89 matches
-
victima pamfletului anecdotic, irevocabil zdrobită, rămâne Petru Groza: "omul fără mustăți și barbă, dar cu testicole înfierbântate, de armăsar, spaima femeilor care se plimbă pe stradă, fiindcă le acostează ca un adolescent huliganic (...) Dacă Voitec este Ťfemeia cu barbăť (bărbat molâu și șovăitor, decis numai în favoarea propriilor interese), apoi Groza este o prostituată a trotuarului politic, cu o mentalitate de prostituată și cu o memorie afectivă similară" (p. 227). Savuros în dezvăluirile de culise și inventiv în anecdota pamfletară, Petre Pandrea
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
se mișca iute, duduiau podelele sub ea și se loveau cu clinchet dulce țurțurii de cristal ai candelabrelor; când pășea prin odăi, toată casa era un clinchet de clopoței..."), dominatoare și împătimită de avere, ca și Blagu de altfel, soțul molâu și supus în toate, Sida este o Mara, într-adevăr, ajunsă însă în faza decăderii și a oribilei decrepitudini trupești. "Molohul de grăsime" e doborât de boli, femeia clocotitoare de odinioară e țintuită la pat de paralizie și moare înaintea
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
un pic cam... tonți. În „Sezonul de împerechere“, Bertie, pentru a evita să se îndrepte către altar lângă cea mai siropoasă și tălâmbă femeie din lume, pleacă în vizită la Deverill Hall, dân- du-se drept Gussie, prietenul său cel molâu. De parcă asta n-ar fi destul, Gussie apare și el la Deverill Hall, dându-se drept Bertie. Numai Jeeves mai poate salva situația... P.G. Wodehouse: Sezonul de împerechere. Editura Polirom, București, 2005. Preț: 235 000/23,5 lei. Un neîndurător
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
îndoită-n șale-n Roua ce s-o rup mă-ncumet. Ci vreu să-i aduc fîntîna Grea-n paharul străveziu Fără să-mi tremure mîna, Cerșetorul ei să fiu, Cînd se-ncheagă-n flori smîntîna Și-n șanțuri mîlul molîu. Doamne, lasă-mă să-ți scriu Înc-o dată-n zori lumina.
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14566_a_15891]
-
bătălia de la El Salto. Gândește-te ce înseamnă asta. Unde mai pui că o să-și poată găsi și ea un soț mai de Doamne-ajută. Am auzit că portughezii sunt mojici și împuțiți, dar buni la pat. Oricum, nu seamănă cu molâii ăștia din Castilia. Ines era cu doi ani mai mică decât Constancia, alături de care copilărise la curtea semiorientală a acesteia din urmă, sub oblăduirea lui "El Escritor", un văduv de patruzeci și cinci de ani pe care moartea soției păruse
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
zise atât de oficial "bună ziua", încît fata se-nveseli și mai tare. Bănățenii ăștia tăntîlăi. La Govora Costel era-ntr-un grup de ucenici de la o școală profesională din Lugoj, toți o apă și-un pământ, înceți la minte și molâi, încît muntencele afurisite, Maria și încă două, care-și luaseră bilet prin sindicat, o țineau într-o distracție pe seama lor. Le dădeau întîlnire și nu se duceau, îi trimiteau să le aducă cine știe ce, și ei se păcăleau, și a doua
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Răsfoi prin el, în scopul de a găsi cazul lui Simion. Atacul afazic putea fi un aspect al unei simple congestii cerebrale, dar putea fi și altceva. Acest altceva, Felix refuză să și-l închipuie măcar. Era cu neputință. Un molâu ca Simion! Luă iar caietul bătrânului și privi cuvintele scrise în el. N-aveau nici o legătură logică între ele, totuși, un fir asociativ părea să le înlănțuie. Probabil că Simion făcuse exerciții de caligrafie, ca unul căruia îi plăceau lucrările
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar de unde-l cunoști? - Ah, nu știi, zise Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu, de te-apucă capul. A venit nu știu de câte ori, săracul, până a terminat drăcia asta. Nici nu seamănă! Ce, așa bătrână sunt eu? Începuse să mă cam îndese muțește, să mă apuce de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunem, Lizaveta Prokofievna nu se îndoia câtuși de puțin: respecta extrem de mult modul cum judeca Adelaida Ivanovna și îi plăcea să se sfătuiască cu ea. Dar că-i o „curcă plouată“ - în privința asta nu mai încăpea îndoială: „e-atât de molâie, încât nici n-o poți face să se trezească! De altfel, nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de tot cu ele!“ Lizaveta Prokofievna avea un fel de inexplicabilă simpatie compătimitoare pentru Alexandra Ivanovna, mai multă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curajul să intre. Visul i-a fost imediat relatat solemn Lizavetei Prokofievna de cele două surori, care râdeau cu hohote; dar mama lor s-a supărat foarte tare și a spus că toate trei sunt niște proaste. „Hm! E tare molâie, cu adevărat o «curcă plouată», nimic n-o mișcă, dar tânjește și câteodată se uită cu tristețe la mine! De ce-i amărâtă, de ce?“ Uneori îi punea această întrebare lui Ivan Feodorovici, după cum îi era obiceiul, isteric, amenințător, așteptând un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
paște pe Libo. Da, ar fi o mare prostie din partea lui să ia singur drumul exilului. O să-l pună tot pe Asinius Gallus să-l povățuiască. Dar se poate întâmpla și invers. Pe fiul său vitreg l-a considerat dintotdeauna molâu și tăntălău. Dar dacă de data aceasta este dispus să se apere? Să acuze chiar? Oftează. Nici asta n-ar fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puțoiului, făcându-l să-și țină urechile ciulite pentru noi. Ai putea să obții niște informații despre droguri dacă-l zgâlțâim pe ticălos. Acucă vine Crăciunu toți vor să se aprovizioneze cu marfă. — Sacul ăla cu spermă a fost cam molâu În ultimu timp. A uitat care-i sunt adevărații prieteni. Prietenii din partea asta a domeniului, zâmbește Ray. Poți să zici ce vrei despre Ray Lennox, dai gabor get-beget. — E timpul să-i aducem aminte, zâmbesc eu. Și ce ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pula mea, puțoiu. Ne oprim să halim ceva la plăcintăria de pe South Bridge. Eddie Moncur de la secția din South Side e acolo cu un puțoi În uniformă. Le fac un semn din cap. Ne servește un puțoi obez, leneș și molâu, adică ar trebui să ne servească, dar nu se grăbește deloc. — Cine a mâncat toate plăcintele... Încep eu să psalmodiez rar, dar domnul Labagiu Beton Lennox refuză să mi se alăture - nu se-njosește cu chestii din astea, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îi spunea. Să știi cum arăt în fiecare părticică, ce vreau și ce-am făcut până acum. Papá e un bărbat nemaipomenit, mi-ar face toate poftele, m-a învățat tot ce știa mai de preț, îl ador. Dar e molâu și tot ce își dorește este să vină seara mai repede, să-și ungă încheieturile cu nămol, să se întindă în patul lui, în camera lui separată, cu o carte în brațe și motanul castrat Pisistrate la picioare. Suferă cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de gîngănii oribile. Ptiu, că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pămînt, sub care puteau să-și afle adăpostul nu numai Muma pădurii, ci și rudele ei mai apropiate; întîlneai numeroase trunchiuri răsturnate ori încîlcite unele peste altele. Noi însă n-aveam de-a face nici cu niște fricoși, nici cu molîi. Nici unul n-ar fi dat înapoi de la asemenea greu. Dar să nu zicem vorbă mare. Oricît curaj aveau ei și oricît îi chema ținta minunată a expediției, cînd s-au văzut într-un asemenea loc și au mai auzit și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și porni în fugă spre poartă urmată de Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el nu-l interesa nimic. Știa că evenimentul este pregătit cu grijă și atenție de părinți; că, din dimineața imediat următoare, totul va fi altfel, decât până În ajun; că, el, Dan cel Mic, va deveni major, coproprietar, copatron, iar, dacă molâul de Olovinaru se va ține de cuvânt, el, Dan cel Mic, va deveni, chiar, unicul stăpân al acestei mari bogății, și asta-l făcea să fie, oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să-l ajute. Și cine altul era mai bun decât Iuda Iscariotenu’? Oare nu el întinsese mâna o dată cu Iisus, oare nu el voia să fie asemeni lui Iisus, oare nu iubești nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără cruzimea anteriorului. Are o ”sentimentalitate rîzătoare care nu jignește lumea observată” (spunea G. Călinescu). Savuroasă scena pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final - cea a unei familii reunite de „molîul” Spirache. Cum s-a mai observat, Soacra e geamănă cu Aneta Duduleanu din Gaițele. Fiindcă am pomenit de afinități: ele Încep, cum am mai spus, cu Alecsandri (Chiriachița e chiar...Chirița! Iar Decebal, spunea M.Ghițulescu, e un Guliță din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă, de rămânea lată după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era lividă. O mînă se lăsă grea pe umărul ei. MÎna Yvonnei, tăbăcită, deformată de reumatism articular, ca o gheară puternică de pasăre răpitoare care arată că știe să apuce. - Hotărît lucru, bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]