8,110 matches
-
cere răzbunare. Ca orice duh, el "bântuie" și e înșelător. Se strecoară pe neștiute, benefic și revigorant în text "moderne și inovatoare"; alteori, insidios, pare a se oferi ca un paradis etic, politic și social - valorificat însă tot după canonul modernității - justificînd ideologii hibride și catastrofale. Ori, dacă vrem să știm cine suntem și dacă vrem să ne luăm soarta în propriile mîini, trebuie să abordăm fără temeri și fără nejustificate pudori câteva secole din istoria noastră culturală, secole mult mai
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nu se mai află decât un cadavru care le stă în cale. Dar acest cadavru a fost cândva viu, plin de putere și de succes. Cred că pentru noi, azi, este imperios necesar să-i privim adevăratul chip, chiar dacă prejudecățile "modernității" ne fac demersul nu prea comod. Mai mult, efortul nici măcar nu ar fi prea mare, nu trebuie să descifrăm rafturi întregi de tomuri indigeste, căci, deși într-o margine a lumii ortodoxe, medievalitatea noastră și-a construit propriul centru ordonator
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
îndrumător spiritual pentru poporul său, aidoma unui bun părinte: "m-ai pus să fiu păstoriul și învățătoriul turmei tale". Putem socoti că persoana umană, individul este ignorat, "pulverizat", în viziunea lui Neagoe? Cu siguranță, dacă am pune în funcție canonul "modernității". Dar pentru o lume în care "sufletul și nu trupul" are importanță, individul are o altă accepțiune: el este un suflet unic, irepetabil, în permanent dialog cu divinitatea și în necontenită căutare a mântuirii - pentru aceasta i s-a dat
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
constantă; în fine, prin descoperirea faptului că pesimismul cultural nu este apanajul spiritului german, ci mai curînd o trăsătură a societăților burgheze în general. Aceste tentative convingătoare, uneori divergente, care converg totuși într-o singură privință: infirmarea "triumfului ultim al modernității", au contribuit mult la reintegrarea trecutului Germaniei în contextul mai larg al istoriei europene. Ele reflectă un climat de opinie ce i-a determinat pe istoricii revizioniști să insiste asupra caracterului mimetic al național-socialismului, a cărui ideologie ar avea ca
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
arbitru, cei mai puțin autonomi în judecățile lor, cei mai gregari (față de Stat), pe care i-a cunoscut vreodată umanitatea." Iar cât privește noutatea lor, de care sunt atât de mândri... "oamenii pe care îi produce într-un ritm industrial modernitatea care și-a ieșit din propria nemăsură nu sunt cu adevărat nici noi, nici înnoiți: sunt, asemeni conservelor cu dată de expirare pe etichetă, doar recenți..." în așa-zisa "dezbatere" din Observator cultural, care nu este de fapt o dezbatere
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
opune nimic, care este acoperită sută la sută în fiecare dintre frazele ei. Ca să dau un exemplu: istoricul de artă din mine (fostul istoric de artă) a reacționat la paragrafele privitoare la vizibil și invizibil, respectiv la statutul nevăzutului în modernitate. Nu se valorifică suficient și aplicat mărturia pe care arta modernă o dă în privința asta. Arta modernă s-a născut pe o dezbatere care stă exact la hotarul dintre vizibil și invizibil. Pot, ca să mai dau un exemplu, să pun
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
s-a născut pe o dezbatere care stă exact la hotarul dintre vizibil și invizibil. Pot, ca să mai dau un exemplu, să pun în discuție structura cărții: eu am senzația că acolo sînt două cărți: una mai scurtă despre nașterea modernității o dată cu momentul de cezură care este secolul XVII și o a doua, mai foiletonistică, despre problematica actualității. Poate că fiecare din părțile acestea ar fi fost în cîștig dacă ar fi fost publicată separat. Așa, ele se contaminează reciproc. Cei
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj și care ia lucrurile acestea foarte în serios. I se reproșează că nu vine întotdeauna cu soluții. O carte nu e un rețetar, nu e o procedură medicală
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
carte intră într-o anumită tradiție, în cadrul căreia trebuie judecată. O tradiție contestată de mulți, dar care nu e mai puțin una dintre marile tradiții ale culturii europene: tipul de demers care privește cu melancolie evoluțiile contemporane a demarat o dată cu modernitatea și există numeroși autori, de la Spengler la Jung (Gegenwart und Zukunft), de la Huizinga (Im Schatten von Morgen)... Pînă la autori din altă categorie, romancieri ca Milan Kundera... Evident. După cum există și familia de spirite Edmund Burke, Joseph de Maistre, Lord
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
și subconștientul altora, precum dl Sorin Antohi (vezi cartea de interviuri cu dl Adrian Marino sau alte contribuții mai recente). "Filosofia" dlui Miroiu este simplă și transparentă: "spiritul creativ", "cu scaun la cap", fie și interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernității" nu ar fi altceva decît "exclamația, extazul ori credința" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producție intelectuală". Dl Miroiu nu acordă credit decît conceptelor riguroase și disprețuiește eseistica artiștilor care au făcut din H.R.P. o vedetă (iarăși!) Filosofii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a avut, poate, și el partea lui de dreptate.
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
și relativizare. Frica de cenzură și oroarea de realismul doctrinar stau la originea unor inovații la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare" (p.237) Grupările cele mai influente sunt considerate Școala de la Târgoviște ("poate sfârșitul modernității") și optzeciștii. Aspirația la adevăr își continuă traseul chinuit marcat de dificultăți, stratageme, formule concesive al unei literaturi care oferă, până la urmă, un singur scriitor de "o probitate morală indiscutabilă": Marin Preda, "acest Toynbee de Gumești". Sistemul de culoare se
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. Aceleiași probleme, Jürgen Habermas îi consacră, la rîndul său, una dintre cele douăsprezece prelegeri reunite în volumul Discursul filosofic al modernității (All, 2000), iar Paul de Man, în Blindness and Insight (Oxford University Press, 1971), tratează texte critice din Lukács, Barthes, Blanchot și Jakobson, după aceeași metodă și cu aceeași finețe care se întîlneau altădată doar în textele ficționale. în aceeași
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
Nicolae Ceaușescu, ultima - ca centru al celei mai puternice și rezistente grupări de partizani, Arsenescu-Arnăuțoiu, reprimată "exemplar" abia după zece ani (în 1959), cea dintîi - o comună de cîmpie, devenită oraș agroindustrial în 1989 și luptîndu-se acum să intre în modernitate, cea de-a doua - sat de munte, necolectivizat, în prezent aproape depopulat prin migrarea tinerilor la oraș. Oricît de multe ar fi deosebirile dintre Nucșoara și Scornicești, asemănările sînt încă și mai numeroase; țăranul român e dependent de stat și
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
Europei națiunilor, odată cu prăbușirea imperiului Carolingian); 1492 - descoperirea Americii; ("nașterea unei economii globale - "imperiul roman trecut în efeciență economică") 1517 - expunerea tezelor lui Luther (protestantismul, care a dus la afirmarea statelor naționale, a spiritului laic și a umanismului, deschizând calea modernității, spre libertatea individuală și drepturile omului), 1848 etc.; prin locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică și culturală, liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o cultură comună, bazată
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
teorie și realitatea socială într-un fel care nu îi e defavorabil niciuneia. Am fost nevoit să omit din prezentarea cărții o serie întreagă de aspecte esențiale. Greșeală pe care încerc să o repar recunoscînd un lucru: Antropologia corpului și modernitatea e una dintre cele mai interesante cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Dar recunosc și un al doilea lucru: nu tot ce spune David Le Breton m-a convins. în primul rînd atitudinea sceptic-speriată în fața a tot
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
creator" evident înscenat în atari condiții. Academia Schloss Solitude nu a urmat această filieră, ci s-a conformat unui alt traseu programatic: acela de a reuni sub aceeași cupolă și acoperiș artiști provenind din toate colțurile lumii, în spiritul unei modernități la care deja Baudelaire făcea referiri în secolul al XIX-lea: o idee a modernității generată de conștiința instantanee a mai multor lumi, sau culturi, am putea adăuga la rîndul nostru acum. Fiindcă veacul, care abia a trecut, a fost
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
s-a conformat unui alt traseu programatic: acela de a reuni sub aceeași cupolă și acoperiș artiști provenind din toate colțurile lumii, în spiritul unei modernități la care deja Baudelaire făcea referiri în secolul al XIX-lea: o idee a modernității generată de conștiința instantanee a mai multor lumi, sau culturi, am putea adăuga la rîndul nostru acum. Fiindcă veacul, care abia a trecut, a fost unul al exilului, schimbul de experiențe trăite și imaginate între artiști proveniți din toate colțurile
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
din primăvara lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente. Când aflăm că și cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacție în presa vremii, suntem tentați să îl catalogăm pe Dinu Pillat drept un romancier urmărit constant de nenoroc. (Cu atât mai mult cu cât știm că manuscrisul
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
Volumul editat de Monica Spiridon la Editura Ararat cuprinde prelegerile susținute de participanții la cea de-a doua Conferință Internațională a Comitetului pentru Europa de Est și Sud-Est a Asociației Internaționale de Literatură Comparată avînd chiar acest subiect - Europe multiple - identități multiple, modernități multiple, conferință care s-a ținut la București, în mai anul acesta. Printre cei care semnează în această carte se numără profesori universitari și cercetători din România (Ștefan Borbély, Al. Călinescu, Augustin Ioan, Monica Spiridon, Mihai Dinu, Romanița Constantinescu), Bulgaria
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
anume sens, un cinic"... Fapt este că Tzara ajunge foarte repede protagonistul "insurecției de la Zürich", va conduce revista "Dada" iar spectaculoasele Manifeste îi vor asigura foarte repede un prestigiu cvasi legendar. De pe acum, el intră în legătură cu figuri de frunte ale modernității literare și artistice, de la Marinetti, Apollinaire, F. Picabia la Max Jacob, apoi André Breton și confrații săi parizieni, ce urmau să alcătuiască gruparea suprarealistă - Aragon, Soupault, Eluard, Ribemont-Dessaignes... în capitala Franței, era deja cunoscut și admirat în cercurile avangardiste, Breton
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
care secolul XX le-a exilat în afara poeticului, riguros suprapus în epoca modernă peste lirism. Numeroase granițe s-au "mutat" mai cu seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei, se dovedește mai generoasă decît modernitatea. Atît în sensul acceptării modurilor de a concepe operele, cît și în sensul acceptării unor rude istorice ale speciilor actuale. Dacă moderniștii rescriau trecutul după chipul și asemănarea lor (și primeau în familie doar rudele în vîrstă ori decedate care
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
o măsură mai mare decît dictatorii fasciști, care par, ei, mai degrabă epigoni ai tiranilor din vechea Romă decît contemporani cu mișcările pentru drepturile omului, pentru libertăți sindicale ori de opinie. Stalin e, nici vorbă, mai modern decît Trujillo. Această modernitate, în care cărțile cele mai urîte s-au jucat cu respectarea, fie și aparentă, a regulilor jocului, explică de ce ideea unui proces al comunismului nu s-a bucurat niciodată de succes. Ba chiar a fost respinsă cu argumentul că nu
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu proaspătă. Fie că scrie despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie că scrie despre expresionismul nordic și despre experiențele modernității, firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușesc permanent să protejeze privirea de abjecțiile iminente ale timpului și să apere dicția de scufundarea definitivă în delirul misticoid al activismului cultural. Lipsită de orice inhibiție în fața comportamentelor și a
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
volum de poezii. Dacă prin refuzul artificiului și al experimentului literar, versurile Marinei Dumitrescu țin mai degrabă de o lirică tradiționalistă, printr-o anume poetizare a propriei feminități, evidentă mai ales în ciclul poemelor Maternitate, autoarea se situează în plină modernitate. Este cu totul altceva decât o reacție feministă (care nu face altceva decât să emuleze și astfel să se raporteze în continuare la scriitura masculină), este vorba de expresia unei feminități asumate în toate aspectele ei, fie că este vorba
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]