149 matches
-
cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style, futurismul, expresionis mul, cubismul, dadaismul și su prarealismul, În contingențele lor cu malurile buruienoase ale Dâmboviței. Moftangiii de bucu reșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Nostalgia unor dispariții fără speranțe de În toarcere: figuri și scene din trecutul unui oraș Încă nemeca nizat și cu ultimii oameni de treabă din Bucureștii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului și al Soarelui ca guvernor, Înlo cuind scrinul cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă rară din Brașov, vechi hotel al grofilor, necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te scoate din anonimat, nu te face o referință cetățenească. Atunci el avea o certă valoare socială și politică, de care se și abuza. Am văzut destui fără vreo meserie, care nu știau ce-i munca, locuiți în interiorul lor de moftangii, mîncînd cozonac datorită revendicării de la breaslă. Coexistența n-a fost ușoară. N-am invidiat pe nici unul, dar prezența lor, mai ales a celor infatuați, îmi provoca vigilența. Cunoscîndu-le precaritatea mijloacelor, cîtorva și vacuitatea (căci nu o dată m-am „luptat” cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine topit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de „moftangii”. SCRIERI: Vicleimul, București, 1881; Povețe către săteni, București, 1885; Nazat! (în colaborare cu Iacob Negruzzi), București, 1886; Cronicele lui Max (1886-1888), București, 1888; Trotuarul Bucureștiului. Tipuri și impresii, București, 1896; Dicționarul contimporanilor din România (1800-1898), București, 1898; Scump... dar face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
parte ...! Că Eminescu, spre nenorocul literaturii române, a apărut la începuturile ei și nu la amiaza ei, complexînd-o. Acel complex, ca lumina stelei ce-a murit, ne urmărește încă ...! Ce i-aș spune lui Caragiale? Nene Iancule, ai cîștigat pariul, moftangiul român a umplut toate golurile din societate. Ce i-aș spune lui Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai mult chiar decât mârlăniile secuilor și ungurilor de gradul II, este prostia cu ștaif, cu ifose și superioritate de cunoscător în drepturile speciale ale ungurilor, încât o boare de gând m-a îndemnat să-i numesc trădători din ignoranță. Moftangiii din București, care au constatat pe viu buna înțelegere dintre unguri și români, când au fost să-i filmeze la ei acasă, s-au și repezit la gâtul guvernului și cu deosebită voluptate la gâtul Băsescului, ca și cum era așa de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la despotismul balcanic de sorginte orientală la monarhia parlamentară de inspirație apuseană". Caragiale însuși a definit moftul ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit în galeria marelui dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca pe o "meteahnă specifică" românilor, așa cum englezii se află sub pecetea spleenului, iar rușii sub cea a nihilismului. Moftul este întrupat de moftangiu, devenit în galeria marelui dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale. Asupra acestei măști comice moftangiul -, proaspăt rezident al Planetei Moft în accepția socială de clasă de mijloc
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dramaturg un fel de mască fixă din commedia dell'arte a românilor. Moftangiu ce va deveni protagonistul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, escogitate de Maiorescu și repede îmbrățișate de junimiști, deci și de Caragiale. Asupra acestei măști comice moftangiul -, proaspăt rezident al Planetei Moft în accepția socială de clasă de mijloc, s-a aplecat Caragiale; agrimensor și cronicar al unei latifundii populare de indivizi pervertiți de aberația de fond a existenței lor: totala inadecvare dintre esență și aparență, dintre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de a-și racola și eterniza personajele din inepuizabila ofertă făcută de presa vremii, singura instituție care funcționa la cote efervescente, atunci ca și acum. Planeta Moft, această sferă de hârtie tipărită devenise toposul inautenticității, pe baza căreia funcționa mecanismul moftangiului, discursul de presă devenind alimentul vital, halucinogen al tipologiei gen jupân Dumitrache sau conu' Leonida. Memorabil formulată ni se pare disocierea pe care o face Al. Condeescu între vocația lui Caragiale și a altor clasici ai literaturii: "Caragiale a pictat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
O noapte furtunoasă" ne demonstrează cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat de Rică Venturiano, este expresia necritică a unui manipulator de opinie, carierist dar și victimă el însuși a liberalismului de sorginte pașoptistă: "Rică Venturiano este un alter-ego moftangiu al lui Nenea Iancu, dublul său, de care Caragiale se salvează exorcizându-l prin râs și dublă parodie, travestindu-l în una din figurile inofensive și inconsistente ale veselului său carnaval, ascunzându-și spaima de kitsch-ul interior, care-l pândește
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar cel mai adesea profitabile. Caragiale și-a găsit deja personajele "coapte", gata pervertite de limba de hârtie "care pusese stăpânire pe mințile fragede ale acestui popor al gazetei născut din lectura ziarului (...)". S-a schimbat oare ceva în mentalitatea moftangiilor ce suntem acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fondator al acestei lumi care primește palme, dar nu lovituri esențiale, se confundă, în gura Miței Baston, cu Republica de la Ploiești, mai potrivită, și prin anecdotă, și prin tragicul difuz al lucrului neisprăvit, cu derizoriul plin de promisiuni al societății moftangiilor. În lumea lui Pristanda, 11 februarie este o piață, o aniversare. Un trecut cu care conviețuiește din oficiu, fără tresăriri. Nu 11 februarie, noaptea care, cu tot ridicolul ei, a schimbat o istorie cu alta ar trebui să le fie
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
amic nedespărțit) nu are urmași literari notabili. Dispare odată cu lumea lui, deși forța sa literară ne face să-l credem veșnic." Sau, în capitolul următor: "}ara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România mofturilor contemporane lui. Și a moftangiilor aferenți." Sau, mai făcând un salt de câteva zeci de pagini: "țara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale. E România din gazetele contemporane lui Caragiale, între care și cele la care scrie el însuși". Și în continuare: "}ara Miticilor
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
gen, neutrul, și la definiția lui "de școală nouă"), precizarea îi scoate din cutiuța lor de jucării stricate, făcîndu-i să participe la "activismul" general. Un activism ce reușește, pînă la urmă, să-l demobilizeze pe însuși Caragiale. Nimerit între niște moftangii mai emancipați (a trecut suta de ani...), e mai curînd o curiozitate, precum comeata, vara pe-nserat, decît păpușarul care să-i mai poată domina. Dispare, cu Mazilescu deodată, noaptea, pe-o bancă, într-un parc. Între o beție și o
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
și spune orice, identitățile se ghicesc, dar nu se asumă, iar volumul de informaț ie și, mai ales, de comentariu face retrospectivele dificile. Ai senzația că lucrurile se întâmplă, pur și simplu, prea repede. Cu toate astea, în timp ce Caragiale și moftangiii lui își savurau momentele, se întâmplau lucruri, inclusiv în literatură (chiar și în relativa stagnare a sfârșit-începutului de secol), antologabile. Zgomotul de fond, de bună seamă, le acoperea în ochii contemporanilor. Ni se întâmplă, probabil, la fel. Moftul și ironia
Antologice by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4054_a_5379]
-
Simona Vasilache Soi mai rău decât moftangiii lui Caragiale sunt slujnicarii lui Filimon. Probabil că societatea ceva mai căpătuită de pe la sfârșitul secolului va fi făcut, deja, din ei micii proprietari cu oarece principii încălecate de rele purtări, scumpi la tărâțe și ieftini la făină. Însă la tinerețe
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
I se infirmă, și începe, odată primit în conversație, să toarne la detalii care nu au nici o relevanță pentru comeseni, alta decât aceea că bănuiesc ceva. Secretul, care nu exista, se creează în timp real. Când mitul lui se sfărâmă, moftangiul care le-a deranjat seara este expediat cu un „nu mai ai nici un haz”. Să fi fost Bubico, ar fi zburat peste bord... Așadar, există o victimă, și există o audiență. Jocul, în aparență comic, este destul de crud. Amicii se
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
a comediilor, unde orice ieșire prin spate este exploatată, orice tertip e încercat, pentru a cruța "viața și onorul", de-a pururi nesigure. Un căpitan de gvardie, fost "birjar, cîrciumar, binagiu, samsar de slugi, spion de poliție, bătăuș", un adevărat moftangiu, deci, din toate cîte nimic, găsește un compromis salvator: bietul debil se "înlocuiește" cu o rublă, și scapă de persecuțiile armatei și de tovărășia mitocanilor. Cînd prețul devine prea greu de plătit, căci pitorescul Guță Cotoi cam se-ntinde la
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
instanță, la acel text. Oricum, cît privește "Evenimentul", acesta și-a înmulțit, odată cu apariția următoarelor cinci pamflete din serie, atacurile dure, vehemente, împotriva lui C. Stere identificat limpede ca autor al lor. Un asemenea atac, de pildă, îl constituie notița Moftangiul 10, în care se spune: "... Moftangiul politic debutează, de obicei, ca socialist. Dar anii de Ťmartirajť nu-i plac de aceea se grăbește a-i scurta cît mai mult. Naivii rămîie Ťmartirii ideilorť; el e om practic. A fost pînă
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
privește "Evenimentul", acesta și-a înmulțit, odată cu apariția următoarelor cinci pamflete din serie, atacurile dure, vehemente, împotriva lui C. Stere identificat limpede ca autor al lor. Un asemenea atac, de pildă, îl constituie notița Moftangiul 10, în care se spune: "... Moftangiul politic debutează, de obicei, ca socialist. Dar anii de Ťmartirajť nu-i plac de aceea se grăbește a-i scurta cît mai mult. Naivii rămîie Ťmartirii ideilorť; el e om practic. A fost pînă la anarhism; aceasta nu-l împiedecă
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
bază (scandal, cusur, dambla etc.), uneori el e fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu am fost în tinerețe caftangiu de
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
a ne întîlni, totuși. Pretuindu-l că întotdeauna, pentru operele sale, mă văd obligat, cu regret, astăzi, în 1999, să reproduc la rubrică mea obișnuită pamfletul de pe timpuri, silit tot de rațiunile de istorie literară pomenite. Iată însemnarea: L'Incroyable Moftangiul i-am spune pe românește. Filfizonul... Oricît ne-am strădui să-i găsim un echivalent, caracterul ne scăpa. Nu-i de pe la noi. Nu ni se potrivește. Nu e, într-un cuvînt, autohton. El vine direct din apus, de la Paris, de
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]