263 matches
-
putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu sensuri metafizice. Iată că dragostea la prima vedere se poate explica cu argumentele fizicii prin racordarea unui ochi la codul estetic al altui ochi. Cum se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe dinafară, dar moleșindu-l, vlăguindu-l. Și altă dată poezia: Iubire, sete de viață! Iubire, lumea se schimbă brusc Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase în buzunare. Pe sforile pentru rufe, femeile atârnau cearșafuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
comerciali, care sunt foarte gustate. El le povestește mai departe acasă, ca s‑o excite pe Margarethe atunci când scula lui nu‑i de‑ajuns, ceea ce se întâmplă des: uneori pur și simplu nu vrea să i se scoale. Vremurile se moleșesc și devin plictisitoare, la fel și noua generație. Domnul Witkowski nu știe unde au să ducă toate astea, evident către o mediocritate călduță, dacă nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodemos îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adunat palmele peste sâni. A trecut un braț pe sub mijlocul fetei și s-a așezat deasupra ei, protejând-o de greutatea corpului său. Cu cealaltă mână a început să-i desfacă picioarele. Ea suspina și le strângea și mai tare. Moleșit de băutură și cu nervii la pământ, se simțea slăbit, dar nu a renunțat la dorința de a o poseda. A reușit să intre cu un genunchi între pulpele ei și apoi a trecut și cu piciorul celălalt între ele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
întâmpla cu Hayim Jakob? Ce soartă va avea acest suflet nevinovat, atât de iubit de amândoi, atât de multașteptat? Intră în odaia băiatului. Dormea neștiutor, întors pe burtă și-și sugea degetul policar. Se aplecă și-i mirosi căldura trupului moleșit de somn. Din inimă îi ieși un muget înfundat de fiară rănită. Nu, nu se putea despărți de copil... Cine putea despărți o mamă de pruncul ei? E nedemn, e contra naturii, e mârșav! Îi mângâie cu duioșie părul sârmos
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
în niciun fel, ba chiar, din cale-afară de liniștit precum părea, se îndreptă către bar și scoțând de acolo o sticlă de scotch, își turnă cu o mână sigură în pahar. - Vrei și tu? - Nu știu ce vreau, răspunse fata derutată și moleșită de căldura din încăpere. - Atunci să-ți prepar un suc, nu am nici un fel de băutură fără de alcool prin casă. Sebastian deschise frigiderul, scoase două portocale le tăie în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște cuburi de
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
târziu). Florile de tei, răspândind miresmele tari ale iubirii, constituie un leit-motiv statornic în creația Georgetei Resteman și nu e de mirare pentru că orice poet se îmbată de aromele lor, echivalente cu aromele iubirii pământești, care năucesc, îmbată, amețesc și moleșesc totodată. Cât de armonios se împletesc natura cu simțământul sacru, religios, în lirica acestei poete! „Pământul reavăn, cu mantii divine/ E sacră legătură și loc de-nchinăciune/ Trifoi cu patru foi zâmbește către mine/ Și mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!”, gândi ea, adâncindu-se mai mult în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce își lăsa ușor, amprentele prin trupul său tânăr și neobișnuit cu efectele alcoolului. Îl privea liniștită pe Condurache, cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
schimb trenul, exact în timpul orei de acalmie din Gara de nord. Razele provenind de la un sor muribund arunca o lumină difuză, multiformă, gălbejită, palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Era cald, foarte cald, în ziua de sâmbătă, 16 iulie... Trebuia să iau o hotărâre, dar mi-a fost foarte greu și încercam să alung, din minte și stare sufletească, acea expresie arhicunoscută: „căldură mare, mon cher!”, care mă moleșea și descuraja. Câteva mesaje pe un anumit spațiu virtual m-au ambiționat. M-am îmbrăcat grăbit, am aruncat într-o geantă strictul necesar pentru o călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi și am ajuns la
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
sud-american. "Ce frumos ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!", gândi ea dormitând în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce-și lăsa ușor, ușor, urmele prin trupul său tânăr. Îl privea liniștită pe Condurache cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul. Avea o tavă cu nisip fierbinte
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
în teribila încercare? Ignoranța? Curiozitatea? Fusese constrâns de cineva ori ceva?! Tot chestionarul dură o clipă doar, căci se pomeni în plină zi cu soare. Miji ochii îndurerați. Urechile-i păcăneau ca tobele. Corpul vlăguit de impactul cu tot se moleși, topindu-se într-o băltoacă ce fu secată rapid de arșița zilei... Referință Bibliografică: INVOLUȚIE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1297, Anul IV, 20 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
gândirii). Către finalul volumului autorul a introdus un grupaj de poeme în ritm clasic care atrag prin eufonii cu adevărat încântătoare. În întregul ei, poezia lui Petre Rău este un spațiu de liniște la care adaști ca să-ți refaci forțele moleșite de atâta tulbure bântuire prin lume care ți-e străină, printre oameni care ți-s ostili, prin atâta hărmălaie și vânzoleală zadarnică. Ea te poate scoate la liman și-ți poate conferi starea de pace lăuntrică și de liniște pe
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
care te incită, întunericul, umbra așteptându-te parcă spre a o risipi, spre a o aduce la lumină, se sprijină pe o ahitectură scriitoricească solidă, bine gândită, oricând gata să se plieze pe așteptările cititorului, dar nu spre a-l moleși ci pentru a-i excita interesul. Desigur, titlul are și conotație oximoronică, în noapte, în întuneric, umbrele nu au cum să se vadă, în mod real, ele însele fiind parte a întunericului, dar metafora, desigur, se devoalează la lectură, ne
DESCOPERIREA DE SINE – CA AVENTURĂ A CUNOAŞTERII LUMII de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365928_a_367257]
-
prea... târziu! Fiecare dintre noi ar trebui să întrebăm, înainte de a se întâmpla o nenorocire (cât putem de tare), pe cei care nu-și fac datoria față de popor. Să strigăm la ei și să-i trezim din nesimțirea care-i moleșește și-i face imuni în fața... omeniei! Ar trebui să strigăm la cei, care osândesc părinții noștri să-și trăiască apusul vieții în sărăcie și tristețe! Să strigăm la cei care calcă peste tezaurul sfânt al României! La cei care vând
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
un personaj provenit din fondul autohton românesc, prin port amintind de vechii daci care parcă au străbătut veacurile pentru a veni la Târgul de la București și prin spiritul mucalit și inteligent, amintind de personajele din snoavele populare românești, înviorează atmosfera moleșită de arșița verii. Gabriel Costan din București, actor de profesie, a valorificat calitățile terapeutice ale sării, într-o formă modernă, realizând lămpi electrice cu sare benefice pentru tratarea afecțiunilor respiratorii: rinită, sinuzită, bronșită, silicoză pulmonară, cât și ale sistemului nervos
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
e minunea cea mai miraculoasă din spațiul nostru. Nu există un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagănă în bătaia vântului jucăuș și neastâmpărat, decât freamătul tainic al cetăților verzi - pădurile, decât o livadă în floare ce-ți moleșește sufletul prin măreția mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuțe și grandoarea veșmântului floral. Pământul României mele captivează cu mirosurile enigmatice și originale, prin culorile mirifice și neobișnuite ale veșmintelor vegetației. Minunea aceasta extraordinar de magnifică și irepetabilă clădește temeinic
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Condiția de emigrant îi unește și le conferă afinități de spirit, mai puternice uneori decât rudenia de sânge... (Cezarina Adamescu) „Arizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de briză și lumina dimineților, limpede și clară, inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură... Întruna din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul dintre hotelurile din centrul orașului Phoenix, unde trebuia să mă întâlnesc cu un om
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
ceea ce duce adesea la o ceartă pe vorbe și nu pe principii și ulterior la mulțime de eșecuri. - conceptele, cuvintele ne dau o imagine foarte aproximativă despre realitatea la care se referă. - confortul prelungit nu este o țintă vieții; el moleșește și firea și caracterul omului iar mai apoi vituțile sufletești. - omul bogat sfidează cu opulența și comportarea pe cei din jur pentru că și-a pus speranța doar în bogăția sa, nu în Dumnezeu. - încrederea prea mare în bogăție poate să
COGITO 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355880_a_357209]
-
câștigat, el are dreptul să trăiască din ce în ce mai bine. În recunoștința lui nu mai rămâne loc pentru Dumnezeu. Iar starea de confort, care nu are nimic rău întrânsa, dacă nu este înțeleasă în aceste dimensiuni, macină vigoarea omului dar îl și moleșește spiritual, iar pe plan social duce la convulsii și regres. Lucra într-o intreprindere un stagiar cu atâta tragere de inimă, încât a fost propus pe lista de premiere și avansări peste termen. A venit și directorul să-l cunoască
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 6 de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355335_a_356664]
-
ceea ce duce adesea la o ceartă pe vorbe și nu pe principii și ulterior la mulțime de eșecuri. - conceptele, cuvintele ne dau o imagine foarte aproximativă despre realitatea la care se referă. - confortul prelungit nu este o țintă vieții; el moleșește și firea și caracterul omului. - omul bogat sfidează cu opulența și comportarea pe cei din jur pentru că și-a pus speranța doar în bogăția sa, nu în Dumnezeu. - încrederea prea mare în bogăție poate să-l ducă pe om la
COGITO 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355381_a_356710]