139 matches
-
inundația a și început dar nu am realizat cu toții acest lucru. Mi s-a părut că glumește și m-am frecat intrigat la ochi. - Vrei să te referi la șuvița aceea prăpădită de apă care azi dimineață necăjea niște cucoane mofturoase? Cred că s-a uscat și locul pe unde curgea. - Șuvița aceea prăpădită de apă cum o numești tu, este acum înaltă de un metru și crește mereu. - Nu se poate! Ne-am privit în tăcere câteva minute care ni
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
incorecte. Zbor fraților!! Zbor!...Iupiii!!! Și totuși ... Există și-un “totuși” d'ăsta ... În euforia zborului meu fantezist ce se derula creativ de bine, aud în urma mea un râset cristalin, ce-mi gâdilă în mod plăcut creierul sufocat de cearta mofturoaselor semne ortografice. Întorc capul cuminte cu minte cu tot și iscodesc sursa râsului. Nimeni. Măi, să fie! Semnele certărețe s-au împăcat, stau tipărite la locul lor, cărțile își așteaptă de-o vecie cititorii, iar bibliotecara zbârnie cântecul sforăitului. Nu
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
ce face Scot. Puse mâna pe telefon și formă numărul prietenei ei. - Alo! - Ce hărmălaie ai acolo, râse Carol. Ce faceți, ați decis să demolați casa? - Nu suntem departe. Jucăm mimă. Hayley e și ea aici cu prietena ei cea mofturoasă, Brenda. După ce și-a dat vreo zece minute ochii peste cap de am crezut c-o s-o pierdem, s-a băgat cu noi în joc și acum se distrează ca o nebună. Carol râdea. Miranda avea darul de a o
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
mă mândresc Și toți băieții cuceresc. Am și mobil,pe el vorbesc, Și babele, iar mă bârfesc. Dar mie nu îmi pasă,jur! Eu știu că sunt o fată„cool. -Cool pe dracu!,ești tâmpită, De trufie bântuită. Leneșă și mofturoasă Și-ți stă murdăria-n casă. Când maică-ta te ia la „draci,” Tu cânți și unghile îți faci. Nu-ți pasă când o vezi muncind, Doar pentru tine robotind. Eu am crezut că mă iubești. De drag,cu mine
CE SEMENI AZI,MÂINE CULEGI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371446_a_372775]
-
se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram Erau simple daruri, și copii eram Aceasta e iarna ce mi -o amintesc Și alta e iarna în care trăiesc Eram și eu tânăr; copil și frumos Acum sunt bătrânul ursuz, mofturos. Referință Bibliografică: IARNĂ TÂRZIE / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2186, Anul VI, 25 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
frumoasa prințesă rusoaică. Narcisa și Prințișor primiră vestea nunții cu mare bucurie. Lăsară cei doi prunci în grija dădacei și a părinților. Mircea avea o fire liniștită și ascultătoare, pe când fratele său geamăn, Vlad, era opusul său, adică zvăpăiat, răutăcios, mofturos, astfel încât uneori ridica toată casa în picioare cu urletele sale. Doctorii pediatri concluzionară totuși că băiețelul este perfect normal. - N-avem ce-i face, acesta-i temperamentul său! - le răspunse un doctor, profesor universitar. Este doar o problemă de personalitate
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ce trist am fost în iarna asta, Că mi-a-nghețat butoiul, În pix s-a terminat și pasta, Și mi-a murit cotoiul. Blănița lui cea călduroasă Mult mi-a lipsit la șale, Căci soața este mofturoasă Și umblă cam... agale. Nu lasă Biblia din mână, Citește și oftează; Postește câte-o săptămână Și nici nu mai fumează. În schimb, eu trag, că am un bai, Mahoarcă din lulele; Dac-am s-ajung cumva în rai, Mă
ŞI-UN OF MĂ TOT APASĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346819_a_348148]
-
Mă rotesc în Alunel Mă prezint: -Sunt Rândunel! Mama mea îi... Rândunica Harnică ca și furnica. În cioc duce lutișorul Să lipească cuibușorul; Rândunache, tatăl meu Pân” la nori, zboară, mereu Căci eu sunt un mâncăcios Dar, deloc nu-s mofturos! Primesc des firimituri Biscuiți și prăjituri Și mă joc cu frățiorii Uneori, cu verișorii; Vara, zău, când mor de cald Într-o băltuță, mă scald. Ciiip-Ciriiip... sunt Rândunel Vă invit... la Alunel! Referință Bibliografică: Rândunel / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN
RÂNDUNEL de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375815_a_377144]
-
fereau de ea. Iată că, într-o zi, umblând vulpoiul abătut prin pădure, se întâlni cu ursul. Își dădură binețe politicoși, întrebându-se reciproc ce mai fac și cum o mai duc. Vulpoiul îi povesti ce necaz are cu soața mofturoasă. Martinică, fără să stea pe gânduri, îi spuse: - Dragul meu, eu acum sunt liber, aș putea veni să te ajut! Vezi că el nu auzise încă despre răutatea nemăsurată a cucoanei! - Îți mulțumesc, prietene, pentru bunătatea ta, că altfel nu
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
fereau de ea. Iată că, într-o zi, umblând vulpoiul abătut prin pădure, se întâlni cu ursul. Își dădură binețe politicoși, întrebându-se reciproc ce mai fac și cum o mai duc. Vulpoiul îi povesti ce necaz are cu soața mofturoasă. Martinică, fără să stea pe gânduri, îi spuse: - Dragul meu, eu acum sunt liber, aș putea veni să te ajut! Vezi că el nu auzise încă despre răutatea nemăsurată a cucoanei! - Îți mulțumesc, prietene, pentru bunătatea ta, că altfel nu
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
Jacob Wassermann, Monstru sau victimă?, București, 1933; Gaston Renée, Demonul roșu, București, 1933; Maxim Gorki, Poeme, București, 1945; Nikolai Gribacev, Cântarea colhozului „Bolșevik”, București, 1950; S. I. Marșak, Copiii din curtea noastră, București, 1953, Mister Twister, București, 1953, Povestea șoricelului mofturos, București, 1953, Uriașul, București, 1953, Incendiul, București, 1954, Poezii pentru copii, București, 1954, Vine, vine grădinița !, București, 1954, Zăpăcilă, București, 1954; Georges Soria, Un cânt de drum poporului român, București, 1953; Poezii și poeme din literatura universală, București, 1954. Repere
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Orice narațiune începe cu o curiozitate stârnită: cine este acest copil, de ce nu-și mănâncă prăjitura, ce a pățit, este de felul lui un ciudat sau a pățit ceva? Răspunsul țâșnește surprinzător și dramatic abia atunci când observăm că băiețelul presupus mofturos stătea de fapt într-un scaun cu rotile. În clipa în care am provocat o curiozitate, trebuie să o satisfacem. Altcumva, cititorul va fi extrem de dezamăgit. În presă, întâlnim surprinzător de multe elemente narative. Există chiar un gen preponderent narativ
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Era una din acele zile umede când atmosfera e confuză. Stând pe verandă, simțeai: aerul Își dorea să fie apă. Obiectul era moleșită de orice fel de căldură. Susținea că i se umflă gleznele. Toată dimineața fusese o companie sâcâitoare, mofturoasă, ursuză. În timp ce mă Îmbrăcam, ieșise din baie ca să mă acuze din prag: ― Ce-ai făcut cu șamponul? ― N-am făcut nimic cu el. ― L-am lăsat pe pervaz. Numai tu Îl mai folosești. M-am strecurat pe lângă ea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bătălie fără sorți de izbândă. Dacă munca noastră de propovăduire n-a dat roade, aceasta a fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scris textul. 4. Analizați cuvintele subliniate. Legenda Daliei Gheoghe Tomozei A fost demult... și Daliei, crăița, i s-a pierdut, de buna seamă, vița. Doar basmul ne-amintește câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede c-a fost tare mofturoasă, și-a fost bogată foarte și frumoasă... Era înaltă și-avea trup subțire și-și alesese, în sfârșit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o funtă și mai pune-o funtă, e prea săracă rochia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
era mbracată , abia pe jumătate... Acuma, ca în vremea zânei Dochii, e-nveșmântată-n patruzeci de rochii, trufașă trândăvește în grădină, dar mirele întârzie să vină... Cerințe: 1. Descrieți floarea numită Dalia. 2. Scrieți cuvinte cu același înțeles pentru: zână veșminte jumătate mofturoasă palate pustiu 3. Transcrieți versurile care descriu nemulțumirea Daliei. 4. Alcătuiți propoziții în care să folosiți cuvintele: de mult, demult. Povestea olarului Călin Gruia Cele din poveste s-au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Akbar, a repetat el. Subhanna rabbiyal Azeem. Alice se uita fix în paharul de plastic; Irene și Mary și-au întors privirile către râu. Irene nu mai era interesată de celebritate, în schimb căpătase obiceiuri și mai rele. Acum devenise mofturoasă când venea vorba de priveliștea de la fereastra ei sau de persoanele care-i țineau companie. Devenise prea bătrână ca să-și mai irosească timpul cu oameni pe care nu-i plăcea. Tot timpul tânjea după pericole, după orice ocazie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în palme. Virgil Jones veni la el și-i puse o mână pe umăr. — îmi pare foarte rău, îi zise. îmi pare foarte, foarte rău. — Nu. E rândul meu să-mi cer scuze, spuse Vultur-în-Zbor. Mă port ca un copil mofturos. — E întru totul de înțeles, dragul meu, răspunse binevoitor Virgil Jones. — Ai putea oare să-mi explici treaba cu monștrii? Virgil Jones încuviință trist. — Chiar ești hotărât, nu-i așa? — Da, îi răspunse Vultur-în-Zbor. Fie ce-o fi. — Ceea ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
masă. Și după ce te-ndopi bine, poate te mănânc și pe tine, că-mi ești foarte simpatic! Cotoșman: Nu cred eu așa ceva, că doar ești mâncător de oameni, nu de pisici! Uriașul: Ba, pardon, mănânc de toate, că nu sunt mofturos! Cotoșman: Adevărat! Faima ta s-a dus în toată împărăția din toate privințele! Uriașul: Care toate privințele? Cotoșman: S-a dus vestea, de exemplu, că poți să te prefaci în fel de fel de animale! Uriașul: Pot! Cotoșman: Nu poți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
domnesc și cu noroc În viață și se cam necăjea cu ea, că toată vara trebuia să stea cu pompa În spinare dacă nu voia să culeagă În toamnă numai ciorchinii strugurilor, fără boabe. Vițele boierului se arătau gingașe și mofturoase, nu te lăsau o clipă să le scapi din privire că Începeau să se Îmbolnăvească și să-și lepede frunzele. Bâta mereu se plângea că o costă mai mult decât face, Însă bucuria și profitul viei luate În arendă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe amândouă acasă. Pentru un jurnalist, ăsta e un sacrificiu, nu jucărie. Cu toate astea, l-am exploatat fără milă, trecând la consumarea unei asemenea cantități de alcool, Încât cineva mai puțin domn decât Tim, și cu siguranță mai puțin mofturos, ar fi Încercat să profite de mine după aceea. Trebuie că arătam ca dracu’. Mi-a chemat o mașină cu șofer fără ca măcar să Încerce să mă sărute. Nu că mi-aș aminti prea multe din cele petrecute În ultima parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
albă, uscată, se udă și i se lipește de trupușor și bucurându-se să simtă în mâini căldura câinelui în apa rece. Îi dădu drumul și-l urmări cu bucurie cum vâslea din lăbuțe și își ținea capul și nasul mofturos mult deasupra apei. Zet ar fi putut să-i dea de veste lui Adam cât de profund îi displăcea totul, dar simțea că trebuie să fie ascultător, pentru că, în fond, asta-i treaba unui cățel, așa încât se prefăcea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar, cum se vede treaba, asta-i bucurie în mână străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un vânticel subțire, care smulgea din când în când câte una din frunzele rămase pe ramuri, purtându-le aiurea. Soarele părea obosit, nereușind să străbată borangicul străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
început făceam rezerve: asta merge o dată, de două ori, dar nu așa ― la infinit. Ce să vezi? S-a supărat foc moșneagul și, nici una nici alta, ne pretindea să ne mutăm dacă nu ne place, că el nu ține chiriași mofturoși. N-am avut încotro: i-am bătut în strună. În cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar eu eram cât se poate de excitat. -Ești superbă, i-am zis eu. Zâmbea cu un soi de complicitate inocentă, apoi s-a așezat pe o lespede de piatră, iar eu m-am așezat la rândul meu alături. Tânăra mofturoasă din seara precedentă dispăruse complet. -Hai să înotăm în mare! i-am zis. Împinse o piatră cu vârful pantofului elegant, descoperind ciorapul roz de mătase. Eu deveneam din ce în ce mai excitat, îmi venea să o răstorn acolo pe nisip și să fac
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]