184 matches
-
tensivitate forică și va asocia obiectelor (non)verbale anumite valente fiduciare (vezi I.3.b.), în cele din urmă ajungându-se la o potențializare a obiectului, care îi va permite să privească lumea ca valoare. * Nivelul semio-narativ este guvernat de modalizări și presupune categorizarea structurilor elementare și conversia acestora în structuri narative. * Nivelul discursului (praxisul enunțiativ) se află sub semnul aspectualizării. Cubul rubik discursiv facilitează unitatea în diversitate prin multiplele permutări dintre elemente aparent contrare (ideologie vs pasiune; enunțător vs destinatar
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
acumulare de bunuri, și unul al judecății morale (folosire neonesta), care se referă la mijloacele practicate de un subiect corupt. Faptul că lexemul "câștig" este acceptat de orice societate ne determină să îl asociem cu acel "prag" normativ axat pe modalizarea "a vrea-a avea", care presupune o posibilă conjuncție cu un obiect. Această modalizare implicită din semnificația lexemului câștig ne conduce către nivelul tensiv foric care dezvăluie o precondiție, si anume valente fiduciare, care înseamnă asocieri conceptuale ale unor subiecți
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
mijloacele practicate de un subiect corupt. Faptul că lexemul "câștig" este acceptat de orice societate ne determină să îl asociem cu acel "prag" normativ axat pe modalizarea "a vrea-a avea", care presupune o posibilă conjuncție cu un obiect. Această modalizare implicită din semnificația lexemului câștig ne conduce către nivelul tensiv foric care dezvăluie o precondiție, si anume valente fiduciare, care înseamnă asocieri conceptuale ale unor subiecți diferiți pentru anumite obiecte. În contexte sociale distincte, "câștigul" poate lua forma unor diferite
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
căutarea unui câștig personal prin mijloace neoneste, precum mită, delapidarea sau extorsiunea, va deveni un subiect tensiv deoarece se observă o schimbare de stare de la "a fi onest" la "a fi neonest". Această scindare din caracterul subiectului corupt presupune două modalizări (a putea și a ști), iar cauza pragmatică a efectului este surprinsă printr-o altă modalizare, si anume a dori a fi corupt. Această scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
tensiv deoarece se observă o schimbare de stare de la "a fi onest" la "a fi neonest". Această scindare din caracterul subiectului corupt presupune două modalizări (a putea și a ști), iar cauza pragmatică a efectului este surprinsă printr-o altă modalizare, si anume a dori a fi corupt. Această scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde două aspecte: * Pe de o parte, a defini o persoană drept coruptă înseamnă o prefigurare a
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
diferite roluri actanțiale (soția baronului ungur și femeia ușoară a satului), care demonstrează faptul că satisfacția materială va suplini moștenirea culturală și socială, prin acceptarea unui soț de altă naționalitate și ulterior prin negarea stării de demnitate. ÎI.5.b. Modalizarea indice identitar Acțiunile unei ființe umane trebuie analizate atât din punctul de vedere al temporalizării (structura spațială retrospectivă, prezența și anticipativa), cât și din punctul de vedere al aspectualizării (structura internă). Aspectualizarea implică existența unui agent capabil de a realiza
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
două obiecte pe care Ileana le investește cu o valentă pozitivă. Cele patru moduri de existență din modelul semioticii pasiunii sunt activate de două ori în nuvelă, semi-realizarea fiind punctul de început (virtualizarea) al celui de-al doilea simulacru. Însă modalizarea deontica autoritara este întărită de o modalitate epistemică a judecaților de valoare, exprimate de "ghicitorul din Măgura" și de "babele înțelepte". Aceste două personaje sunt întrupări prototipice ale credinței românilor în practici sociale populare oculte sau în instanțe ale spiritului
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
269. 13 Russell, Bertrand, apud Boudon, Raymond ([1992] 1997), Tratat de sociologie, București, "Humanitas", p. 220. 14 Pentru B. Comrie (1991: 6) aspectualizarea este "structura internă a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline.com 17 The Columbia Encyclopedia
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
desemnată de verbul-predicat. Acest aspect este comun cu relația de coordonare copulativă: (118) Ion și Dan vor fi aleși europarlamentari la toamnă și nu cunosc nimic din legislația europeană. Diferența între coordonarea copulativă și coordonarea disjunctivă inclusivă este una de modalizare: în (118), participarea ambilor referenți la eveniment este prezentată ca sigură 126, în (116), ea este prezentată ca o posibilitate. Diferența exclusiv vs inclusiv este reflectată în acord: la singular pentru disjuncția exclusivă, la plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
propozițională are folosire descriptivă atunci cînd prezintă o stare de lucruri, fără a o comenta. Din acest motiv, descrierea uzează numai de anumite mijloace ale limbii și de anumite figuri de stil, acelea care ajută la prezentare (iar nu la modalizările pe care le presupune interpretarea), precum frecvența adjectivului (repetat), prezentul și imperfectul indicativ (ca timpuri continue), metafore și comparații. V. enunț, metalimbaj, nivel, secvență, text, valoare. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care toate formele comunicării verbale se caracterizează printr-o dialogizare interioară, presupunînd prezența unui destinatar, capabil să formuleze un drept la replică sau căruia i se refuză acest drept. De asemenea, se susține că este dialogic un enunț în care modalizarea subiectului enunțătorului nu se aplică conținutului propozițional (dictum), ca în cazul enunțului monologic, ci unei unități ce are deja statut de enunț, fiind obiectul unei modalizări realizate de un alt enunțător. Astfel, enunțul Verificarea de azi ar fi o etapă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
refuză acest drept. De asemenea, se susține că este dialogic un enunț în care modalizarea subiectului enunțătorului nu se aplică conținutului propozițional (dictum), ca în cazul enunțului monologic, ci unei unități ce are deja statut de enunț, fiind obiectul unei modalizări realizate de un alt enunțător. Astfel, enunțul Verificarea de azi ar fi o etapă a examenului la această disciplină, are trăsătura de a fi dialogic, deoarece modalizarea subiectului enunțător, prin suspendarea validării indusă de condițional, se aplică la un enunț
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
monologic, ci unei unități ce are deja statut de enunț, fiind obiectul unei modalizări realizate de un alt enunțător. Astfel, enunțul Verificarea de azi ar fi o etapă a examenului la această disciplină, are trăsătura de a fi dialogic, deoarece modalizarea subiectului enunțător, prin suspendarea validării indusă de condițional, se aplică la un enunț modalizat deja ori într-un avertisment atribuit unui alt enunțător: Verificarea de azi este o etapă a examenului. V. dialog, dialogal, dialogism, monologism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
liber) au fost astfel reevaluate, fiind înțelese ca forme independente și nu derivate una din cealaltă, între ele existînd de fapt o continuitate, ceea ce justifică și apariția formelor hibride și necesitatea includerii unor fenomene conexe, ca modalitățile de citare/ aluzie/ modalizare (modalizare autonimică). Tipurile marginale intră în sistem: discursul direct liber, care apare, conform lui L. Rosier, la începutul secolului al XX-lea, deosebindu-se de discursul direct prin absența mărcilor tipografice și a verbului de raportare, caraterizează atît literatura, cît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au fost astfel reevaluate, fiind înțelese ca forme independente și nu derivate una din cealaltă, între ele existînd de fapt o continuitate, ceea ce justifică și apariția formelor hibride și necesitatea includerii unor fenomene conexe, ca modalitățile de citare/ aluzie/ modalizare (modalizare autonimică). Tipurile marginale intră în sistem: discursul direct liber, care apare, conform lui L. Rosier, la începutul secolului al XX-lea, deosebindu-se de discursul direct prin absența mărcilor tipografice și a verbului de raportare, caraterizează atît literatura, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
L. Rosier, la începutul secolului al XX-lea, deosebindu-se de discursul direct prin absența mărcilor tipografice și a verbului de raportare, caraterizează atît literatura, cît și media. Ca forme hibride, s-au identificat insulele textuale, la M. Perret sau modalizările autonime, la J. Authier-Revuz, cum ar fi folosirea în discursul indirect a unor fragmente între ghilimele, de care este prezentat ca responsabil vorbitorul al cărui discurs se raportează; discursul direct cu conjuncție (sau discursul direct legat), care păstrează sistemul deicticelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ghilimele, desigur!) sau pentru a semnala utilizarea ironică a unor segmente discursive (Ești foarte "deșteaptă"!). Există uneori echivalențe între redarea unui fragment grafic între ghilimele sau cu italice (litere cursive), precum și cazuri de înlocuire a lor cu liniuța. V. discurs, modalizare. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN GLOSEMATICĂ. Deși teoria lingvistică elaborată de Louis Hjelmslev sub denumirea glosematică nu s-a generalizat, ea a avut un rol decisiv în realizarea unor concepții semiotice coerente. Acest lingvist a pornit de la principiile formulate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actelor de discurs ale unui gen de interacțiune verbală. Ele pot fi și de natură lingvistică, căci se pot, de exemplu, repera diverse forme de actualizare a operațiilor enunțiative, adică de mărci lingvistice care, pentru fiecare operație de enunțare (cuantificare, modalizare etc.) din cadrul fiecărui proces cognitiv sau act discursiv, sînt filtrate de matricea discursivă. De exemplu, în rețetele de bucate, sfaturile sînt oferite în ordinea executării unor operații, fără operatori cronologici (precum deci, în consecință etc.), în afară de situațiile de concomitență, redate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din replicile interlocutorilor, și discurs poetic, format prin folosirea trăsăturilor estetice sau artistice ale limbii. V. act de vorbire, apreciere, polifonie. BALLY 1932 ; DUCROT - SCHAEFFER 1972; FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MODALIZARE. Modalizarea este un proces continuu ce se înscrie în problematica enunțării. Ea desemnează atitudinea subiectului vorbitor cu privire la propriul său enunț, atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
replicile interlocutorilor, și discurs poetic, format prin folosirea trăsăturilor estetice sau artistice ale limbii. V. act de vorbire, apreciere, polifonie. BALLY 1932 ; DUCROT - SCHAEFFER 1972; FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MODALIZARE. Modalizarea este un proces continuu ce se înscrie în problematica enunțării. Ea desemnează atitudinea subiectului vorbitor cu privire la propriul său enunț, atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă. Viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MODALIZARE. Modalizarea este un proces continuu ce se înscrie în problematica enunțării. Ea desemnează atitudinea subiectului vorbitor cu privire la propriul său enunț, atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă. Viziunea extinsă are tendința de a suprapune conceptele "modalizare" și "enunțare", cea din urmă fiind definită drept atitudine a subiectului vorbitor față de propriul său enunț. Perspectiva restrînsă, cea care separă cele două noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în problematica enunțării. Ea desemnează atitudinea subiectului vorbitor cu privire la propriul său enunț, atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă. Viziunea extinsă are tendința de a suprapune conceptele "modalizare" și "enunțare", cea din urmă fiind definită drept atitudine a subiectului vorbitor față de propriul său enunț. Perspectiva restrînsă, cea care separă cele două noțiuni, definește modalizarea drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o concepție largă și una restrînsă. Viziunea extinsă are tendința de a suprapune conceptele "modalizare" și "enunțare", cea din urmă fiind definită drept atitudine a subiectului vorbitor față de propriul său enunț. Perspectiva restrînsă, cea care separă cele două noțiuni, definește modalizarea drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială. Pentru P. Charaudeau, de exemplu, modalizarea nu este decît o parte a fenomenului enunțării, dar ea constituie pivotul în măsură să expliciteze poziția subiectului vorbitor în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiind definită drept atitudine a subiectului vorbitor față de propriul său enunț. Perspectiva restrînsă, cea care separă cele două noțiuni, definește modalizarea drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială. Pentru P. Charaudeau, de exemplu, modalizarea nu este decît o parte a fenomenului enunțării, dar ea constituie pivotul în măsură să expliciteze poziția subiectului vorbitor în raport cu interlocutorul său, cu el însuși și cu enunțarea sa. Pentru a n a l i z a d i s
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar ea constituie pivotul în măsură să expliciteze poziția subiectului vorbitor în raport cu interlocutorul său, cu el însuși și cu enunțarea sa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]