94 matches
-
Despre orice ar fi vorba, reacționăm alandala, scoțându-ne, precum cactușii, spinii și împungând în dreapta sau în stânga, fie că ni se vrea binele sau răul. Nu știm decât de limbajul mitocăniei și nu ne recunoaștem decât în gesturile deocheate ale mojicilor de mahala. Stresați de provocarea de-a schimba ceva din stilul "o mână spală pe alta", stăm îmbufnați într-un moment în care ar trebui să chiuim de bucurie. Există și o altă problemă de fond, arareori abordată. Dar dacă
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Ce nu reținem, deși e pur Caragiale, cu lanțul slăbiciunilor, și cu preferința-i pentru încrengături (ce-a rămas din nostalgia romantică după marile familii...) ne spune Șerban Foarță: "e-ntr-un vechi conflict cu tizul/ Cancelarului de Fier/ un mojic al cărui fler/ nu acceptă, -n preajmă, izul// finului, de alt fason,/ al Gigichii (care-i sora/ Zambilichii, care-i nora/ soru-sii) și-al lui Garson, - // cuscrul străbunicii moapsei/ Tinculinii Gaiduri,/ o nubilă cu cîlți gri/ și pluș alb de-
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
și încruntat. 2 Se-apropie ceasul memoriei, viu, Vă caut pe toate, vă mângâi, vă știu: Pe tine, ce știrea pe brațu-mi te-a frânt, Pe tine, ce nu mai pășești pe pământ, Pe tine, frumoasă, ce-ai zis la mojici: Eu vin ca acasă la ocnă, aici". Chema-le-ași pe nume pe toate ce-au fost, Dar ei mi-au rupt lista, n-o știu pe de rost. Lor - negru lințoliu și larg le-am țesut Din vorba ce-au spus
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
ne vedem în continuare de mărunta, călduța noastră liniște coclită. în loc să eliminăm aceste cangrene ale civilizației, devenim noi înșine victimele lor. Vulgaritatea respingătoare, pătrunsă în societatea românească o dată cu bolșevicii, a devenit astăzi regula, și nu excepția. Dacă nu ești bădăran, mojic, mahalagiu, nesimțit, mitocan nu ai nici o șansă de-a fi auzit. Lucrul e valabil și în afaceri, și în manifestările publice. Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
în cireadă. O avansare în ierarhie cu mijloacele lui Dinu Păturică, arivistul reprezentativ pentru generația lui literară. Firește, din moravurile clasei în care intră, boierul cu fond bovin preia ghiontul agresiv și replica răstită, menite să-l salte repede peste mojici. Anexele, un soi de ajutoare ale eroului căzute în ridicol, nu lipsesc, vizitatorul imprudent fiind prevenit, cu îndreptățire, de o slugă, că „s-a schimbat boierul, nu e cum îl știi." Față de acest unchi ajuns și disprețuitor, care-și îndepărtează
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
alți prieteni comuni sau prietene de-ale mele pot spune mai amănunțit decât mine "niște chestii socoteli":)))....și încă ceva mai clovnulet,vezi că eu nu sunt Băse sau alții de care faci tu spume zilnic,cu mine nu țin mojicii și mârlanii.Eu nu mint și mai ales TU PT MINE AI FOST CEVA AȘA....de PLICTISEALĂ BĂIEȚEL.....got that little dick:)))?......And for u aș always,love u much,Oana
Oana Zăvoranu, atac dur la Badea: Un mârlan și mincinos () [Corola-journal/Journalistic/73291_a_74616]
-
însă ironic că " În ultima vreme se poz(ition)eaza cam strâmb fotograful ...". Nici postura în care au fost surprinși protagoniștii nu a scăpat atenției vigilente a celor care au privit imaginea: "Personalitatea întinde mâna, cel care refuză strângerea e mojicul", a scris un utilizator al internetului. "La... negocieri?", a întrebat un altul. Ulterior, Adrian Papahagi a revenit și a transmis un îndemn tuturor internauților: "Lăsați speculațiile. Ne-am strâns mâna cu mare simpatie și căldura, ca de-obicei". Nemulțumirile fanilor
Unde și cu cine s-a întâlnit Băsescu după mitingul PMP by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/31583_a_32908]
-
pot înmulți la nesfârșit. Răsfoiți orice program de televiziune și veți constata în ce măsură deșuchierea și dezmățul au înlocuit reflexele normale ale românilor. Aici nu e vorba de "conservatorism" vs. "progresism". E vorba de conflictul ireductibil între bun simț și mârlănie. Mojicul, escrocul, mincinosul, incompetentul - iată cine sunt personajele oferite drept model societății românești. Supraexpunerea acestora e motivată de așa-numitul "rating", de gogorița născocită de-o mână de escroci conștienți că nu pot fi performanți în spațiul pozitivului, și atunci au
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
luminozitatea din el. Și apoi „noblețea obligă!” Prin centrul orașului merge pe jos ca să fie văzut, ca un panou de publicitate. „Mercedesul” îl așteaptă la firmă, în garaj. Pășește întrun fel anume. Mersul lui trebuie să se deosebească de al mojicilor. Să prezinte importanță, siguranță, admirație, pe măsura contului de la bancă care-i dă prestanță, putere, măreție. Dumnezeu mi-a dat avere și putere, ca să mă asemăn cu el... Peste toată nenorocirea lumii, trece unsul lui Dumnezeu. În genunchi, mocofanilor! Și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
-mă lângă ușă ca să exersez caligrafia. M-am apucat să copiez câteva versuri din Lope pe care le auzisem recitate de mai multe ori de căpitan În nopțile când rănile de la Fleurus Îl chinuiau mai abitir: Încă n-a venit mojicul care lat o să rămână, ca pe-o cinste primind moartea din senioriala-mi mână... Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și pentru a suporta mai ușor durerea, nu le răpea În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat de ultima gară, căci Anna dispăruse fără urmă, iar martorii oculari demni de încredere spun că l-au găsit pe conte zăcând ca un mojic de rând, fără acoperiș, privind țeapăn în lungul șinelor de cale ferată. O ZI DIN VIAȚA GUNOIERULUI VASILE Gunoierul Vasile se trezi luni dimineață cu sentimentul că plutește. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Obosit de viață, obosit de moarte“? Cel mai simplu răspuns ar fi: frânturi din viața de zi cu zi a familiei Ximen din satul omonim din ținutul Gaomi de nord-est și a altor oameni, săteni sau orășeni, personalități locale sau mojici care și-au împletit destinul cu aceasta vreme de cincizeci de ani și modul în care au resimțit cu toții, departe de capitală, transformările politice, sociale și economice prin care a trecut China din 1950 până prin anul 2000. Omorârea fără judecată
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
în contact cu persoane care vorbeau dialecte slave. Unele cuvinte slave moderne au pătruns în vocabularul reprezentativ al limbii române. Cele mai multe (treizeci și patru) sunt bulgărești (bolnav, ciudat, a cloci, crac, grijă, grozav etc.); urmează (în număr de șapte) cele rusești (cavaler, mojic, poliție, poștă etc.) și (câte două) cele ucrainene (calic, a toropi) și cele sârbești (printre care și cuvântul sârb). Nu rareori un cuvânt a pătruns în română pe mai multe căi, deci din mai multe limbi, poate avea o etimologie
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
a noastră părere, îndeajuns. Din aceste considerații ale noastre " Romînul" deduce că cerem ca bătaia să se reguleze în școale în mod oficial, că cerem ca învățătorii să pălmuiască, dar să-și spele mâna pentru c-a atins pe copilul mojicului. 78 {EminescuOpXIII 79} "Romînul" își permite, cu acea rară doză de aroganță care-i e proprie, să ne atribuie idei pe cari nu le-am emis niciodată, ba nici nu le-am putut emite. Copilul mojicului n-are nevoie de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a atins pe copilul mojicului. 78 {EminescuOpXIII 79} "Romînul" își permite, cu acea rară doză de aroganță care-i e proprie, să ne atribuie idei pe cari nu le-am emis niciodată, ba nici nu le-am putut emite. Copilul mojicului n-are nevoie de bătaie. O știm din experiență că nici un elev nu e mai ascultător, mai harnic, mai în bună orânduială în toate ale lui decât copilul țăranului. Acesta își îndrăgește învățătorul și-i intră în voie. Daca vrounul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mituirile nu folosesc, căci executorul nu poate gândi totdeuna numai la sine, ci trebuie să gândească și la ministrul de finanțe care-i cere bani. Oare un popor care vede guvernul reprezentat de indivizi atât de venali și atât de mojici poate să mai aibă conștiință de stat și respect de legi, în existența cărora nici nu crede? Nu e de. mirare daca 'n timpul din urmă au fost uciși în curs de opt zile doi executori și un consilier fiscal
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
De câți ani te judeci, Vulpe? [ȘTEFAN VULPE] Apoi am vrut-o, judecata, o duc M[ăria] Ta. [VODĂ] Numa să te alegi cu ceva, Vulpe fătul meu. {EminescuOpVIII 373} FRAGMENTARIUM LA COMEDII A. FRAGMENTE NEAFILIABILE 1 a 2255 - Mă mojicule, de unde dracu ieșiși și tu prin București mă, ei al dracului! - Cum mai petreci tu, bețivule! - Ce mai faci, frate-meu. b 2255 aci-n birturi naționale găsești cât [să] te-mbeți pe naționale, de nu vezi cu ochii pîn-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
definitiv. Avea destule treburi și obligații față de soră-sa, la care stătea fără să-i plătească chirie... Ce mare lucru să-i fi sugerat că se grăbește și că, oricum, nu agreează genul ăsta de conversație? Să fi făcut pe mojicul, deh, poate asta ar fi meritat puștoaica aia gureșă, care o întrecea și pe Roșioara în pasiunea ei pentru intrigăraie. N-ar fi vrut s-o jignească, dar nici să-i dea apă la moară. Replicile lui distrate, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
revistă amintirile. Tatăl lui a cumpărat casa pentru mama lui. Fusese doar o satisfacere a mîndriei lui: familia Exley părăsea În stil mare clasa mijlocie. Nu au avut niciodată lumini de Crăciun pe gazon - Preston Exley spunea că sînt pentru mojici. Thomas a căzut din balcon și a avut eleganța să nu plîngă. Cu ocazia Întoarcerii sale din război, tatăl lui a dat o petrecere la care au fost invitați doar primarul, membrii consiliului municipal și oameni de la LAPD care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu aud vorbindu-se de subiectul ăsta“. O Întreagă parte a existenței noastre comune e cu neputință de evocat atunci cînd ne lăsăm În voia discuțiilor despre trecut. SÎnt numeroase momente În care m-am purtat cu ea ca un mojic. Mi-a spus o dată, cu nu știu ce ocazie, dar, În privința asta, nu ocaziile i-au lipsit: „CÎnd vrei, te pricepi de minune să le strici oamenilor viața“. Dar pe a mea oare n-am stricat-o? Ceea ce mă deprimă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zi să trăiesc cu ea și m-a Întrebat: „De ce rămîi cu Delphine?“. Făcea parte dintre cele care te anunță că sînt amorezate de tine de cum te afli cu ele În același pat. Răspunsul meu a fost cel al unui mojic: aproape tot ce-mi spunea mi se părea idiot. Unchiul Laurei avea un hotel la Capri. Ea m-a dus undeva să dansăm pînă În zori și a refuzat să mă Însoțească În camera mea, dar mi-a propus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luăm prînzul duminical la socrii mei, discutăm despre evenimentele săptămînii fără a vorbi cu adevărat despre ceva, terminăm totul În aproximativ jumătate de oră, apoi ne ridicăm de la masă și numărăm minutele pînă cînd putem să plecăm fără să părem mojici. În seara asta, cu Trish, Gregory și Lisa de față, am senzația că petrec ore minunate În compania unui grup mare de prieteni. În loc să facem conversație, povestim de zor, fiecare Încercînd să fie mai haios sau mai revoltător decît cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sfătui să începi să pregătești ceva de mâncare. — Mai bine plec, spuse agentul Mancuso. — Ignatius, ar trebui să-ți fie rușine, spuse doamna Reilly cu o voce furioasă. Eu și domnu’ Mancuso ăsta tocma’ beam câte-o cafea. Ai fost mojic toată după-masa. Nu-ți pasă de unde scot banii. Nu-ți pasă dacă intru-n pușcărie. Ție nu-ți pasă de nimic. — Urmează oare să fiu atacat în propria mea casă, în prezența unui străin cu barba falsă? — Mi-e inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bună maimuță ce se află, e un animal social: de o mare trecere se bucură, În cazul său, clientelismul, nepotismul, bișnița și bîrfa ca jalon intrinsec de conduită etică, argumenta el. E pură biologie. — Iată că s-o schimba. — Ce mojic mai ești și dumneata uneori, Daniel. Tomás moștenise Înfățișarea de dur de la taică-său, un prosper administrator de terenuri care avea un birou pe strada Pelayo, lîngă magazinele El Siglo. Domnul Aguilar aparținea acelei spițe de minți privilegiate care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa. Adriana dădu din cap când văzu că Emmy se uita la ea cu o expresie amuzată. Oh, scumpo, n-am vrut să spun asta. Doar eram de acord cu tine că de data asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]