190 matches
-
la Ulmi; prepoziție + substantiv nearticulat - În Corhană, În Tochile, La Clăi, Pe Imaș, Pe Toloacă; prepoziție + substantiv + substantiv - În Fundul Gropii, În Spatele Grădinilor, Pe la Beraru, Pe Valea Morii, Pe Bâtca Slatinii; prepoziție + substantiv + adjectiv - La Biserica Veche, La Moara Veche, La Momâia Mare, Pe Podul Mare, Pe Valea Rea ; substantiv + prepoziție + prepoziție + substantiv - Drumul de la Hàloș, Podul de la Pârâul Sărat, Ulița pe la Parnău ; substantiv + prepoziție + substantiv + adjectiv - Cărarea pe Podul Mare, Podul de la Pârâul Sărat, Ulița pe Pârâul Sărat ; substantiv + prepoziție + substantiv
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
relevă un rit anterior creștinismului. Un ritual de secetă este și Paparuda sau Paparudele, în care se utilizează dansul mimic și măștile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatică (udatul cu apă al Paparudelor). Caloianul (păpușa de lut), Cămașa ciumei (momâia de paie îngropată în cămașă de in, care era aprinsă pentru stăvilirea molimei), Uitata (păpușa din colac împletit, dăruită pentru pomana morților) sunt simboluri ale unor străvechi practici teatrale. Cele mai vechi jocuri cu măști au fost cele ce țineau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Palace nu se mai anima nițel, intrasem în piața care se lărgea între clădirea Palatului Republicii și cea a Comitetului Central ca o vastă plajă, aridă și goală. Câteva santinele într-o parte, doi-trei agenți de alta erau singurele vietăți, momâi ale unei autorități ascunse, oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa. Și nu numai în Florile dalbe, ci și în Graiul nostru (1925-1927), Țara de Jos (1924-1927), Scrisul nostru (1929-1931), reviste ale Academiei. Prin 1925, pe când Tutoveanu conducea revista Graiul nostru, scrie Florentin Popescu în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tu. - Dar eu nu simt că suntem în doi, că formăm un cuplu, mă simt ca o femeie părăsită, neprotejată, neglijată. - Nu!? Atunci du-te lângă trotuar, ridică-ți rochia și spune ce îți trebuie. - Mă șochezi! - Dacă ești o momâie proastă! Apoi nu se mai uita la ea. Expresia de pe fața ei era una de crispare, cumplită și nimeni nu ar fi reușit să o descifreze. Avea un surâs de înger clocotind cu fața roșie de mânie, cu broboane de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
temi de el. Ești ca o bucată de lemn înțepenită și sfredelită cu privirea lui, asculți toate injuriile, acuzațiile și vezi cum se distruge tot ce a fost frumos odinioară. Îl auzea de multe ori spunând: ,,Ești o proastă, o momâie, o vacă!” Cuvintele acestea aveau să cântărească cel mai greu în decizia ei. Avea de gând să pună capăt acestei relații, definitiv și irevocabil. Ah! Dar cine poate prevesti viitorul? ,, Câte spații neștiute ai de străbătut, câte întorsături are viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la Roma, la Veneția, la Buda! Biciuiește-i! Altfel vei apăra tu "Cauza Creștinătății"!! Timpul n-așteaptă! Să miște, ce naiba?! "Vin turcii!" Zbor! strigă Ioan cu bucurie. Destul m-am scuipat! Destul mi-am dat palme că am stat ca momâia! Ce-am făcut eu, pentru Mama Moldova? Măcar cu gura... Sol mai înflăcărat care să apere "Cauza Moldovei" nici c-ai găsi! Ștefan îl îmbrățișează: Îți mulțumesc, Ioane! Fii gura mea care vorbește! Biciuiește-i! Să-i treacă sudorile când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și, odată cu ea, trecem și noi... Uite, mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir cu fir, ne fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă pe colțul mesei și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ajută-l Iisuse!! Ajută-l!! Apoi, aleargă în prag, dă ușa de perete și strigă de hăulește pădurea: "Oameni buni!! Auziți?!?!... Voi auziți?!?!".... Se adresează Cerului, Pământului, Moldovei, Lumii, strigând: Și voi?!?! Voi ce păziți?!?!... Ce stați?!?!... Stați ca niște momâi!! Suntem puțini?!?! Și ce dacă suntem puțini?!?!... Mișcați-vă!! Săriți!! Să-l ajutăm!!... Cu toții!! Să nu-l lăsăm singur!!... Cu toții!! Împreună!!... Să luptăm!!... Ridică dalta ce căzuse lângă prag:... La muncă sihastre! Avem un altar de ridicat... Răsucește dalta pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în contradictoriu. În glasul subțire al femeii le regăseam pe suratele ei, eroinele lui C. Caragiali, ale lui Negruzzi și Alecsandri: „Bine, nu știi că astăzi avem soarè, nu știi că am poftit la petrecere? Ce-mi stai ca o momâie? Până când ai să fii necioplit? Când o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdauna ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan!“; „Ce poți să faci? Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de un abur parfumat, Alfonso cu Cristian mută oala și mai aproape de scaunul lui Jo, apoi o acoperă și pe ea, cu cap cu tot, și pe oala aburindă cu câteva pături, suficient cât să nu mai vedem decât o momâie din care ieșeau firișoare de fum pe ici-colo. Jo, ești ok? la care cea vizată răspunde doar cu o mârâială semiadormită de confirmare. După o vreme, Alfonso, care mai ridică câte un colț de pătura din când în când, concluzionează
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
neplăcut legat de Ion Druță, cel din perioada post-’89.) Piața Roșie îmi pare acum mai umanizată, Catedrala Vasili Blajenîi domină zidurile Kremlinului. Constat că nu mai este garda militară de la Mausoleu, nici coloanele imense de oameni curioși să vadă „momâia” lui Lenin. Există însă un anunț care spune că se poate intra în Mausoleu de câteva ori pe săptămână, la anumite ore... VITALIE CIOBANU: La Moscova, mă năpădește un munte de reminiscențe din epoca sovietică, de care aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de argint în care se oglindea luna palidă... era o arie albă întinsă... noaptea de iarnă fantastică, plină de un aer de argint, în toată frumusețea sa rece, câmpia de zăpadă, p-ici, pe colo câte - un tufiș nins, o momâie, o fantasmă de argint pe un câmp de argint, iată tot. Noi luarăm câmpul de-a curmezișul. Departe, la un capăt al câmpului, se zărea printre arbori desfrunziți, în mijlocul unei grădini, o lumină ce părea că iesă dintr-o fereastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a izbucnit ciuma și atunci toată suflarea și-a amintit de stafia neagră, pe care au socotit-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de bine și bagă bine de seamă! tată de familie. Dar nu numai atât. Este, fără umbră de îndoială, și băiat deștept. Păi, cam ce face, mă rog, un băiat deștept? Un băiat deștept se descurcă. Nu stă, domnule, ca momâia numai pe salariu. Că salariul, oricine știe, ți-l află una-două femeia și nu scapi de inventarul pe puncte pe care ți-l face și nici de gura ei după aia. Deși, când nu se mai poate și nu se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spre acoperișul roșu de țiglă,, părea printre picăturile ploii parcă și mai mic și neînsemnat, ca o moviliță cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură lume, la locul popasului de o clipă a marilor trenuri. Doi oameni, momâi negre înghesuite de ploaia înaltă, purtau un fel de targă prelungă cu contururi neregulate. Călcau încet și poticnit, ca și cum de fiecare dată ar fi vrut să se apropie de pământul mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de violare a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsănău. Mă veți întreba, poate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
imaginație; imobil; imobilizare; imoralitate; important; impozant; impunătoare; incapacitate; inerție; insensibilitate; Ion Creangă; înalt; închinare; înfricoșător; îngeri; a înlemni; întîmplare; lemn; de lemn; liniște; liniștit; lipsă de viață; Lupoaica; Matei; mausoleu; merite; meșter; metal; mică; mie; mirare; Mircea; fără mișcare; mîncare; momîie; monstru; mormînt; munte; muzică; Napoleon; neagră; neființă; neinteresant; neînsuflețire; nemurire; neștiință; oameni mulți; obiecte; om important; onorifică; opera; operă de artă; pace; pasivitate; părinți; păsări; peren; perfectă; persoană; personalitate importantă; piatră cu suflet; piață; pictură; piedestal; pisică; politică; porc; porumbei
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de cuvinte, storcînd imaginația de cele mai profunde spaime ale ei, a spectrului păstrînd o respectuoasă, frisonantă distanță? "Îmi va porunci laconic: stai." Atît, fără alte explicații. Iar teama insinuată adînc în fiecare împlinește, tăcut, porunca. Pînă într-acolo încît momîia gonace a unei luni fără însușiri își trimite spuza peste ființa vie, pe care o transformă într-o păpușă încercănată, elegantă și tristă, de neatins, după ce va fi trecut deja, măcar cu o privire, dincolo: "Printre oglinzi, la ora cinci
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
să nu mai zici vorba asta că... Păi, de hodorogi ești? Ută-te și tu la tine! Femeie în puterea cuvântului! Trăiește-ți, mumă, viața! Cât mai poți! I-auzi, să stea cu mine că o pune ochii pe ea vreo momâie?! Doamne pupa-Ți-aș tălpile! Așa ceva să nu mai aud că m-apucă pandaliile!
Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
și lăsată apoi să-și consume impulsul pînă la relaxarea arcurilor interioare, de la o asemenea păpușă nimeni nu poate cere prea mult. E îndeajuns o bună condiție fizică și un temperament histrionic ca înapoierea lingvistică să fie suplinită. Iar dacă momîia mai are și un dram de umoare comică, predilecția bufă îi poate salva cariera: căci, dacă nu poate vorbi, măcar să facă pe bufonul. Acesta e orizontul de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
simptomatic: „Sub orice pivniță se află altă pivniță“. Ceea ce înseamnă, între altele, că poate surveni orice, oricând, și că registrul explicațiilor pălește în raport cu multitudinea manifestărilor imaginației din proximitatea psihozei. Se poate întâmpla, de pildă, să descoperi într-o pernă o momâie cu aspect de rădăcină de mandragoră, care „nu s-a format la întâmplare. A luat forma gândurilor cuiva. A creat-o cineva, poate fără să știe”. Se șoptește, evident, despre versatilitatea operei diavolului. Întreg romanul, nerecomandabil celor slabi de înger
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
aplombul disperat al unui înecat, cuvintele nici nu mai contează cât efortul de a transfera bâlbăiala în registrul gestual, este ca și cum un mut ar încerca să exprime prin cuvinte o tensiune emoțională imprimând astfel o bizară violență gesturilor lui, iar momâile care-l ascultă obedient-canin accentuează starea de spectacol hoffmannian. În timp ce Ceaușescu își descompune tot mai mult discursul în gesturi dezarticulate, obosită, Elena Ceaușescu ia un nepermis pe loc repaus sesizat de cameră: efectul este devastator pentru întreaga scenă, de un
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
îi corespunde o viață paralelă a viscerelor, a unei sexualități debordante care transpare cu o cruzime naturalistă de sub pletora de eufemisme. O parte din chipurile din film, cum sunt cele ale bocitoarelor trimise de către preot în ajutorul văduvei. Cele trei momâi afișând o pioșenie de carnaval, care se încheie la ultima dintre ele cu un scâncet-sughiț amintesc parcă de figurile din Capriciile lui Goya sau de personajele funambulești ale lui Federicco Fellini. O parte din personaje sunt împinse spre caricatură ca
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
dacă adunăm cuvintele care încep cu Ci: ciulok (ciorap), ciobotî (ciubote), cereviki (cizmulițe cu toc, pentru dame), ciuveak (cizme caucaziene), ciuni (opinci), ciupaki (cipici), cehol (husă) sau ceașka (ceașcă), ceara (vrajă), cean (cazan), celnok (suveică), cerep (craniu), ciahotka (tuberculoză), ciucelo (momâie, animal împăiat) - observăm că toți acești termeni converg în esența aceleiași imagini. Fie că e vorba de ciorap sau cupă, în ambele cazuri volumul unui corp (piciorul sau apa) umple golul altui corp, care-i servește de înveliș. De unde și
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]