131 matches
-
urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-l plătesc pe dată... Cine să-l mai apere dacă n-am bani să-mi fac rost de cal și de arme? Bine, atunci să lupte el, negustorul cel ferchezuit, care știe să-și numere banii cu labele lui moleșite, dar nu știe să mânuiască o suliță. N-a hotărât Dumnezeu că noi suntem stăpânii, că noi suntem cei puternici și nobili? Pe noi se sprijină prinții și stăpânirile. Sabia noastră Îi aduce pe tron și Îi ajută să rămână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Undeva, trebuie să crape, tovarăși!” *Al. Zub despre Ardeleanu, Mușat & Co.: „Sînt exacți în anumite detalii, dar construcția în ansamblu e eronată. Și ei știu acest lucru...” *„Dans ce vague d’un Dimanche” (Verlaine, Sagesse, III, VIII) mă simt total moleșit. Privesc fără chef niște însemnări făcute la Bîrlad, în zona gării, cînd am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de obiecte nemai văzute. L-am studiat deci cu toată atenția; l-am com pă timit mult; și am visat adesea cu tristețe la efectele pe care civilizațiile bătrâne le produc, la acest gentilom decăzut și la anu mite organisme moleșite și lăbărțate care cresc ca lichenii la popoarele ajunse în amurgul lor. DOMNUL DE PRADT Într-o zi când fantoma lui Grimm m-a obsedat mai mult decât de obicei, l-am văzut deodată apărând la mine pe Domnul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
climatelor a lui Montesquieu 57: "Natura apare omului, așa ca și altor animale și plante, a avea anumite climate și împrejurări hotărâtoare pentru șederea sa... Influența climei și a terenului face pe ruși duri, activi și harnici și pe turci moleșiți, efeminați și leneși. Rusul cel învârtoșat prin natură, educație, teren și mod de viață se adapă dintr-o mlaștină, se satură dintr-un dovleac și suportă frigul până la moarte... Soldatul rus se crede a fi un martir, dacă moare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fi și din distincția lor. Îndepărtați-i încă și mai mult, atunci ar înceta să producă roade coapte și în final chiar ar muri. Influența climei și a terenului face pe ruși duri, activi și harnici și pe turci moleșiți, efeminați și leneși. Rusul cel învârtoșat prin natură, educație, teren și mod de viață, se adapă dintr-o mlaștină, se satură dintr-un dovleac și suportă frigul până la moarte chiar; turcul se află doborât de îndată fără orez, foc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
deoarece nu lasă nimic altceva de observat. Rusul moare după glorie și onoare și nu ia în considerație nici un pericol, nici viața, nici dreptul ultimele au la el un rang secund, având valoarea numai a unor sentimente inferioare; turcul cel moleșit și deprimat, care toate celelalte le socotește inferioare vieții și plăcerii, strigă tare acasă și pe câmpul de bătălie că timpul menit stăpânirii lor s-a terminat. Astfel își subminează ei însăși, cu propria mână, căderea lor, astfel nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îl proiectează spre ea fără a-i mai lăsa timp să-și termine fraza. Evident, e ziua ciocnirilor!... De data asta, se ține bine, dar temperatura sânilor ei, sfidând grosimea hainelor, îi taie respirația. Rămâne lipit de ei, amețit, asurzit, moleșit, mică insectă prinsă de o hârtie de muște! Vai! Țigăncușa îi prinde din urmă: "Ei, boierule, vestitoarele primăverii te-au înveselit, da' buchetul nu mi l-ai plătit!" Începe iar să se caute prin buzunare, cu furie, dar, tot negăsind
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
au servit decât spre a ne împietri, spre a ne-ncremeni în esistența noastră. De ne punea alături cu ea, de ne deschidea amândouă portalele de aur a privelegiilor și a drepturilor ce erau numai a lor, cine știe dacă, moleșiți și răsfățați, nu deveneam unguri. Compatrioți, vă mulțumim pentru ura voastră seculară și ardem de nerăbdare după ocaziunea în care să v-o mulțumim astfel încît s-o țineți minte pentru eternitate. Cât pentru patria ce voi o numiți maghiară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
directe asupra ei, decât modul pervers în care el îi împinsese mâna peste catifeaua pantalonilor. O umpluse de suferință. Se simțea terfelită, călcată în picioare, folosită public. Nu se știe de ce, Andrei Ionescu era de părere că o femeie cade moleșită după ce este obligată să pipăie trompa masculului. Ea își dă ochii peste cap, deschide buzele și e dispusă să primească până la refuz. În realitatea istorică a anului 1460, Ghighina reacționase violent. De îndată ce-i simțise penisul sub degete, îl împinsese prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani Încoace. Nu, nu mă duc În grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii din grajd sunt sănătoși cu toții? Par să fie cam moleșiți. Nobunaga ridică ochii, Încordându-și privirea spre luceafărul de seară, poate gândindu-se, dintr-o dată, la Îndepărtatele provincii din apus. Ranmaru Îi privi țintă profilul. Venise și Nobutada, care stătea lângă cei doi, dar, În privirea lui Ranmaru, se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
roșie și grăsimile animale. Prezenta în cantitate redusă a acidului gastric îi fac mai adaptabili la alimentele agrariene. Alimentele de origine animală nu sunt benefice și au un efect diferit față de grupul O făcându-i pe oamenii cu grup A moleșiți, si lipsiți de energie. Pentru a obține cele mai mari beneficii ar trebui redusă carnea din alimentație. Dacă totuși nu poți renunța la carne alege peștele și carnea de pasăre. Carnea trebuie preparată mai ales la grătar (teflon). Produsele lactate
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
mult acid, ale cărei consecințe sunt durerea și arsurile la stomac. De asemenea, alcoolul modifică ritmul cardiac. Chiar dacă cel ce a consumat băuturi alcoolice adoarme imediat, acesta se va trezi mai devreme decât în mod normal și se va simți moleșit. De menționat că alcoolul reduce nivelul glicemiei din sânge, acțiune ce poate duce la o senzație de foame sau boală. De-a lungul timpului au apărut mai multe remedii pentru mahmureli decât băuturi pe bază de alcool care să le
Mituri demolate: câte remedii există pentru Marea Mahmureală by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/65277_a_66602]
-
nu mai sunt expuse direct și descrise la scara de 1/1. Eroul central începe să nareze pe spații largi, amestecând propriile convulsii cu suferințele altora, captate și amplificate. Mite se transformă într-o cutie de rezonanță socială; în timp ce brațele, moleșite, le ridică tot mai rar și mai apatic, ochii și urechile, corpul întreg înregistrează cu acuitate dramele realității înconjurătoare. Atenția cititorului e astfel obligată să se împartă: între succesiunea de noi întâmplări, din sferă personală (Mite și familia lui, tovarășii
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
pe un misionar al propriului cult, propagator ofensiv și agresiv al "misterelor", o nouă religie. Însoțit de cortegiul de bacante și de o gloată mereu sporită de adepți ai "noului Dumnezeu", invadează Teba, cetatea oamenilor cu sângele "subțire" și "puterile moleșite". Acestea trebuiau înviorate, împrospătate, aduse la starea de fierbere prin biciuirea instinctelor, ceea ce își propun să facă slujitorii noului cult, din ce în ce mai mulți. "Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Sweeny face să țîșnească arteziene de sînge din carotidele secționate artist, iar scenele morbide alternează cu cele de o mare suavitate cu trilurile celor doi îndrăgostiți, fiica lui Todd, Johanna și marinarul adolescent, imberb cu un glas de castratti, miorlăind moleșit. Pe cît de meticulos acționează sau mai bine zis secționează bărbierul în hardughia lui de pe Fleet Street unde patiseria care devine restaurant în toată regula duduie de mușterii canibali fără s-o știe, pe atît de fleșcăită este povestea de
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în discursul de disonanțe delicioase gen Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Gellu Naum: ,în fiecare dimineață pisica moleșită a teodorei se ridică din/ plămînii teodorei/ și plutește cît e ziua de lungă prin grădină./ înlăuntrul ei o mie de pui mișună necontenit după siguranța din/ vremea nopții./ în fiecare dimineață înainte să deschid ochii trupul meu începe să
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
nici literatura clasică franceză, care „seamănă curios cu viața germană prusificată”, având în Boileau și compània (atenție la accent!) niște „vrednici jandarmi literari”. Ce să mai vorbim de clasicii noștri? Marșul românesc al lui Cârlova ar fi scris într-o „moleșită formulă de aluat necopt”. Odobescu, Ghica ar fi fost de neconceput într-o literatură în pas cu vremea. Caragiale n-ar fi avut decât o cultură de cafenea, crede Zarifopol, care i-a fost totuși întâiul editor al operei integrale
Dublă aniversare Paul Zarifopol (1874-1934) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2421_a_3746]
-
bine, răspunse Lanark. După o scurtă pauză, Ozenfant zise inexpresiv: — Mă spăl pe mîini de voi doi. Lanark îi puse hainele în jurul umerilor și stătu lîngă ea cu brațul în jurul taliei ei. Ea își sprijini capul pe el și spuse moleșită: — Arăți de parcă te-ai fi bătut cu cineva, Lanark. — O să-mi revin curînd. — Mă întreb dacă o să te pot ierta că mi-ai rupt aripile. E plăcut să fii om din nou, dar erau niște aripi atît de frumoase! Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întîmplat și se întîmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar. Ca-n vremea cezarilor din Roma, opinia publică e ostenită și moleșită; ea nu mai are putere de reacțiune. Un fel de eres orb că așa trebuie să fie, că "lumea moștenire tâlharilor s-a dat", precum zice Gr. M. Alecsandrescu, a cuprins toate spiritele și le-a umplut de apatie față
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la capătul peronului și a vorbit cu un observator de acolo. A venit imediat și l-a scos afară din metrou pe bărbatul căzut la pământ. Mai era o doamnă, care a stat pe scaunul din fața acestui bărbat. Părea destul de moleșită. Avea în jur de patruzeci-cincizeci de ani. Când e vorba de femei, nu mă prea pricep să le ghicesc vârsta. Oricum, era o femeie între două vârste. Bărbatul era mult mai tănăr. Observatorul a reușit să scoată bărbatul afară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
concepute pentru a diminua toxicitatea gazului. Mi s-a spus să mă ocup de componente. Cu puțin timp înainte de a mă muta în Aum, Fondatorul a ținut o prelegere. Tușea și ne-a spus că era intoxicat cu sarin. Părea moleșit și era negru la față. Totul părea extrem de real, lucru care m-a împins să mă mut în Aum. «Voi mai rezista o lună. În ritmul acesta Aum va fi distrusă. Vreau ca toți cei care cred în mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
degustat în pace toate-acele bucurii. Ce, -n mizerie lipsindu-mi, le vedeam cu ochii vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]