86 matches
-
gol; grav; grăsuț; ieftin; incapabil; indiferent; inflamabil; influențabil; inimă; intelect; împuținat; încercare; îndrăgostit; înfometat; înger; jele; josnic; limitat; limonadă; lipit; lipsa puterii; lipsă; lipsit de putere; Lore; mai bine decît gras; malnutrit; micuț; mintal; de minte; mînca; mîrțoagă; model; molcom; molîu; moșneag; mușchi; neadaptat; neajutorare; necăjit; necredincios; nedrept; nefericit; negras; nehrănit; neimportant; neiscusit; neîncercat; nevoie; nevrednic; normal; nu mănîncă; oarecare; obez; obosit; ogor; omul; omuleț; pas; păcat; pericol; persoană; persoană slabă; picior; piele și os; pierdut; plăpînd; poet; prăpădit; prea; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și trei busturi dedicate lui Mihai Eminescu, George Enescu și Gala Galaction. Aici s-a născut (16 aprilie 1896) poetul suprarealist Tristan Tzara (pseudonim). Et.: n. pers. Moin(e)a, la origine o poreclă de la moină, cu sensul “om moale, molâu, blând”(reamintim că un mare atlet din Cluj se numea Ion Moina )+ suf. -ești. NEGOIEȘTI, sat din comuna Ștefan cel Mare, situat pe cursul inferior al râului Trotuș, la 10 km. de Onești, fiind inițial o proprietate domnească. De aceea
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
iar P. Zarifopol o consideră nereprezentativă pentru marele talent al autorului: Cred că nicăieri în opera lui convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atît de fade și molîi din monologurile Ancei, în replicile sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
puțoiului, făcându-l să-și țină urechile ciulite pentru noi. Ai putea să obții niște informații despre droguri dacă-l zgâlțâim pe ticălos. Acucă vine Crăciunu toți vor să se aprovizioneze cu marfă. — Sacul ăla cu spermă a fost cam molâu În ultimu timp. A uitat care-i sunt adevărații prieteni. Prietenii din partea asta a domeniului, zâmbește Ray. Poți să zici ce vrei despre Ray Lennox, dai gabor get-beget. — E timpul să-i aducem aminte, zâmbesc eu. Și ce ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pula mea, puțoiu. Ne oprim să halim ceva la plăcintăria de pe South Bridge. Eddie Moncur de la secția din South Side e acolo cu un puțoi În uniformă. Le fac un semn din cap. Ne servește un puțoi obez, leneș și molâu, adică ar trebui să ne servească, dar nu se grăbește deloc. — Cine a mâncat toate plăcintele... Încep eu să psalmodiez rar, dar domnul Labagiu Beton Lennox refuză să mi se alăture - nu se-njosește cu chestii din astea, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu mai știe unde s-o caute. Reperată, abia ai timp să-ntorci capul că a și șters-o. Pozează doar lui Dumnezeu. Și o face cu predilecție pe covorul roșu al toamnei, Între scurtele și explozivele zvîcniri. Sfidînd reporterii molîi. De la Început, m-am gîndit la ceea ce m-a impresionat mereu la veveriță: oprirea subită după o goană de zvîrlugă. Și poza țeapănă și iscoditoare dintre puseele de alergare. Pornind de la poză, m-am gîndit, Încercînd diverse variante, la situația
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred că nicăieri în opera lui Caragiale convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atât de fade și molâi din monoloagele Ancăi, în replicele sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Poliția română, un articol pentru aurolaci gînditori: „Căsătorie la Academia de Poliție”. „Era de așteptat ca doi tineri vivanți, serioși și profunzi să se căsătorească.” Ba nu era de așteptat deloc, de obicei se căsătoresc tinerii mai puțin vivanți, mai molîi. Un nostalgic definitiv cretin, citează o fabulă i-a apucat pe toți Grigore Alexandrescu , isprăvindu-și nenorocirea de articol cu o „factură pshiho-morală-scorpionică”. Prin aceasta se dă de Înțeles că scorpionul Îl roagă pe cățel să-l treacă rîul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îi spunea. Să știi cum arăt în fiecare părticică, ce vreau și ce-am făcut până acum. Papá e un bărbat nemaipomenit, mi-ar face toate poftele, m-a învățat tot ce știa mai de preț, îl ador. Dar e molâu și tot ce își dorește este să vină seara mai repede, să-și ungă încheieturile cu nămol, să se întindă în patul lui, în camera lui separată, cu o carte în brațe și motanul castrat Pisistrate la picioare. Suferă cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spunem, Lizaveta Prokofievna nu se îndoia câtuși de puțin: respecta extrem de mult modul cum judeca Adelaida Ivanovna și îi plăcea să se sfătuiască cu ea. Dar că-i o „curcă plouată“ - în privința asta nu mai încăpea îndoială: „e-atât de molâie, încât nici n-o poți face să se trezească! De altfel, nici «curcile plouate» nu-s molâi- ptiu! M-am zăpăcit de tot cu ele!“ Lizaveta Prokofievna avea un fel de inexplicabilă simpatie compătimitoare pentru Alexandra Ivanovna, mai multă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curajul să intre. Visul i-a fost imediat relatat solemn Lizavetei Prokofievna de cele două surori, care râdeau cu hohote; dar mama lor s-a supărat foarte tare și a spus că toate trei sunt niște proaste. „Hm! E tare molâie, cu adevărat o «curcă plouată», nimic n-o mișcă, dar tânjește și câteodată se uită cu tristețe la mine! De ce-i amărâtă, de ce?“ Uneori îi punea această întrebare lui Ivan Feodorovici, după cum îi era obiceiul, isteric, amenințător, așteptând un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un zdrahon de golan, a strîns-o în brațe ca într-o menghină și a făcut ce a vrut cu ea. După ciudată întîmplare, rămasă singură și amețită, Ileana l-a văzut pe Vasile Ciupercă holbîndu-se la ea. Rîde moale și molîul vine îndrăzneț cum nu-l puteai bănui și o strînge și el în brațe. Nu avea aceiași putere ca Eugen, dar Ileana se simțea tot bine și acum. Timpul trece și vine vremea bătăilor zilnice, cu strigături și întrebări răcnite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mama mea a fost permanent mândră că ea seamănă cu mama și nu cu tatăl, care a trăit mult și pe care l-am cunoscut mult mai bine. Toți frații și surorile - adică mama mea și frații ei - îl considerau molâu și cam stupid și așa am fost învățați și eu și sora mea, precum și verii și verele noastre să îl considerăm. Tonul la adresa lui era unul destul de depreciativ, deși nu era bețiv sau cu alte păcate majore, era la vârsta lui
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fost un act de violență pitorească și curată, urmă Rosina. Îmi place un bărbat cu adevărat violent, un bărbat care să fie o brută, într-o manieră cuviincioasă și directă. Tu, Charles, ești un escroc odios, dar structural ești un molâu. Nici nu-mi pot da seama cum de m-am îndrăgostit de tine. Cred că fascinai oamenii prin propriile-ți iluzii despre putere, și nu prin magnetismul tău personal. Îngâmfarea ta ne inducea în eroare. Ca bărbat, ești o mămăligă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și moarte între un Orient Mijlociu unde posibilitatea de pace este admisă și unul unde acea speranță a fost eclipsată. În primul, cei care aspiră la reconciliere sunt cel puțin priviți cu interes; în al doilea, ei sunt discreditați ca molâi sau ca proști. Nu ați avea, desigur, autoritatea de a lua decizii pentru liderii din regiune. Oricât de înzestrat v-ați dovedi a fi, există destule probabilități ca violența să persiste. Aveți totuși oportunitatea de a restaura reputația Americii ca
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
chiloți. Similar: inexprimabili Gușter = gardian, polițist. Similar: caraliu, priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță Mansardă = gură. Similar: aftă, bușon, ciocomengă, fermoar, mijă, ocarină, zotcă, malaxor, muștiuc Marafeți = bani. Similar: lovele, biștari, mălai, pitaci, arginți, boabe, mardei, țechini, firfirici, copeici Marcă = deținutul cel mai temut în celulă Mascat
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
casei se împlinise prin cele două camere noi, construite de Virginia și Toader, dispariția gardului de acolo anulând o sursă de joc ce-l practicasem cu agilitate, spre stupoarea veselă a micuțului Toderică, cu bale încă la gură, mucos și molâu: cățărați amândoi deasupra, eu aruncam ierburi cu spic lipicios pe spatele trecătorilor inocenți, care primeau astfel o codiță de toată frumusețea, ce se agita după cum pășeau ei mai mult sau mai puțin săltat; muream de râs, pe înfundate - să nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
viața lor îndrăzneala de a divulga dușmanilor secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
divulga dușmanilor secretul. Din realitatea dură a vieții, imaginea ciobanului alunecă ușor în legendă. Poetul își amintește timpul când „veneau la joc ciobanii, cu cămășile înnegrite de unt și cu baltage. Venea câteodată și unul molâu. Tare ca ursul, dar molâu și scârbit. Cânta: „Ciobănaș la oi am fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic propriu absorbției motivului mioritic se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de stăpân al Ierusalimului eu n-aș accepta-o?" Ar avea un motiv încă și mai serios să refuze un astfel de cadou: orașul este de trei ori sfânt, și asta e prea mult. Când te-ai săturat de compromisul molâu al "valorilor comune", de suficiența vagă care acoperă "o anumită concepție despre om" sau de reuniuni ad-hoc care nu durează mai mult de o clipă demnitari în straie multicolore dând drumul la niște porumbei de pe treptele vreunei biserici -, când preferi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trebue să te uiți la el, cum nu te uiți la un câne! Notar e un băiat tânăr, eșit tot din sat, care se simte că va evolua spre starea de suflet a lui Irimescu. Vameș e Niculescu, un om molâu, care are o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița are o soră. O dragoste între această soră și locotenentul de grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
existat contestatari ai structurii învățământului românesc. Vasile Pârvan spunea la 1919 că "fiii țăranului nostru, vioi și clari la minte, n-au nevoie de pisolăgeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de națiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria "școala românească, organizată după programele școalei burgheze din Apus, a voit să formeze cetățeni de inițiativă, care prin munca îndârjită să creeze un comerț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Occi dent.](Ibidem, p. 148.) Czernin fusese la Focșani, unde s-a întâlnit cu regele. Nu ni s-a repetat, bineînțeles, ce au vorbit, dar revenind aici a spus: „Ce mouton de roi a pleuré dans mon gilet“.(„Acest rege molâu a plâns la pieptul meu“ (fr.). ) Nimeni nu l-a crezut, cunoscând demnitatea regelui. Ce ne îngrijora peste măsură era trecerea austro-ungarilor pe la Noua Sușița, în Ucraina, căci înțelegeam cât de imposibilă ar fi fost rezistența Moldovei luate între două
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
strană sau În amvon când afirmă că Învăță tura primită de-a gata nu dovedește nimic, nu rimează cu nimic, este inutilă, dacă nu chiar stricătoare, fiindcă n-are să scoată niciodată dintr-un imbecil un om inteligent, sau dintr-o molâie un creier activ, ci mai degrabă oameni primejdioși prin ceea ce li se pare că cunosc. Singura Învățătură care dă Într-adevăr roade (am spus-o În Glossa, prea des pomenită parcă În această carte!) este [a]ceea pe care ți-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic de vlagă. Aseară, când m’am întors de la organizația de bază, de unde am fost parțial debarcată - fapt de care mă simt și turburată, dar și bucuroasă, căci voi avea poate a zecea parte mai puțin de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]