289 matches
-
și cu fruntea transpirată, în legătură cu o problemă care-l frământa, dar tocmai atunci își auzi telefonul zbârnâind în buzunarul de la piept și se văzu nevoit să iasă în hol ca să poată vorbi în voie. Era Camelia care, cu vocea ei molatică și suavă, îi dădea de veste că i se făcuse un dor nespus de el și-l ruga să treacă urgent pe la televiziune ca s-o scoată în oraș, la un restaurant cu meniuri rafinate și cu atmosferă cât mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Alexandru Pallă este numit în familie și de către amici Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatic e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, Ucenicul e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: Zexe
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
Sunt autori nu numai din generații diferite (de la ,șaizeciști" la ,nouăzeciști"), dar și din școli artistice atât de deosebite, încât lecția despre poezie se susținea, de fiecare dată, altfel. De la textele dense, dramatice, grave ale Ilenei Mălăncioiu la cele ludice, molatice și încântătoare ale lui Emil Brumaru, de la prestidigitațiile savant versificate ale lui Șerban Foarță la discursul tensionat, expresionist-metafizic al lui Ion Mureșan și Ioan Es. Pop, de la tiradele expansivului Mihail Gălățanu la șerpuirile surprinzătoare ale lui Eugen Suciu și Lucian
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
corporal, cu totul. Spuneam, mai sus, că Dan Lungu nu pare să posede, în scris, complexitate. Nimic mai fals. Ba încă ce subtilă complexitate ! O vreme, chiar în debutul cărții, scandalurile monstruoase ale vecinilor trec, ambiguu, drept răfuieli conjugale între molaticul Andi și apriga Marga. O altă elucidare, mai corectă, a despărțirii bruște nu se întrevede, contrar așteptărilor de lectură. Dintre toate incertitudinile pe care le cultivă romanul, aceasta e singura care nu-și schimbă, nici o clipă, statutul. Lăsat baltă, bărbatul
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
de la o temă comună în epoca simbolistă (vezi Accompagnement al lui Samain), poetul român compune un tablou alb-argintiu, în tonuri deschise, echivalent perfect al unei pînze de Monet; majoritatea cuvintelor din această unică strofă-poem evocă luminiscența: "Pe balta clară barca molatică plutea... Albeți neprihănite curgeau din cer; - voioase Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase; Oh! alba dimineață și visul ce șoptea, Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
hominem. Cu toate astea, omulețul crescut în umbra lui Ionel Brătianu lasă un eseu strălucit despre mâinile oamenilor politici. De la Nababul mână-strânsă, la degetele mai mereu răsfirate ale lui Take Ionescu, la mâinile neliniștite ale lui Averescu și la cele molatice ale lui Brătianu. Rândurile despre Rîșcanu sunt rânduri despre Maiorescu, recunoscând un precursorat: „Nu vorbeam eu, ci Maiorescu.” Lovinescu își revine, însă, repede, recurgând tot la memorialistică și la portret. Rîșcanu e autorul unor manuale neîngrijite, ca și omul. Și
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
anunțurilor oficiale lipite la colțul străzii. Vremea celor cinci simțuri reduse la unul singur. Spionul cinează cu noi. E vremea draperiilor înțepenite, a cerului neutru, vremea politicii în măr, în sacru, în bucurie, în iubire și-n neiubire, în mânia molatică, în ginul diluat cu apă tonică, în ochii machiați, în dinții de sticlă, în grotesca limbă întortocheată. Iar asta se numește: bilanț. La capătul străzii e doar un singur zid, iar acolo e poliția. Pe cerul propagandei păsările anunță gloria
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
Silit de împrejurări, abandonează afacerile, ocupându-se, de atunci încoace, numai cu arta literară. Publică mai multe cărți de versuri la editurile Jelenkor și Kalligram din Ungaria, ca și două romane, devenite bestsellers. (Vanda eternă este unul, al doilea, Trupul molatic al nopții, fiind în curs de apariție și la noi.) Publicului nostru îi este cunoscut prin placheta de versuri O sumă de sonete (Ed. Brumar, 2006), tălmăcite de Ildiko Gâbos & Șerban Foarță. Căută din priviri următorul obiectiv când, pe raftul
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
și își udă fața în mai multe rânduri. Cu prosopul în mână se duse în bucătărie și, la telefonul de acolo, formă numărul lui Artur. Îl rugă să se întâlnească peste o oră la barul Eddy. Fragment din romanul Trupul molatic al nopții, de BOSZORMENYI ZOLTAn, în curs de apariție la Editura Brumar.
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
a ales de ei, nu aici, atât de departe, la Londra, unde mă aflu, acum îmi amintesc, îmi dau seama unde sunt, recunosc fereastra și cerul, șuieratul vântului în dungă, foșnetul necontenit al copacilor, care nu e niciodată supărător și molatic ca susurul râului, eu am plecat în altă țară, nu copilul ăsta (poate că el umblă și acum pe străzile mele), peste câteva ceasuri o să merg la slujbă în acest oraș, unde Tupra mă așteaptă, mereu vrea mai mult Bertram
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
scenă cu George Ivașcu, marele „arhitect de publicații”, cum îl numește: „Când la un capăt al firului tuna și fulgera George Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mihai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: -Da, domnule director! După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emisiei și întreba: - Pascule, mai ești la telefon? - Sunt, domnule director. - Păi dacă ești, de ce taci? - Ca să vă aud, domnule director! Iarăși contrariere. - Poftim, ca să mă
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
poete crescute la școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a spaimelor și a durerilor mai vechi sau mai noi, cea a Monicăi Pillat este solară învăluită în luminile molatice ale Paradisului. Vidului sufletesc din viața tenebroasă a Clarei Mărgineanu, îi corespunde sufletul plin de amintiri și nostalgii al Monicăi Pillat. Totul, în Dorul de rai, emană echilibru, candoare, lumină. Credința și obiceiurile tradiționale sunt cele care dau lumii continuitate
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
paginile de care ne ocupăm acum doar prin ,suplimente" la fel de grăitoare în sensul unei urmăriri înverșunate, acaparante, precum a balenei albe din Moby Dick). Din rațiuni stilistice avem a face însă cu elegante estompări. Predomină o îndîrjire inaparentă, o ciudă molatică, o iritare îndoită cu indolență cum vinul cu apă: ,în Pe culmile disperării, Cioran scrie tinerește, de multe ori prea inflamat: ŤCe este teama de moarte, de întuneric, de neființă față de teama de tine însuți?" (125). Exagerarea e egală cu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
de prea aproape) lucrurile se văd uneori foarte diferit? Exact așa cum un cine-verité are aparența unui desen animat... Într-o anumită măsură voluntar, asumat și în ton cu stilul său, Răzvan Rădulescu ne oferă un reality-novel ambalat în regulile când molatice, când colorate ale filmelor de animație. Pe de altă parte, nu e exclus ca descriptivismul abundent și lentoarea obositoare a unor pasaje să provină dintr-o evitare inconștientă a deprinderilor de scenarist. Teodosie cel Mic rămâne, fără dubii, o carte
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
lună! Dă la o parte fiecare stratal acestui târziuîn curând va fi mâine!... XII. DIMPREJUR..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
sutanelor, cuvioșia pasului, tenul deschis, nasurile ușor acviline, romane. „într-adevăr, vlahi”, gândi papa și, fără voia lui, în cuget și-n simțiri i se deșteptă brusc un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie al XV-lea era impresionat. — Și voi ce mai stați pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din filme, care tulburau somnul prietenului meu Fermín. Eu n-o puteam Înghiți deloc, iar ea răspundea sincerei mele ostilități prin priviri molatice de dispreț și indiferență. Bea avea un logodnic care-și Îndeplinea serviciul militar ca sublocotenent la Murcia, un falangist spilcuit pe nume Pablo Cascos Buendía, care provenea dintr-o familie veche, proprietară a mai multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și credințe și temeri. El și Monsignor au ocupat permanent centrul scenei, iar musafirul mai vârstnic, cu mentalitatea sa mai puțin receptivă, mai puțin deschisă, dar În nici un caz mai rece, părea mulțumit să asculte și să se Încălzească la molatica lumină solară care circula Între ceilalți doi. Monsignor avea efectul razelor de soare asupra multor semeni; și Amory a posedat această calitate În tinerețe, ba chiar, Într-o oarecare măsură, și după ce a Îmbătrânit considerabil, dar spontaneitatea reciprocă de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i la iveală pulpele albe, cu pielea molatică. — Ai grijă să nu lași nici un cub de gheață nestrâns de pe jos! Noriko se transformase Într-un bebeluș. Era dezgustată de ea Însăși. În mai puțin de cinci minute nu-și va mai aminti de rușinea de acum. — Noriko? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a munci”, se verifică dacă mai știe modelul pentru „Operația de curățare a unui birou de la stânga la dreapta”’ și sfârși cu normele de protecția muncii. În lumina puțină din odaia de comandă, carcasa lui tânără lucea stins, aruncând reflexe molatice peste lucruri. Getta 2 îl sorbea din priviri. — Spune-mi ce-ai visat... - rosti ea tărăgănat, privindu-l pe sub gene, într-un anumit fel. — Ce să visez? N-am visat nimic! spuse mirat Stejeran 1. Doar am fost scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ele să-ți fie confirmate. Un bărbat în jurul vârstei de 60 de ani, înalt, bine legat, cu plete / codiță grizonată, după caz, ținută modernă, de excursii (cămăși purtate peste blugi, fular italian, subțire, încălțări tinerești, lejere, un jerseu tricotat molatic). Mereu calm, atent la tot și la toate, d-nul Valentin era încântarea doamnelor, de toate vârstele, și admirația bărbaților din grup. Mersul său de un tempo mediu, se potrivea și celor care alergau ca niște ieduți, înaintea grupului, dar
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
mecanisme funcționau în structura lui interioară care îi înterziceau acest lucru. - Bine, mulțumesc! răspund pe un ton care se voia lipsit de orice inflexiune. Mă străduiam să ascund cât mai bine emoția ce mă cuprinsese.Vocea lui avea ceva blând, molatic, producând vibrații ciudate în sufletul meu, suflet ce era cuprins ( în mod curios) de un anume fel de fericire. - Vezi că ți-am trimis 100 euro. Dacă ajungi în oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți voi
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
epoca sa în Artă: „Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
cu nimicuri... Nici acum nu-mi vine să cred că el... Dar de ce oare îl iubesc atât de mult?... Doamne! Ce înseamnă teama și durerea asta? Parcă încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
-ntreagă vecinicie pe poale și cu a inimii mele zvâcnire în focul de pe urmă - mă întreb așa v-a fost ursit? Mă-ntreb de ce teroarea asta a amorului plăpând s-a abătut asupra voastră, mă-ntreb, ce semănați voi aici, molatic și docil fior de ghiață, ghinion pictat în expresii mute și o tăcere surdă se lasă peste cimitir ... doar o luminiță se mai zărește pe un mormânt îndepărtat și nedescifrate gânduri se ivesc ... Dar răstorn piatra de pe mormântul umbrit de
AMOR PE LEPĂDATE ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368665_a_369994]