câteva trepte și luă de pe o poliță un bidonaș. Erau mai multe, unul lângă altul, pline cu țuica rămasă din budana babei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei.
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
simplu, e vorba de alt om, de altă voce și de altă vibrație a întregii sale ființe. Cred că aici stă secretul marii arte actoricești a lui Victor Rebengiuc: în capacitatea de a-și "regla" emisiile de unde. Diferența între violența mocnită a lui Moromete și exploziile de energie din "Balanța" este atât de mare, încât te duce cu gândul la o veritabilă substituire de persoane: trebuie să citești afișul de mai multe ori pentru a te convinge că e vorba de
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
mea! - responsabilitatea, vinovăția, analiza crudă, aspră, aproape a fiecăruia dintre cei care am trăit Ťepoca rușiniiť sunt premisa unui real nou început, a unei solide pietre de fundație pentru o Românie viitoare care să nu poarte în sânul ei conflicte mocnite, prost rezolvate sau false probleme, de care am avut parte cu duiumul în secolul care a trecut. Acest proces, de altfel, al împăcării cu trecutul, nu a decurs prea armonios nici în țări precum Franța, care se bucură de un
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetid al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia în sînge, în spermă și în cortex
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
lumea Cuțaridei. Una ține de cârciumarul Stere. Prin el și ceilalți negustori ne facem o idee despre profitorii de pe urma sărăciei generale și evoluția lor capitalistă. Cealaltă direcție epică îl are ca protagonist pe Bozoncea, stăpânul hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei. Florin Mitroi: rigoare tehnică și austeritate morală Pentru Florin Mitroi, pictura nu este
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și ne reamintește, apelând la rezervele subconștientului, dar și la efectele suflătorilor și la timbrul sopranei imprimate pe bandă, sunetul palid, mocnit, al ființei redusă la ne-ființă de agresivitatea alienantă a pianului. Erupțiile lui, întrerupte de colapsuri periodice, seamănă cu apariția și dispariția unor chipuri contorsionate de durere, ce se suprapun ori se substituie caleidoscopic, altora, hidoase, terifiante în elanul lor
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
un picior de lemn pe care mai bine de patruzeci de soldați își pun semnăturile, și o artistă de circ, Atena, cu pulpele încleștate, tratându-i pe bărbați ca pe niște lighioane dresate, amiciții strânse, derivate în homosexualitate, și uri mocnite, pe punctul de a exploda; multe, multe personaje memorabile, începând, desigur, cu protagonistul romanului, Dimitrie (Mite) Cafanu, și sfârșind cu un Cârnu din Brănești, cerșetor, "corcitură de profet și artist"... Adunate, toate aceste fragmente și fâșii epice, de culori atât
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt!", să fiți pe aproape...// Cu
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
mi s-o oprit inima în loc...Na! Aprinde focul cu asta! Mi-o întins unul din flăcăi cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]