90 matches
-
zi să trăiesc cu ea și m-a Întrebat: „De ce rămîi cu Delphine?“. Făcea parte dintre cele care te anunță că sînt amorezate de tine de cum te afli cu ele În același pat. Răspunsul meu a fost cel al unui mojic: aproape tot ce-mi spunea mi se părea idiot. Unchiul Laurei avea un hotel la Capri. Ea m-a dus undeva să dansăm pînă În zori și a refuzat să mă Însoțească În camera mea, dar mi-a propus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chair și pentru burțile lor goale și flămânde. Ce ierarhie ordine societate mai era și asta în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt mai răi, cu mult mai răi. Cel puțin mojicii au simțul datoriei și sufletul intact, pe când proștii ăștia educați și l-au pierdut demult. Asemeni lui Hristos printre negustorii din templul din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt mai răi, cu mult mai răi. Cel puțin mojicii au simțul datoriei și sufletul intact, pe când proștii ăștia educați și l-au pierdut demult. Asemeni lui Hristos printre negustorii din templul din Ierusalim, Salitov se imagina răsturnând și distrugând toate cărțile. Cum intrarea la numărul trei era deschisă, Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
luăm prînzul duminical la socrii mei, discutăm despre evenimentele săptămînii fără a vorbi cu adevărat despre ceva, terminăm totul În aproximativ jumătate de oră, apoi ne ridicăm de la masă și numărăm minutele pînă cînd putem să plecăm fără să părem mojici. În seara asta, cu Trish, Gregory și Lisa de față, am senzația că petrec ore minunate În compania unui grup mare de prieteni. În loc să facem conversație, povestim de zor, fiecare Încercînd să fie mai haios sau mai revoltător decît cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spus nimic legat de faptul că, mulți ani, lucrase ca avocat pentru o disprețuită companie multinațională producătoare de bere. Alice i-a aruncat o privire recunoscătoare și totuși defensivă. Era limpede că părinții ei considerau că ginerele lor era un mojic. Dar ceea ce ei nu înțelegeau era că Jake era un idealist. Un vizionar. Aproape un profet. Iar profeții și vizionarii nu trebuiau să fie diplomați. Vorbind la modul general, nici nu prea aveau tendința să fie. Ei operau la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gătită de Catarinella cu ou, molură sau mentă, ca să simtă răsuflarea lui taică-său ce se-ntoarce de pe-o parte pe alta de oboseală... O închipuire, dar caldă, comodă, din care de-atâtea ori a prins puteri să îndure mojicii fără motiv și groaznice nedreptăți. La flăcăruia candelei cu ulei îl citea pe sf. Alberto, din când în când se oprea trecându-și arătătorul de la mâna dreapta peste sprâncene, asculta ecoul amintirilor de-acasă și dădea frâu liber închipuirii. Era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor; ei trăiau în rătăcirea că feciorii, când s-or face gospodari, or căpăta de la stat pământ, precum în trecut au fost căpătând ogoară de la proprietari sau de la comună. Proprietarii și agenții lor jidovi îi întăreau și mai mult pe mojici în această credință deșartă, și astfel s-au făcut că proprietarii au recâștigat pământurile ce le dedese, cu te miri ce și mai nimică, iar boierescul există și astăzi de facto. Când țăranii se treziră din beția permanentă pe câtă vreme le-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
peste care mâna să nu treacă-o dată, și Înc-o dată”, pentru a constata În final că „munca este o comoară!”. Capcană: Să adopți o atitudine de renunțare disprețuitoare pentru a-ți camufla neputința: „Sunt prea verzi, buni doar pentru mojici”, spunea vulpoiul lui La Fontaine, vorbind despre strugurii la care nu putea să ajungă. Trigon sau sextil Dispoziție: Îndreptată spre acțiunea constructivă. Mai perseverent decât de obicei, individul dă dovadă de răbdare, rezistență și luciditate, Își fixează obiective pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
Un croitor, șir: un tăietor de piatră sau un pictor n-ar fi putut să-l facă-așa de rău, chiar dacă n-ar fi stat mai mult de două ore la lucru. CORNWALL: Dar spune, cum ajunserăți la ceartă? OSWALD: Mojicul ast bătrîn, șir, cărui viața i-am cruțat-o pentru barba-i sura... KENT: Tu X, fecior de tîrfa, litera fără de noima! Milord, dacă-mi dați voie,-am să-l calc în picioare pe ticălosul into mortar and daub the
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ci mai ales a spaimei de moarte? Din nou, violența, negarea celor din jur, distrugerea propriilor rădăcini ca mască. Sub ea, un timid, uneori sentimental, care se îndoiește de sine. Târziu de tot, prin 1972, exclamă Cioran: „Câte josnicii, câte mojicii, câte acte inumane voi fi comis din timiditate!” (III, 380). Oricum, îi reproșează țării ceea ce își reproșează sie însuși. Iată: „Când ai un suflet elegiac, e cu neputință să trăiești în Istorie și să faci impresie bună. Cum să te
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
violență verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit, hoț, bețiv, curvar, pe ze venghi, sodomit, foarță, mojic, varvar, prăpăditor agoniselii, de neam prost. O parte dintre acestea sunt folosite și pentru soacră, la care se mai adaugă: curvă bătrână, scroafă bătrână, cățea. După un an de separare de corp, Iacovache, logofăt de taină din București, refuză să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe mojic"), pentru a termina apoteotic ("Omul e mai interesant și mai nepătruns decît opera") ceea ce ar fi putut nemulțumi pe doi mari contemporani ai lui Caragiale: Maiorescu (" Dacă n-am cunoaște niciodată omul dintr-un scriitor ce minunat lucru ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
3 : „Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!” condamnarea despotismului și a împrumuturilor străine, care alterează fondul ancestral și accentuează oprimarea supușilor săraci; r. 21 : „ce nevoie mare este să înțelegi tu, mojicule?” superioritatea falsă pe care și-o asumă boierii în fața țăranilor, atitudine ce le-ar permite autoritatea supremă asupra lor; 83 p. 50, r. 10 12 : „Decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
desigur, avea farmec și eleganță, dar se potrivea cu mârlănia din viața publică de la noi precum nuca în perete! Mie îmi plăcea foarte mult nu pentru eficiența sa politică foarte discutabilă, ci pentru că făcea contrapunct cu toți derbedeii, mârlanii și mojicii care au invadat spațiul public imediat după ce-a sărit capacul de pe cazanul sub presiune, în decembrie 1989. La alegerile din 1990, cu inima, l-aș fi votat, tocmai din cauza acestui efect de contrast, dar l-am votat, până la urmă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
luminozitatea din el. Și apoi „noblețea obligă!” Prin centrul orașului merge pe jos ca să fie văzut, ca un panou de publicitate. „Mercedesul” îl așteaptă la firmă, în garaj. Pășește întrun fel anume. Mersul lui trebuie să se deosebească de al mojicilor. Să prezinte importanță, siguranță, admirație, pe măsura contului de la bancă care-i dă prestanță, putere, măreție. Dumnezeu mi-a dat avere și putere, ca să mă asemăn cu el... Peste toată nenorocirea lumii, trece unsul lui Dumnezeu. În genunchi, mocofanilor! Și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
în contact cu persoane care vorbeau dialecte slave. Unele cuvinte slave moderne au pătruns în vocabularul reprezentativ al limbii române. Cele mai multe (treizeci și patru) sunt bulgărești (bolnav, ciudat, a cloci, crac, grijă, grozav etc.); urmează (în număr de șapte) cele rusești (cavaler, mojic, poliție, poștă etc.) și (câte două) cele ucrainene (calic, a toropi) și cele sârbești (printre care și cuvântul sârb). Nu rareori un cuvânt a pătruns în română pe mai multe căi, deci din mai multe limbi, poate avea o etimologie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
așa. Adriana dădu din cap când văzu că Emmy se uita la ea cu o expresie amuzată. Oh, scumpo, n-am vrut să spun asta. Doar eram de acord cu tine că de data asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu și celălalt invitat rămas atît de stupefiat Încît i-am uitat și numele au amuțit Într-o jenă reflectorizată, ministrul Culturii s-a lansat nestingherit În aprecieri lucioase la adresa mojicului românesc. Parcă era-n Maidanul cu dragoste. Să fie de la Renaștere, fiindcă dă tulburări pe meninge, să fie de la premoniție, un vis ce i-a spus acolo, chiar În emisiune, printre tuburi de lipici și peruci ispititoare, că Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
revistă amintirile. Tatăl lui a cumpărat casa pentru mama lui. Fusese doar o satisfacere a mîndriei lui: familia Exley părăsea În stil mare clasa mijlocie. Nu au avut niciodată lumini de Crăciun pe gazon - Preston Exley spunea că sînt pentru mojici. Thomas a căzut din balcon și a avut eleganța să nu plîngă. Cu ocazia Întoarcerii sale din război, tatăl lui a dat o petrecere la care au fost invitați doar primarul, membrii consiliului municipal și oameni de la LAPD care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu toate piedicele ce am avut și eu, totuși mă găsesc la zi cu plata câștigurilor. Consultând aceste registre ați fi putut constata asemenea în care partidă se găsesc mai mulți păsuiți în paguba statului, între nobilii conservatori sau între mojicii radicali. Cât despre afirmarea d-voastră că am deschis un biurou de împămîntenire, insinuând că aș putea face un trafic din datoria mea de mandatar al țării, eu stimez prea mult pe concetățenii mei ca să bănuiesc că s-ar găsi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tramcar, În cupeu pe roate de cauciuc, pe jos În galoși - pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea și a-Ți Întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic ș.cl.”. Amicul X e emanația spațiului balcanic și poartă generic numele Mitică. Funcționarii și mahalagii beau obișnuit bere, intelectualii - capuțin: „Acolo - precum odinioară muzele În Parnas - se adunau intelectualii spre a-și Împărtăși Înaltele cugetări și inspirațiuni, gustând un fel
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de-a lungul timpului la marile hramuri și sărbători. În descrierea pe care o face „sărbătorii de mare slavă întru cinstirea Sfintei noastre maica Parascheva”, din perioada domniei lui Gheorghe Duca (1679), Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955 : 230). Cercetătoarea Violeta Barbu notează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
10 Mai), N. Iorga (Bunele vremi ale lui Attila), I.L. Caragiale, 1907, din primăvară până-n toamnă, Tudor Arghezi (10 Mai la Mitropolie), ori cu celebrul pamflet Baroane: „Ce semeț erai odinioară, dragul meu, de n-ai fi fost. Și ce mojic! Ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc...”), dar și din publicistica lui Eminescu, Eugen Ionescu, Nae Ionescu, Emil Cioran ori Pamfil Șeicaru, cel invocat în Tușitul în flaut și pe care L. Rebreanu, în romanul Jar, îl recrea în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ele, par să fi fost destul de frecvente. „Nu mă dau pe zece sărdari d-ăștiia de modă - exclamă coconul Eftimie (O soarè la mahala) -. Auzi, boier, și să-mi umble îmbrăcat deopotrivă cu un carătaș. De, da’ de unde o să-l cunoască mojicul, să-i facă loc? N-are ighemonicon, n-are mersu ăla, de departe, frate, parcă îți strigă: dă-te-n lături, trece boierul. Of, zău, rele vremi am ajuns!“ Lucrurile, firește, nu se rezumă la atât. Nivelarea vestimentară dă glas
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]