289 matches
-
E toamnă și plâng... E toamnă și plâng după toamnă de ieri Pe când eram tinereții crăiasa, Cu sufletul meu doritor de plăceri Iubirii-mplinite veșnic mireasă. Focuri arzând buzele tale Pe obraji șiroindu-mi în ploi Mâinile rotunjind cu fervoare Albul molatic al sânilor goi. File de carte, ani de poveste Frunze-s ce azi cad pe cărări Numai iubirea încă mai crește Și-n zbor nesfârșit de cocori, Clipe ce vin tot iubire rodesc Doar toamnele mele de-o vreme descresc
E TOAMNĂ ŞI PLÂNG de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/E_toamna_si_plang.html [Corola-blog/BlogPost/355713_a_357042]
-
iubirea ta curge prin trupul meu. Iubito... Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Senzatii.html [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
epoca sa în Artă: „Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_marele_noroc_al_litera_al_florin_tene_1357967162.html [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la cumpăna dintre somn și veghe, doctorul Eugen Tomescu revedea, așa cum obișnuia la finalul zilelor încărcate, filmul acelei zile, lăsând să se deruleze toate imaginile legate de locuri, persoane și conversații, încercând cu maxim de efort să sistematizeze și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1430489031.html [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
sfânt și mut... eu sunt doar mâna slabă - copiind partituri din simfonii stelare - din dans apoteotic pe care zâne-l sfarmă de țărmuri fără guri... în ierburi - apoi - sufăr de fulgerul despotic și mă ascund sub glie - ca un pârâu molatic... și Mumele - și vâlve - deasupră-mi țes lumina de-ajung prins în gogoașă - fluture ușuratic: sunt surd și mut și sincer: ochii-mi holbează vina... ...da - aștept Învierea - aștept furtuni de raze Fulgerul Mărturiei - orânduit în fraze... sus - pe cresta muntelui
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 991 din 17 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ochii mei scăpați de plânsul ploii ocolind numele somnului greu se bucură de soare privind păsările cum se îndepărtează. De mă voi desprinde de aburul molatic al vremii, se vor limpezi zorile scuturându-se peste întinderile coapte ale grâului, punând sub pași drumurile până voi da de orașul dintre dealurile căzute-n extaz. Acolo mă voi alcătui din litere coapte în clipele învățate, să-mi scriu
DE MĂ VOI DESPRINDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 by http://confluente.ro/_de_ma_voi_desprinde_llelu_nicolae_valareanu_1379371897.html [Corola-blog/BlogPost/365061_a_366390]
-
la braț, C-avem ploi până la subraț.. În loc de zăpadă.. Iese soare un pic norii alungă, Frigul nu poate să străpungă, Vremea caldă ca să tot ajungă, Ca un timp de toamnă lungă.. O ploaie fără nica romantic, Șiroaie cu șicane de molatic, Ce murdărește decât spală, Părând ca fi în aria murdară.. De mai din sud. De nu-ți vine să ieși pe-afară, Nu batjocori vremea de ocară, Te-ar disprețui și Dumnezeu, Afară te-ai preface și în seu .. Picățele
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1422879506.html [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/elena_glodean_1456248927.html [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
scrierile de după, nu pot să nu observ o trecere din adolescentul de ieri, în cea a singurătății mistuitoare. Frumusețea cuvântului său simplu se naște din el, din fizicul lui "blajin și subțirel" care interiorizând până și lacrima, alături de lumină, aleargă molatic după acel capital care formează întregul. (...)Da, avem nevoie de sfială, emoție, (de durere, uneori) și singurătate. Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile vieții lui Teodor Dume, există cu adevărat. Eroare sau afecțiune (de data aceasta) veți spune, în
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437490154.html [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
mult prea cald pentru cum eram îmbracată de-acasă. Hotelul, frumos pe dinafară, destul de modest în interior, dar curat și cu oameni primitori. Paturile...de dimensiuni regale! Cred că doar în copilărie am mai simțit că mă pierd în imensitatea molatică a călătoriei spre lumea viselor împlinite. Zorii primei zile m-au surprins! Era ora 8,00 și afară tot întuneric! Cică așa e...cu meridianele. Colegul nostru alesese acest hotel pentru micul dejun pantagruelic, din ofertă. Chiar așa a fost
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1477816127.html [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
Autorului Au tăcut de mult păsările ori au plecat în țară păsărilor călătoare... Nu se mai aud triluri nici zgomot de aripi sub soare... E liniste-n cer, e tăcere în noi nici lacrima ploii nu-și mai cânta tristețea. Molatice umbre se-adună-puhoi!- pe-aleile toamnei și-alene, surâd înghețat către soare și nori... Referință Bibliografica: De toamnă... Cora Dimitriu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile
DE TOAMNĂ... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1476277001.html [Corola-blog/BlogPost/368716_a_370045]
-
cu un surâs Surâdeam spre-o fluturiță. Mă trecuse primăvara Ca printr-un tunel un tren Fluturiță, verișoara, Mă umpluse de polen Și veni și-un vânt sălbatic Care-mi smulse osul frunții și sprânceana De-o gândesc cu creierul molatic Pe Ileana Cosânzeana Și cu scoarță cenușie Ca un lemn de miez de nucă Mă gândesc dac-o să vie Sau spre mine-o să se ducă. (Cântec de dragoste de Nichita Stănescu) La început sunt ca niște“flăcări arginti”, din
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1427883471.html [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
și eu credeam că frumusețea clasică și măsurată a poemelor homerice îmi va pun balsamul păcii pe sufletul mei ars, dar era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și făcând să se ridice într-o voluptoasă răsuflare un bust tulburător din școala lui Fidias. “ În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Pasionalitatea_ca_reflex_al_imaginarului_in_rusoaica_de_gib_i_mihaescu.html [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
înflorite, aerul atât de îmbălsămat, încât sufletul cel mai zglobiu se simte înmuiet de o dulce melancolie și ochiul călătorului se oprește visător când pe o frunză de mesteacăn tremurătoare, când pe potirul rumen al unei flori ce se leagănă molatic sub mângâierea dulce a vântului, când pe unda care, veselă că a izbutit să se suie pe spatele unui bolovan greoi, trece de ceea parte, îi spune o glumă și-și urmează drumul înainte, scăldându-se în raze de soare
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
cauză sfârși prin a compromite noua guvernare. "Sub domnia împăratului Manuel, iubit de Dumnezeu, poporul latin, cum scrie Guillaume din Tyr,găsise în preajma lui prețul just al credinței și valorii sale. Împăratul disprețuia pe grecișorii lui, ca pe niște oameni molatici și afemeiați și având el însuși mărinimie sufletească și o bravură incomparabilă, nu încredință decât latinilor grija celor mai însemnate afaceri, încrezându-se, pe bună dreptate, în devotamentul și puterea lor. Cum erau foarte bine tratați de el li nu
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca un trunchi / S-o caute-n abise, de pe maluri, / Turnul căzu-ntr-o seară în genunchi / Și se-aruncă de dorul ei în valuri"... Un alt poet important al Cercului literar de la Sibiu, poetul Ștefan
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca un trunchi / S-o caute-n abise, de pe maluri, / Turnul căzu-ntr-o seară în genunchi / Și se-aruncă de dorul ei în valuri"... Volumul “Versuri” apărut în anul 1980 la editura Dacia, este un
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Baccanale degli Andrii", ca. 1518, Prado, Madrid) și la Peter Paul Rubens ("Bacchus", 1638-40 , 191 x 161.3 cm, Ermitaj, St. Petersburg]). Michelangelo Buonarroti îl sculptează în tinerețea lui chiar pe zeul Dionis clătinându-se și având înfățișarea unui adolescent molatic (sculptură din marmură, 1497/98, Galleria degli Uffizi, Florența), șocându-și puternic contemporanii, care căutau în imitarea artei antice idealul bunei măsuri. În felul acesta neconformist, ca întruchipare a senzualității și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
artele s-au dezvoltat și în Est, unde s-au păstrat însă și tradiții ce se îndreaptă uneori spre gesturi fanatice de apărare a proprietății/a sărăciei ce le aduce munca, dar și înșelătoriile, spionajele, speculațiile, precum și nemunca, conduitele foarte molatice sau foarte dure. Criticii împătimiți (ai "stângii" sau ai "dreptei") nu ar trebui să ignore pericolele căderii în absurd. Realitatea socio-umană trebuie schimbată pozitiv, "în bine", cum se spune adesea în limbajul curent. Ceea ce înseamnă respectarea, și nu înjosirea oamenilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
minuțios, din curiozitate, sau marșînd pur inerțial la cîte o propunere întîmplătoare, Mona este o mostră a "dezordinii amoroase" care parazitează și răvășește lumea de astăzi. O lume care - așa cum vedem în "jurnalul de călătorie" - nu mai e fascinată de molaticul Balcic, ci de viermuitorul și gălăgiosul bazar din Istanbul. Femeile care o populează, pricepute vorbitoare ale unei limbi pe care am numi-o turco-română, sînt prea crude sau mult prea coapte, uzate în aproape egală măsură, toate industrioase, veșnic ofertante
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
I-a zis Luke, cred. Dar nu contează, oricum pare să știe tot ce mișcă. Dar eu mă întreb, a fost fain? S-a gândit puțin. —Destul de fain. —Destul de fain. Doar atât? —Doar atât. — Și era moale sau... eh... știi? —Molatic la început. Tare când am terminat. Mi-a luat ceva timp să găsesc piesa. Mi-a aruncat deodată un zâmbet de zvârlugă. Ceva care ar trebui să-ți dea de gândit, am zis. —Ce anume? — Problema ta cu alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tinicheaua agățată de coadă. Cutare-i securist, ăltu-i curvar, ălălalt fătălău. Nu-i unul cum trebuie. Mihnea a închis pagina cu simbolurile și ne-am întors la textul final, cârlionțat și cu codițe. Chiar că te-apuca râsul: rândurile curgeau molatic, floral, pagină după pagină. Dacă toate viețile noastre ar fi fost scrise așa, nici un editor din lume n-ar fi avut răbdarea să le citească. Principalul reproș pe care cohorta de prietene a Adinei mi l-a făcut la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat ochii cu părul negru lăsat să fluture pe spate și fundurile micuțe tresăltând prin blugii prea strâmți. Și mai erau și tricourile albe, cu mânecă scurtă, lipicioasă. Mâinile se-atingeau firesc, molatic, într-o doară. Trebuia să fii anormal ca să nu-ți imaginezi lucruri. Maria crescuse acolo, printre „lucrurile“ din zonă. O parte le bănuiam, o parte mi le povestise ea, ce rămăsese ascuns nu trebuia scormonit. Când te naști în cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; / Ele trec cu hărnici unde ?i suspin?-n flori molatic", „Singuratece izvoare fac cu valurile larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]