161 matches
-
dar care” - partea a III-a, Cleopatra Lorințiu ne-o prezintă pe Marina d'Agosta. Ion Nete prezintă un fragment din lucrarea: “Rugați-vă să nu existe Dumnezeu ... ” Florin Caragiu semnează o pagină lirică interesantă cuprinzând poeme de factură post modernistă. Raluca Pavel, tot la rubrica “Starea prozei” oferă “Un pumn de făină”, iar Mihai Batog-Bujeniță ne propune “Un exercițiu de comunicare. Qui prodest?”- de fapt, note de călătorie în Barcelona. La rubrica “Evocări” - Ion C. Hiru - aduce în memorie figurile
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
emblemă a acestei străvechi așezări. Aceasta se întinde pe o suprafață de 100.000 de mp și are trei intrări. Trecem podul, pătrundem prin cele trei porți succesive și vizităm Biserică pe ai cărei pereți sunt picturi realizate în varianta modernista de pictorul Teofan Sokerov, reprezentând aspecte din istoria Bulgariei medievale. În absența unui ghid local și a timpului necesar ne mulțumim să aruncăm o simpă privire. Atât de la poalele Cetății, cât și din turnul acesteia admirăm panoramă orașului, ce poate
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
revista, eclectică, manifestă predilecție pentru articolele de orientare democratică și adesea polemică despre actualitatea politică internă și externă, pentru cronici economice, anchete sociale. Printre primii colaboratori se numără Tudor Arghezi, F. Aderca, Camil Petrescu, B. Fundoianu, Ion Călugăru. Intențiile inovatoare, moderniste ale mentorilor publicației, Ion Vinea și Marcel Iancu, ambii aflați printre inițiatorii mișcării dadaiste de la Zürich, sunt însă evidente încă din 1923. Într-un articol intitulat Pentru contimporani, revista își mărturisește intenția de a atrage atenția militanților celebri ai artei
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
teorie literară, recenzii ș.a. La ancheta Ce deosebire este între metoda dv. critică și metodele curente?, răspund Mihail Dragomirescu și E. Lovinescu (3-5/1930). Unele texte, cu un caracter mai mult sau mai puțin teoretic, reprezintă puncte de vedere înnoitoare, moderniste, prin care tânăra generație de literați și artiști urmărește să câștige un loc în cetatea literară. În acest spirit - afirmă Șerban Cioculescu - legitimitatea criticii moderniste („istoricește inițiată de Ch. Baudelaire și practicată de aproape un secol”), alături de proza și poezia
CRISTALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286498_a_287827]
-
avut succes În aceste țări24. Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelicătc " Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelică" Analiza mea folosește discuția despre mișcarea eugenistă și ca modalitate de a reexamina antagonismul dintre forțele tradiționaliste și cele moderniste din România interbelică. Istoriografia despre Europa de Est a acordat o importanță deosebită dezbaterilor polarizate care au avut loc În această regiune În legătură cu Încercarea de a găsi cea mai bună cale de dezvoltare 25. România oferă probabil cea mai clară ilustrare a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
curentul cultural prezentat mai sus Încît uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, Într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului În Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat „progresist” și de ce). Cartea este centrată asupra unui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1967. După stabilirea în Franța, a colaborat la emisiunile în limba română ale posturilor de radio Europa Liberă și Radio France Internationale și la reviste ale românilor din exil („Limite” și „Meridian”). Poezia pe care o scrie I. este una modernistă, marcată uneori de accentele unui neoromantism lucid, „controlat”, vădind alteori propensiuni expresioniste, o poezie însă cu precădere imagistă și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
bătăios și contestatar al revistei - reflex al ideilor nonconformiste ale „tinerei generații” - transpare atât din literatura cuprinsă în paginile ei, cât și din articolele de atitudine sau din selecția numelor și a cărților reținute spre recenzare. Publică versuri de factură modernista și avangardista Virgil Gheorghiu, Ștefan Roll, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Emil Botta, Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Camil Baltazar, Șasa Până, Mihnea Gheorghiu, Virgil Teodorescu, Victor Brauner, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, cărora li se alătură Ion Th.
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
lui Rimbaud, versiunea Cimitir la mare a poeziei lui Paul Valéry îi aparține lui Constantin Chioralia, iar Elenei Celac și Ninei Vasiliu li se datoreaza tălmăciri din scriitorii ruși Boris Pilniak și Maiakovski. Aspectul grafic al revistei vădește aceeași orientare modernista, cele mai multe ilustrații reprezentând sculpturi de Brâncuși, despre a cărui opera se pronunță elogios în câteva eseuri Petre Pandrea și V.G. Paleolog. M.V.
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
de calități. Comentatorii scrisului lui M. l-au așezat în descendența marilor povestitori moldoveni, de la care a moștenit doar tonul molcom, afectuos, exprimarea simplă, necăutată, tentația rememorării (poetizate) a unor realități demne de atenție, toate în contrast cu extravaganțele formale și tematice moderniste. SCRIERI: Mazuru, București, 1935; Hanul „La urieși”, București, 1936; Trosnesc stejarii, București, 1937; Învinșii, București, 1941. Repere bibliografice: Paul Daniel, „Mazuru”, „Epoca”, 1935, 1838; C. Dan Pantazescu, „Mazuru”, ȚA, 1935, 826; Izabela Sadoveanu, „Mazuru”, ALA, 1935, 746; Erasm [Petru Manoliu
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
a țării și a culturii sale. Adversarii «protocronismului» sunt, explicit sau nu, adepți ai «sincronismului», o teorie a modernității românești elaborată În anii ’20 de Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, una din figurile de marcă ale intelectualității liberale și moderniste dintre cele două războaie. «Sincronismul» presupune recuperarea decalajului și «sincronizarea» prin imitare cu civilizațiile occidentale, operațiune ce rezervă scriitorilor și culturii un rol determinant. «Protocroniștii», dimpotrivă, erau adepții unei «culturi critice» și ai unei politici protecționiste, justificând implicit izolaționismul ultimilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sunt I. Petrescu și I. Marinescu, care de la numărul 4 nu mai sunt amintiți pe frontispiciu. Numai la numărul 2/1922 Romulus Seișanu este trecut că „director redacțional”. Fără să se lanseze cu un articol-program, materialele publicate indică o orientare modernista, formulată de I. Peltz în articolul Noile curente literare. Către ascendentă morală, semnat cu inițiale: „producțiunea simbolista se afirma azi că notă predominantă a literaturii românești contemporane” (2/1920). Această idee pare a fi ilustrata de trei articole ale lui
REVISTA PRESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
remarcat, discursul poetic transcende erosul, instalându-se invariabil pe tărâmul meditației filosofice. Rostirea este distinsă și energică, temperată de o detașare mai degrabă jucată, limbajul e măiestrit, textele caligrafiate cu aerul autenticității, iar rarele accente de colocvialitate nu subminează „noblețea” modernistă. Textele dezvăluie un ego poetic amplu, „plin de el”, de o mare disponibilitate pentru încorporarea existentului, raportând cotidianul, accidentalul, contingentul la marile noime existențiale și etice, cu stoicism și neobosită neliniște. SCRIERI: Neîncetata ninsoare, București, 1971; Omul nedesăvârșit, București, 1981
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
intelectuală foarte solidă, el și-a întemeiat afirmațiile și teoriile pe cunoștințe științifice și nu pe speculații abstracte, cu o gândire constructivă și originală, dublată de sensibilitate și talent artistic. Între numeroasele reviste și gazete la care a colaborat, unele moderniste, se numără „Aurora” (Oradea, 1921-1923), „Capitala”, „Farul”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Liga conservatoare”, „Plaiuri românești”, „România viitoare”, „Românul literar”, „Salonul literar”, „Simbolul”, „Universul”, iar după 1950 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Familia” ș.a. A semnat și Cerchez, Eugenius, Genică, Radios de
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș al creatorului izbăvit de preocupările mărunte ale vieții. Dacă sămănătorismul, poporanismul, „naționalismul” îl indispun, nici extravaganțele formale, „scamatoriile” ori „scrântelile” moderniste (futurismul ș. a.) nu-l dau gata și K. nu pregetă să le încondeieze acid. Firea lui meridională, robustă în fond, nu suportă o artă ce poartă amprenta maladivității, chiar dacă lirica proprie prezintă afinități cu decadentismul în vogă la început de
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
constituia simbolismul”. S. este, prin tot conținutul, foarte semnificativă pentru devenirea literaturii române în primul sfert al secolului al XX-lea. La începutul anilor ’90, ca istoric al avangardei, Ion Pop releva întâlnirea fertilă, pentru prima oară aici, a „treimii moderniste românești”, Tzara-Vinea-Maniu, cel din urmă, prezent și el în revistă, atât cu texte, cât și cu grafică din placheta în curs de apariție Figurile de ceară. Lui Marcel Iancu i se alătură cu „desenuri” Claudia Millian și Henry Weisselberg, cu toții
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
de tiraj sau în capul cutărei foi tipărite la rotativă, face victime. Deocamdată constatăm fenomenul și adunăm material tehnic, necesar demascării proștilor gravi și a dobitocilor solemni” sau: „N-am renunțat încă a crede în triumful artei autentice” ș.a. Orientarea modernistă e întărită prin raportarea la personalitatea lui E. Lovinescu, considerat „singurul director cultural român care a dovedit cea mai largă comprehensiune pentru toate manifestările scrisului contemporan”. În ce privește dimensiunea activ programatică, publicația se dorește deschisă „prozatorilor și poeților tineri, aceia al
ZODIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
exclusiv și la o înaltă temperatură lăuntrică pentru și întru poezie. Le înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă) a mecanismelor limbajului. Uneori tocmai
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a formulat reguli, sugerând subtil că avem de-a face, de fapt, cu o rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară trecerii printre Schylla modernistă și Charybda postmodernistă. În ciuda tonului ușor persiflant însă, ghidul lui Wilson constituie realmente o sursă de înnoire postmodernă a designului instrucțional și curricular modern. I. Metodologia generală este alcătuită din patru principii: a) Manifestă-ți voința de a sparge regulile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței și frondei, în siajul lui Ion Caraion, Constant Tonegaru și mai ales Geo Dumitrescu, vine persiflarea lirismului prin ludic sau prin „tifla” și poanta seacă: „Am dat lumea de-a dura în cer/ ca o minge din vale
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în continuă ascendență, al „mareei” moderniste? În bună măsură, da. Pentru a răspunde însă pe de-a-ntregul întrebării sugerate de Perpessicius, trebuie prevenită, înainte de toate, o posibilă eroare logică. „Fluxul de autenticitate” - adevăratul responsabil pentru disfuncționalitatea instrumentelor și confuzia „măsurătorilor” critice interbelice - și conceptul de autenticitate
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Fondatori: Leonard Divarius, Const. Jaleș, Const. I. Manea. De la numărul 2/1934 redactori rămân Leonard Divarius și Const. I. Manea, iar de la numărul 5-6/1934 publicația e redactată doar de primul. Lipsită de un articol-program, P. vădește o vagă orientare modernista, ce transpare atât din poeziile incluse în sumar, cât și din scurtele comentarii, recenzii și însemnări cuprinse în rubricile „Cronică poeziei” și „Reviste”. Printre semnatarii versurilor se numără, în afară redactorilor, Elenă Farago, Coca Farago, Al. Iacobescu, Tiberiu Iliescu, Ț
POEZIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288868_a_290197]
-
reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar starea sănătății îl obligă să se pensioneze la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Ținând de aripa „modernistă” a noului val al anilor ’70, prin comparație cu Virgil Mazilescu N. pare de-a dreptul minor. Altminteri, într-o Scrisoare către cititor pusă în fruntea volumului Vox populi, vox Dei (1979), ține să-și asigure, ironic, cititorul că „munca
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice caz aspiră la o resacralizare a discursului poetic - întreprindere modernistă -, dar cu mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]