110 matches
-
mă iubești"). În timp ce modalizatorii de enunțare se referă la faptul de a spune (Sincer, este o idioțenie = Îți spun sincer că P; Dacă vrei să știi, mă duc să dau o raită = Dacă vrei să știi, îți spun că P), modalizatorii de enunț se referă la ceea ce se spune (Din nefericire, argumentele lipsesc = Găsesc nefericit faptul că argumentele lipsesc)10. Următorul poem de Baudelaire ("Tablouri pariziene", Florile răului, ediția a doua, 186111) acumulează un anumit număr din aceste mărci: T18 UNEI
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dialectică dintre text și context, căci fiecare act de limbaj afectează contextul. Pivotul relației dintre enunț și context este enunțarea a cărei abordare poate fi lărgită sau limitată. În sens restrâns, strict lingvistic, este vorba despre "cercetarea procedeelor lingvistice (deictice, modalizatori, termeni evaluatori etc) prin care locutorul își imprimă marca în enunț, se înscrie în mesaj (implicit sau explicit) și se situează în raport cu el (problema distanței enunțiative). Este o tentativă de reperare și de descriere a unităților de orice natură sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ø)", "ea și-o fi închipuit (ø)"), adică nimic nu poate satura întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică prin ghilimele este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cazul asocierii termenilor "îmi iau capul și-l așez pe masă". Există o grijă deosebită pentru a face discursul semiabsurd "credibil", se introduc astfel justificări ale elementelor ieșite din comun ("e un cap detașabil"). Jocul verbal se realizează între modalizatorii care afirmă certitudinea absolută (în încercarea de a transpune irealul, de fapt, universul interior, în real) și cei care afirmă ezitarea, de fapt, incertitudinea, posibilitatea. Astfel se prezintă "bila adversarului/ care are întotdeauna un punct negru" (s.n.), există o întărire
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aveam de-a face cu o sugestie a căutării, a urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și el scopul de a recrea imaginea unui loc al misterelor, unul "care absoarbe tainele ca un burete". Comparația banală se înscrie și ea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am trecut un fluviu ce-și adună solzii în galop arbitrar/ ducând în alte sfere ca pe un călăreț fantastic/ armătura mea de var". În textele în care predomină registrul incertitudinilor, Musca Tse-Tse, se recurge iarăși la imperfect și la modalizatori, "credeam că negrii plâng cerneală". Descrierea se realizează ca-n tablourile moderne, tabloul se răsucește, e distorsionat, imaginația refuză liniile drepte ale realității, "atunci boala somnului se întindea pe ecuator cu ondulări de omidă/ și calea ferată neisprăvită își smucea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se fi plictisit de lipsa de viziune, de talent a celor care încearcă să facă artă. Există și o anumită atenție acordată banalizării imaginii și a enunțului, "vreo litografie" - înseamnă o reducere la banal, o punere sub semnul lui "oarecare". Modalizatorii de incertitudine nu lipsesc nici aici, eul poetic nu impune o viziune, ci încearcă să surprindă o fărâmă din realitatea care se refuză, de multe ori aceasta nu poate fi reconstituită decât fragmentar și prin presupuneri succesive, nimic nu are
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nivelul posibilităților ("Dar cert e că aș fi tentat la maximum/ să te am - cu complicitate și fervoare -/ numai pentru a mă gândi superior la prostia soțului tău/ când îi spun cu pervers zâmbet afectuos: salutare!..."). probabilitatea se exprimă prin modalizatorii specifici "mi-ar plăcea", "nu știu dacă te-aș iubi", "aș vrea". Este aici o proiectare în spațiul poetic a unui univers caragialian din care nu lipsesc nici adulterul, nici cadrul specific ("la CFR condica se ridică dimineața la 7
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realitate, ea nu se poate desprinde de domeniul concretului. Celelalte elemente ale portretului au o mică importanță, cel puțin în ceea ce privește plasarea lor, deformarea are în vedere faptul că nu se vizează o fotografiere a realității, ci o metamorfozare a ei. Modalizatorii de certitudine, parantezele scot în evidență necesitatea unor astfel de elemente, omise adesea din structura tradițională a autoportretului liric, axat pe bătălia spirituală dintre minte și inimă. Undeva vor fi neapărat nasul, gura,/ n-are niciun sens să omit ochii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scară către infinit,/ buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate/ obsesia roșie a sărutului-mit". Se blufează pe marginea clișeelor literaturii și a ideii de perfecțiune. Strofa finală pare a căpăta caracter de concluzie, dar mărcile caracteristice sunt înlocuite cu un modalizator care sugerează plictisul ("în fine"), textul poetic e ambiguu și până la urmă cel care-i dă valoare e cititorul, pentru că rândurile sale, ca și gândurile poetului, omului fac parte din "maldărul recuzitelor inutile" în care se poate descoperi "ceva ce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor incertitudinii, condiționalului-optativ i se adaugă adverbul poate, sintagma "nu știu ce vis neisprăvit", ghilimele utilizate pentru a pune sub semnul întrebării existența realității pe care o desemnează termenul respectiv ("Ar trebui să ghicesc poate în noapte/ chemările unui "dincolo" nebănuit/ și să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar,/ acum era nemișcat, mort precis". Sunt imagini baudelairiene evident, dar e aici și o răsturnare a viziunii, o grijă pentru introducerea neologismelor, a termenilor aparent inutili, a modalizatorilor de certitudine care sabotează seriozitatea textului. Nebunia, asumată și ca modalitate de creație, e afirmată în Poem din sanatoriul dr. Zed. Motivele consacrate apar și aici (luna și cele ținând de universul acvatic). Retorismul este, de asemenea pronunțat ("-Vai, paloarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de trimitele la "parafraze", textul se pierde-n intertext, singurele modificări sunt date de renunțarea la registrul solemn și tratarea vechilor teme în registrul banalului. Un titlu ca Puțin alcool, pe lângă propunerea ca temă a beției, aduce și ironia prin modalizatorul de cantitate puțin. Afirmarea incertitudinii pe finalul primului vers nu face decât să întărească, paradoxal, certitudinea stării de fapt, a confuziei: "Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu". Nu se pune sub semnul întrebării o acțiune verosimilă, dacă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai pentru forța expresivă pe care o capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect îl are și alternarea modalizatorilor certitudinii cu cei ai incertitudinii. Descrierea banală, pasajele "serioase" sunt puse mereu sub semnul incertitudinii, al neîncrederii, pe când asocierile cele mai absurde, șocante sunt prezentate ca adevărate axiome. Adesea întâlnim, în textele acestei generații, o modalitate de prezentare a lumii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicații supuse analizei se remarcă prin unitate la nivelul problematicii abordate, iar diferențele de atitudine și opțiune politică nu sunt relevante la nivel lexical. În acest context, distincțiile ideologice se manifestă mai degrabă la nivelul organizării întregului discursiv și a modalizatorilor, care imprimă limbajului valori semantice distincte. Concluzii Analiza contrastivă a publicisticii din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu ajutorul DAT, a vizat identificarea specificului semantic a limbajului politic eminescian, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Leclerc, crearea unui plan de economii pentru pensie vine la țanc pentru a rezolva criza demografică care va începe din 2005-2007. Le Monde, 4 martie 1997 Elementele pe care le-am scris cu italice intră în categoria mai vastă a modalizatorilor cu ajutorul cărora enunțiatorul poate, pe parcursul discursului său, să comenteze spusele sale. Modalizatorii au și alte funcții decît cea de a trimite la discursul altcuiva: poate, evident, probabil, din fericire, se pare, oarecum etc. sînt, de asemenea, modalizatori. Este și cazul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a rezolva criza demografică care va începe din 2005-2007. Le Monde, 4 martie 1997 Elementele pe care le-am scris cu italice intră în categoria mai vastă a modalizatorilor cu ajutorul cărora enunțiatorul poate, pe parcursul discursului său, să comenteze spusele sale. Modalizatorii au și alte funcții decît cea de a trimite la discursul altcuiva: poate, evident, probabil, din fericire, se pare, oarecum etc. sînt, de asemenea, modalizatori. Este și cazul acestui articol în care un bijutier de pe strada Paix judecă clienții bijuteriei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
mai vastă a modalizatorilor cu ajutorul cărora enunțiatorul poate, pe parcursul discursului său, să comenteze spusele sale. Modalizatorii au și alte funcții decît cea de a trimite la discursul altcuiva: poate, evident, probabil, din fericire, se pare, oarecum etc. sînt, de asemenea, modalizatori. Este și cazul acestui articol în care un bijutier de pe strada Paix judecă clienții bijuteriei Tati, cunoscută pentru prețurile mici: Am văzut debarcînd o nouă clasă de clienți, din categoria, să spunem... n-ai mai văzut. Le Figaro, 2 mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
spunem" constituie un comentariu al enunțiatorului despre propriul său discurs: el prezintă expresia "n-ai mai văzut" ca fiind ușor nepotrivită. Dar cum acest interviu figurează într-un articol, jurnalistul este cel care, în ultimă instanță, a ales să mențină modalizatorul respectiv. 3. Discursul direct Două situații de enunțare Spre deosebire de modalizarea în discurs secund, discursul direct (DD) nu se mulțumește doar să elibereze enunțiatorul de responsabilitate, ci el pretinde că restituie cuvintele citate. Acest tip de discurs se caracterizează prin faptul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sensul cuvintelor este echivoc: în toate sensurile cuvîntului, în primul sens, literal, este cazul să o spunem... 2. Utilizarea ghilimelelor Un semnal de interpretat În scris, modalizarea autonimică cu ajutorul ghilimelelor este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("hm", "oarecum", "iertată-mi fie expresia"...) se inserează în firul discursului, plasîndu-se pe un alt plan decît restul frazei, și nu indică clar elementele pe care le vizează, ghilimelele, fără a întrerupe firul sintactic, încadrează tipografic elementele vizate: (1) Și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ar asigura o redistribuire "orizontală" a veniturilor, la toate nivelurile, între familiile cu copii și cele fără copii. Jean-Jacques Dupeyroux, Le Monde, 18 octombrie 1997 Enunțiatorul, pentru a arăta că aceste cuvinte nu corespund prea bine realității, utilizează atît un modalizator ca "este puțin spus" în (1), cît și ghilimelele pentru cuvîntul "orizontală" în (2). Primul are un sens relativ clar; din punct de vedere sintactic nu este integrat în frază, el se adaugă la aceasta sub forma unui comentariu incident
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
orizontală" în (2). Primul are un sens relativ clar; din punct de vedere sintactic nu este integrat în frază, el se adaugă la aceasta sub forma unui comentariu incident; cititorul trebuie, între altele, să determine la ce element se referă modalizatorul respectiv. În cazul ghilimelelor, în schimb, știm exact la ce se referă modalizarea autonimică, adică la adjectivul "orizontală", perfect integrat în sintaxa frazei în care figurează. Rămîne ca și cititorul să înțeleagă ce valoare pot avea ghilimelele care încadrează cuvîntul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acest altcineva poate fi, de exemplu: - un element folosit de către un grup socialmente determinat (tinerii, țăranii etc.); - un element utilizat de un partid politic, o sectă, o disciplină științifică etc.; - un clișeu, un stereotip.... Ghilimelele se cumulează uneori cu un modalizator explicit. Astfel, în fraza care urmează, ghilimelele sînt asociate modalizatorului "pretinsă" și comentariului între paranteze care îl identifică pe "celălalt" (în ocurență "guvernul de la Pekin") față de care se distanțează discursul: Pretinsa "apartenență" (este termenul utilizat de guvernul de la Pekin...) nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un grup socialmente determinat (tinerii, țăranii etc.); - un element utilizat de un partid politic, o sectă, o disciplină științifică etc.; - un clișeu, un stereotip.... Ghilimelele se cumulează uneori cu un modalizator explicit. Astfel, în fraza care urmează, ghilimelele sînt asociate modalizatorului "pretinsă" și comentariului între paranteze care îl identifică pe "celălalt" (în ocurență "guvernul de la Pekin") față de care se distanțează discursul: Pretinsa "apartenență" (este termenul utilizat de guvernul de la Pekin...) nu este decît o ficțiune istorică recentă. Le Nouvel Observateur, nr.
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]