352 matches
-
creștere a Partidului Comunist Italian și o stagnare a Partidului Socialist Italian, însoțită de o ușoară creștere a Partidului Socialist Democrat Italian și un insucces al Partidului Republican Italian. Partidul Liberal Italian cunoaște o avansare datorată afluxului de voturi din partea monarhiștilor, care au trecut printr-o perioadă instabilă, caracterizată de divizări și schimbări, fără a uita unele voturi venite de la opoziția partidului de stânga. Partidul Democrat Creștin a pierdut sprijinul și respectul pe care îl deținea cu 5 ani în urmă
Alegeri legislative în Italia, 1963 () [Corola-website/Science/319581_a_320910]
-
a dus la formarea republicii. În 1908, anul în care el s-a căsătorit, fratele său mai mare, Pedro, a renunțat la drepturile sale la tronul imperial lăsându-l pe Luís moștenitor aparent. Din această poziție, el a lucrat împreună cu monarhiștii din Brazilia în câteva încercări de a restaura monarhia. La izbucnirea Primului Război Mondial s-a înrolat ofițer în armata britanică și a luptat în Flandra unde a contractat o formă virulentă de reumatism care i-a cauzat moartea la vîrsta de
Luís de Orléans-Braganza (1878–1920) () [Corola-website/Science/333517_a_334846]
-
de Frédéric Petit. Prietenului său, Charles Wallut, îi scrie: "Singura mea preocupare este să mă fac util și să realizez câteva reforme urbane.". Va păstra această poziție timp de cincisprezece ani, deși el nu era un republican convins, ci un monarhist de orientare orléanistă. În cadrul municipalității este însărcinat să se ocupe de spectacole, circ și expoziții. Proiectul Circului Municipal, propus în timpul precedentului mandat de primar, îi ocupă mult timp. Investește mult în el, în ciuda criticilor legate de construirea unui asemenea edificiu
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile și o decorație cu diamante și rubine, acordată de către Stalin. De atunci, Mihai se semnează ca "Regele Mihai de România". Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nu a jurat pe constituție și nu a fost investit în funcție de parlament în a doua domnie, consideră abdicarea lui din 1947 drept nulă, argumentând că aceasta
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
în funcție de parlament în a doua domnie, consideră abdicarea lui din 1947 drept nulă, argumentând că aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de Dumnezeu. Aceiași monarhiști susțin că, în calitate de rege absolut, neconstituțional, de drept divin, Mihai reprezintă singur și pe deplin statul român și că, în consecință, el poate dispune după cum dorește de proprietățile statului, inclusiv de tablourile Coroanei, care-i aparțin și de al căror
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi”" a declarat în 1990. Dar, a spus în continuare, "„românii au suferit destul să li se impună și au dreptul de a fi consultați în ceea ce le privește viitorul.” " Monarhiștii români se spune că ar fi oferit tronul României ASR prințului Charles de Wales, dar că acesta ar fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiștilor români atât față de moștenitoarea regelui, principesa Margareta, cât și față de
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
dreptul de a fi consultați în ceea ce le privește viitorul.” " Monarhiștii români se spune că ar fi oferit tronul României ASR prințului Charles de Wales, dar că acesta ar fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiștilor români atât față de moștenitoarea regelui, principesa Margareta, cât și față de soțul ei, din moment ce Mihai nu a renunțat la speranța, pentru el sau familia sa, de a reveni pe tron: "Se încearcă totuși să facem ca oamenii să înțeleagă ce a
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
în NATO și Uniunea Europeană, fiind primit de șefi de stat și oficiali guvernamentali. În decembrie 2003, în numele unui tabloid de mică importanță, Mihai a înmânat premiul "Omul anului 2003" prim-ministrului de atunci Adrian Năstase, lider al partidului PSD. Unii monarhiști au privit gestul lui Mihai drept o încălcare a tradiției neutralității politice a monarhiei, cât și ca un compromis cu foștii săi dușmani ex-comuniști din motive financiare, în timp ce majoritatea comentatorilor politici au considerat gestul ca o noua abdicare. Mihai a
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
de Mac Mahon. Numit președinte al republicii, inițiază reforme administrative, fiscale și militare. Dar nu reușește să stabilească un dialog între republicani și monarhiști. Astfel, "Pactul de la Bordeaux" din 10 martie 1871 este considerat ca un reviriment al republicanismului de către monarhiști care, pe 13 martie 1873 votează "legea Broglie", care nu permite președintelui republicii să se adreseze adunării naționale, decât printr-o scrisoare citită de unul din miniștri. Pe 24 mai 1873, Thiers demisionează din funcția de președinte. este autorul unui
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
începe cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
refractari”, care refuzau să se supună Constituției Civile a Clerului, ceea ce a declanșat, la începutul lui iunie, un conflict între Ludovic al XVI-lea și miniștrii săi girondini. Când regele a pus la cale formarea unui nou guvern cu Feuillanții, monarhiștii constituționali moderați, prăpastia dintre rege și mare parte din liderii Adunării s-a lărgit, ca și cea între rege și poporul parizian. La 20 iunie, mulțimea înarmată a invadat sala Adunării Legislative și apartamentele regale de la Tuileries, dar nu s-
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
de rezistență al facțiunii monarhiste moderate. Clubul Feuillanților, companiile de grenadieri și vânători ai Gărzii Naționale care alcătuiau forța burgheziei au fost dizolvate. Între timp, armatele aliate austro-prusace s-au desfășurat de-a lungul frontierelor. Mare parte din soldații „constituționaliști” (monarhiști), împreună cu o parte din gărzile elvețiene, au rămas în Paris. În același moment, Garda Națională, formată din noua clasă de mijloc, a permis recrutări din rândul claselor celor mai de jos. Declarația ducelui de Brunswick, ofițer prusac, din 25 iulie
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Marșul asupra Romei din 28 octombrie 1922. Mussolini a aliat țara cu Germania Nazistă, alături de care a participat la al doilea război mondial. În 1946, Italia a devenit republică, în conformitate cu opțiunea exprimată de majoritatea participanților la referendumul cu privire la viitorul monarhiei. Monarhiștii au afirmat că în timpul referendumului s-ar fi făcut mai multe fraude, dar reclamațiile lor nu au fost investigate serios de noul guvern republican. A fost aleasă o Adunare Constituantă pentru pregătirea noii legi fundamentale a republicii. Referendumul italian fusese
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
pașnică ce a produs mici diferențe față de forma actuală de stat. Nașterea Republicii a fost însoțită de polemici cu privire la legalitatea referendumului. Suspiciuni de fraudă electorală și alte acțiuni aflate în afara legii, nu au fost înlăturate de istorici constituind obiectul revendicărilor monarhiștilor. Pe data de 2 iunie 1946 se alegea de către cetațenii italieni(și femeile care votau pentru prima dată)atât forma de organizare a statului cât și membrii Adunării Constituționale ce trebuiau sa elaboreze Constituția. Constituția Italiei înainte de 1946 era elaborată
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
parte a populației a contribuit la eliberarea țării de ocuparea tedescă. Doar în primăvara anului următor a fost posibilă punerea în aplicare a decretului privind referendumul. Campania electorală a fost marcată de incidente și conflicte mai ales în nord unde monarhiștii au trebuit să lupte cu republicanii. În scopul garantării ordinii publice a fost creat de către Ministerul de Interne, condus de socialistul Giuseppe Romita, un organism auxiliar de Poliție care au avut forme discutabile de recrutare (în special discreționare), și au
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
lupte cu republicanii. În scopul garantării ordinii publice a fost creat de către Ministerul de Interne, condus de socialistul Giuseppe Romita, un organism auxiliar de Poliție care au avut forme discutabile de recrutare (în special discreționare), și au fost acuzați de monarhiști că ar fi susținut cauza republicanilor. Pe 16 martie 1946 principele Umberto a decretat după cum este prevăzut acordul din 1944 ca forma instituțională a Statului va fi decisă prin intermediul referendumului simultan cu Adunarea Constituantă. Decretul pentru organizarea referendumului spunea:”...în
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
să schițeze noua constituție a țării și să se pronunțe asupra viitoarei forme de guvernare. Discuțiile instituționale au fost accelerate din primăvara anului 1946. Campania politică a referendumului a fost pigmentată cu numeroase incidente, în special în nordul Italiei, unde monarhiștii trebuiau să facă față atacurilor atât a republicanilor cât și a foștilor fasciști ai Republicii Sociale Italiene. Printr-un al doilea decret de locotenență ("Decreto legge luogotenenziale 16 marzo 1946, n. 98"),referendumul a fost convocat pentru zilele de 2
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
vorbitori de limbă germană. Alți cercetători au pus dimpotrivă acest rezultat pe seama prezenței fasciștilor în regiune. Aceste elemente se opuseseră regelui Vittorio Emmanuele care îl demisese pe Mussolini și care acceptase o pace separată cu aliații și declarase război Germaniei. Monarhiștii au avut suspiciuni cu privire la rezultatele referendumului din această regiune. Unii sociologi și statisticieni au afirmat, (argumentele lor fiind preluate mai apoi de liderii politici ai momentului) că populația cu un grad mai înalt de educație a sprijinit republica, în vreme ce populația
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Cel mai mare numar de voturi anulate a fost înregistrat în Valle d'Aosta, considerat unul dintre fiefurile Casei de Savoia. Există analiști care au sugerat că participarea la vot a femeilor a dus la creșterea sprijinului pentru cauza republicană. Monarhiștii au afirmat că prezența la vot a femeilor a fost posibilă datorită presiunilor partidelor de stânga, iar electoratul feminin și-ar fi manifestat la urne recunoștința pentru aceste paritde. Rezultatele voturilor pentru câștigători au fost mult sub așteptări. Au fost
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Savoia. Conform datelor votului Italia era impărțită în sud monarhică și în nord republicană. Cauza acestei dihotomii poate fi cautată în istoria celor două părți ale Italiei, după armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii au depus numeroase plângeri cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
cautată în istoria celor două părți ale Italiei, după armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii au depus numeroase plângeri cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare că unele dintre ele nu au fost examinate. Ei au apreciat că au pierdut în mod incorect mai mult
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii au depus numeroase plângeri cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare că unele dintre ele nu au fost examinate. Ei au apreciat că au pierdut în mod incorect mai mult de trei milioane de voturi, voturi care ar fi
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare că unele dintre ele nu au fost examinate. Ei au apreciat că au pierdut în mod incorect mai mult de trei milioane de voturi, voturi care ar fi asigurat victoria lejeră a monarhiștilor. Vittorio Emanuele a fost perceput în epocă ca un lider prea slab pentru complexitatea evenimentelor vremii și de aceea a fost un personaj foarte nepopular. În 1938, regele nu a reacționat în nici un fel la emiterea legilor antievreiești. Aceste legi
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
ei, regele, ea a inițiat o serie de negocieri cu Aliații încă din 1943, în încercarea de a asigura încheierea unei păci separate pentru Italia. Inițiativele sale diplomatice, care nu au putut fi ținute secrete, au fost considerate de unii monarhiști ca trădări, semne evidente ale slăbiciunii, indeciziei și nepriceperii regelui. Regele și familia sa erau considerați ca fiind în măsură egală împotriva fascismului dar și a aliaților - casa regală trimitea tinerii italieni să lupte împotriva americanilor și englezilor și în
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Roma a fost practic abandonată de conducători, iar Papa a fost lăsat fără protecție. Deși de multe ori a primit informații cu privire la fraudele electorale, Umberto al-ll-le a preferat să accepte faptul împlinit, deoarece alternativa putea fi un război civil între monarhiști și republicani, lucru ce era să se intâmple după faptele petrecute în Napoli, dorind să se evite conflictele pentru o țară abia ieșită din război, pe 13.06 Umberto al-ll-lea aplecat cu avionul de la Ciampino după ce a emis o proclamație
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]