161 matches
-
sunt I. Petrescu și I. Marinescu, care de la numărul 4 nu mai sunt amintiți pe frontispiciu. Numai la numărul 2/1922 Romulus Seișanu este trecut că „director redacțional”. Fără să se lanseze cu un articol-program, materialele publicate indică o orientare modernista, formulată de I. Peltz în articolul Noile curente literare. Către ascendentă morală, semnat cu inițiale: „producțiunea simbolista se afirma azi că notă predominantă a literaturii românești contemporane” (2/1920). Această idee pare a fi ilustrata de trei articole ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
constituia simbolismul”. S. este, prin tot conținutul, foarte semnificativă pentru devenirea literaturii române în primul sfert al secolului al XX-lea. La începutul anilor ’90, ca istoric al avangardei, Ion Pop releva întâlnirea fertilă, pentru prima oară aici, a „treimii moderniste românești”, Tzara-Vinea-Maniu, cel din urmă, prezent și el în revistă, atât cu texte, cât și cu grafică din placheta în curs de apariție Figurile de ceară. Lui Marcel Iancu i se alătură cu „desenuri” Claudia Millian și Henry Weisselberg, cu toții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în continuă ascendență, al „mareei” moderniste? În bună măsură, da. Pentru a răspunde însă pe de-a-ntregul întrebării sugerate de Perpessicius, trebuie prevenită, înainte de toate, o posibilă eroare logică. „Fluxul de autenticitate” - adevăratul responsabil pentru disfuncționalitatea instrumentelor și confuzia „măsurătorilor” critice interbelice - și conceptul de autenticitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Diaconu Șah în care universul uman este văzut ca o desfășurare de forțe pe tabla de șah. Poate ceva mai interesant este poemul Inimi al lui Florin Lucescu, poem ce se situează undeva între poezia de inspirație baudelairiană și cea modernistă a generației lui Ion Caraion, cu acele umanizări ale peisajului ce vin totuși dinspre suprarealism: "tăcerile svâcnind ca niște inimi speriate (...)/ rod aburul rece de moarte/ al craniilor - eu trec mai departe"142. Pe aceeași pagină, se găsește Epilog de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
les demandes de l'époque. Du point de vue de la thématique abordée, des sources d'inspiration " recommandées " c'est vraiment, une décennie de transition. Et, dans ce sens, on observe les oscillations de certains poètes qui débutent avec une poésie moderniste même avec des influences de l'avant-garde et qui " se convertiront " bientôt à la poésie d'inspiration sociale, celle où l'on chante la lutte des classes. La poésie de la Vème décennie qui semble vraiment compter dans une histoire de la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al XX-lea, a combinat slujba artei cuvântului cu peregrinări continue, geografice și culturale, evidente chiar din titlurile unora dintre volumele sale de poezie: North and South (1946), Questions of Travel (1965), Geography III (1976). Bishop a fost comparată cu modernista Marianne Moore în privința finei observații și a descrierilor precise ale lumii materiale în care sunt ancorate poeziile sale, dar din care apoi decolează spre lumea imaginației creatoare. Marianne Moore, deja poetă consacrată, a constituit modelul artistic de urmat pentru tânăra
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
al XX-lea, literatura europeană occidentală se caracteriza printr-o receptare pronunțată a problematicii filozofice, însă, în cazul literaturii române, s-au manifestat, uneori confruntîndu-se, două direcții distincte: una tradiționalistă, orientată spre viața rustică și valorificarea limbii populare, și una modernistă, avînd în atenție viața citadină, cu antrenarea unei limbi bogate în împrumuturi neologice. În aceste condiții, tendința reprezentată de Curentul istoric-popular în limba literară s-a întîlnit cu tematica tradiționalist-țărănească a literaturii, încît, în parte, arta scrisului s-a manifestat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
donner la note vive et brusque qu'il fallait" [Maupassant, Bel-Ami, p.27]. Machiajul modelează și accentuează trăsăturile și de aceea este la loc de cinste. Provocator, incitant sau aproape de natural, el are un impact aproape imediat asupra spectatorului. Estetică modernista propulsează machiajul ostentativ și provocator, recomandat de Baudelaire, astfel încât doamnele de salon să se apropie de aspectul unor fete de stradă. În eseul Elogiul machiajului, Baudelaire face o descriere detaliată a artificiilor moderne 400. Doamna Girardin, Pariziana și ea, face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
exclusiv și la o înaltă temperatură lăuntrică pentru și întru poezie. Le înțelegea, desigur, din perspectiva absolutei disponibilități avangardiste și a unei identificări dintre a scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
a țării și a culturii sale. Adversarii «protocronismului» sunt, explicit sau nu, adepți ai «sincronismului», o teorie a modernității românești elaborată În anii ’20 de Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, una din figurile de marcă ale intelectualității liberale și moderniste dintre cele două războaie. «Sincronismul» presupune recuperarea decalajului și «sincronizarea» prin imitare cu civilizațiile occidentale, operațiune ce rezervă scriitorilor și culturii un rol determinant. «Protocroniștii», dimpotrivă, erau adepții unei «culturi critice» și ai unei politici protecționiste, justificând implicit izolaționismul ultimilor
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
liberalismului (neoliberalismului). Pentru a ilustra originile constructivismului în relațiile internaționale, este necesar să se evidențieze aportul a patru mari curente de gândire "hermeneutica obiectivă" kantiană, "hermeneutica subiectivă" lingvistică, teoria critică, pragmatismul și prezentarea a patru concepții constructiviste în relațiile internaționale: modernistă, lingvistică, radicală, critică, derivate din curentele de gândire descrise mai sus23. Constructivismul poate fi considerat că își are originile în operele lui Immanuel Kant unde Ian Hacking îl descrie ca pe un "mare pionier al constructivismului"24 și este apoi
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
subliniat rolul așteptărilor în dezvoltarea teoriilor științifice, contribuind la progresul constructivismului în relațiile internaționale. Dar să vedem cum aceste curente de gândire filosofică și sociologică, prezentate mai sus, au constituit fundamente teoretice pentru cele patru concepții constructiviste din relațiile internaționale: modernistă, lingvistică, radicală, critică. Tipul modernist de constructivism în relațiile internaționale (John Ruggie), numit neoclasic 26 rezultă din combinarea hermeneuticii obiective cu interesele cognitive conservatoare în înțelegerea și explicarea realității sociale. De pildă, Emanuel Adler și Michael Barnett (1998), Jeffrey Checkel
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
avut succes În aceste țări24. Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelicătc " Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelică" Analiza mea folosește discuția despre mișcarea eugenistă și ca modalitate de a reexamina antagonismul dintre forțele tradiționaliste și cele moderniste din România interbelică. Istoriografia despre Europa de Est a acordat o importanță deosebită dezbaterilor polarizate care au avut loc În această regiune În legătură cu Încercarea de a găsi cea mai bună cale de dezvoltare 25. România oferă probabil cea mai clară ilustrare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
cu istoria modernistă a picturii și sculpturii, punând accent pe rolul semnului indexial ori pe funcția arhivei. În scrierile sale, Krauss investighează concepte precum cele de "informalitate" (formlessness), "inconștient optic" (the optical unconscious) ori "pastișă" (pastiche), care ar organiza practica modernistă în relație cu diferite alte sisteme explicative folosite în avangardă. Actualmente Krauss predă cursuri de Teorie și artă modernă și este director al programului de master Arta și teoria secolului al XX-lea la Columbia University din New York. Cât privește
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teorie literară, recenzii ș.a. La ancheta Ce deosebire este între metoda dv. critică și metodele curente?, răspund Mihail Dragomirescu și E. Lovinescu (3-5/1930). Unele texte, cu un caracter mai mult sau mai puțin teoretic, reprezintă puncte de vedere înnoitoare, moderniste, prin care tânăra generație de literați și artiști urmărește să câștige un loc în cetatea literară. În acest spirit - afirmă Șerban Cioculescu - legitimitatea criticii moderniste („istoricește inițiată de Ch. Baudelaire și practicată de aproape un secol”), alături de proza și poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286498_a_287827]
-
cunoaștere mai curat și mai dezinteresat, atât pentru comunitatea specialiștilor, cât și pentru ansamblul societății. Pentru istoricii tradiționaliști Însă, pierderea rolului lor sacerdotal, de oficianți ai cultului care celebrează valorile naționale, nu poate reprezenta altceva decât o catastrofă intolerabilă. Istoriografia „modernistă”, „liberală” sau, mai corect, „revizionistă” este mult mai rezervată față de ideea adevărului unic, care se oferă, pur și simplu, cunoașterii istoricului, prin intermediul documentului. În conformitate cu epistemologia istorică profesată, astăzi, mai peste tot În lume, istoria este considerată, după definiția profesorului Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
riscurilor puterii excesive a agenților publici. Concepția juridică insistă asupra statului de drept, punând în evidență primordialitatea dreptului că sursa incontestabila a alegerilor și a modalității de funcționare a organismelor publice, vizând dezvoltarea valorilor unui funcționar "neutru și imparțial". Concepția modernista pune accentul pe interes și pe principiile existente, îmbunătățindu-le, pentru a le adapta unui context în evoluție. Această concepție de data recentă este mai mult administrativă, fiind dezvoltată de sociologii și managerii promotori ai managementului public. Economia de piață
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
ca reacție adversă în raport cu un regim politic totalitar. Specifică este, în acest caz, reacția protestantismul American față de capcanele unui regim demonic ce a răspândit oriunde în lume teroare și groază. e) următoarea categorie este cea a fundamentalismului ca atitudine anti modernistă. În fond, este vorba de reacția unor grupuri politico-religioase protestatare, uneori violente, reacție ce se vrea o alternativă la statul liberal, secular, de tip occidental. Exemplu: reacția violentă a unei părți a lumii islamice față de Occident. Trimiterea precisă este la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Zarifopol, Pius Servien, Vasile Pârvan, Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi. În partea a doua, ce se referă la „ipostaze străine”, autorul își articulează comentariul după aceeași dispunere: pe de o parte poeticile vii, moderniste, ca futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
bătăios și contestatar al revistei - reflex al ideilor nonconformiste ale „tinerei generații” - transpare atât din literatura cuprinsă în paginile ei, cât și din articolele de atitudine sau din selecția numelor și a cărților reținute spre recenzare. Publică versuri de factură modernista și avangardista Virgil Gheorghiu, Ștefan Roll, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Emil Botta, Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Camil Baltazar, Șasa Până, Mihnea Gheorghiu, Virgil Teodorescu, Victor Brauner, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, cărora li se alătură Ion Th.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
lui Rimbaud, versiunea Cimitir la mare a poeziei lui Paul Valéry îi aparține lui Constantin Chioralia, iar Elenei Celac și Ninei Vasiliu li se datoreaza tălmăciri din scriitorii ruși Boris Pilniak și Maiakovski. Aspectul grafic al revistei vădește aceeași orientare modernista, cele mai multe ilustrații reprezentând sculpturi de Brâncuși, despre a cărui opera se pronunță elogios în câteva eseuri Petre Pandrea și V.G. Paleolog. M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
intelectuală foarte solidă, el și-a întemeiat afirmațiile și teoriile pe cunoștințe științifice și nu pe speculații abstracte, cu o gândire constructivă și originală, dublată de sensibilitate și talent artistic. Între numeroasele reviste și gazete la care a colaborat, unele moderniste, se numără „Aurora” (Oradea, 1921-1923), „Capitala”, „Farul”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Liga conservatoare”, „Plaiuri românești”, „România viitoare”, „Românul literar”, „Salonul literar”, „Simbolul”, „Universul”, iar după 1950 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Familia” ș.a. A semnat și Cerchez, Eugenius, Genică, Radios de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va fi valorizat drept cea mai interesantă operă ficțională a autorului studiat, aici viziunea sa modernistă găsindu-și aplicarea și justificarea. Un caz diferit este cel din Introducere în opera lui Vasile Voiculescu (1980), carte scrisă cu aceeași preocupare de a acoperi toate fațetele (poezie, teatru, proză) și de a desprinde concluzii, subliniind, dar și integrând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
În acest sens, naționalismul german este cel care explică cel mai bine instaurarea unei noi ordini sociale și atribuie astfel conceptului de națiune o aură mistica și un rol eroic în arhitectură genetică a conceptului. Pe parcursul lecturii intervine și perspectiva modernista a genezei naționalismului. Puternic susținută intelectual, această perspectivă leagă apariția națiunilor de modernizare și de aliații săi industrializarea și urbanizarea, fenomene ce produc consecințe imediate în planul definirii raporturilor sociale, conducând la alfabetizare și la comunicarea de masă. Astfel orașul
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a formulat reguli, sugerând subtil că avem de-a face, de fapt, cu o rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară trecerii printre Schylla modernistă și Charybda postmodernistă. În ciuda tonului ușor persiflant însă, ghidul lui Wilson constituie realmente o sursă de înnoire postmodernă a designului instrucțional și curricular modern. I. Metodologia generală este alcătuită din patru principii: a) Manifestă-ți voința de a sparge regulile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]