102 matches
-
a simțit "transportat în lumea ideală a frumuseții și fericirii". Este o stare pe care a indus-o și celor ce am ascultat din nou în deschiderea concertului, cu un grupaj de piese definitorii pentru istoria și profilul său: o monodie bizantină murmurată ca o rugăciune, o piesă clasică românească ("Păstorița" de Marțian Negrea) și madrigalul lui Lasso "Matona mia cara", pentru mine personal cel puțin, o emblemă venind din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
Archaei) constituindu-se ca o replică a celor trei studii pentru violoncel In nomine ( Dominae) prin recursul la o "manta acompaniatoare, nu în sens tradițional, ci, mai curând, ca o reflectare sui generis a tramei solistice. Rezultatul? O specie de monodie cu mai multe dimensiuni". Cum însăși muzica nouă pare a se lăfăi pe mai multe dimensiuni, care de care mai agresivă ori mai incertă. "Ar trebui să fim pesimiști, căci tendința generală către viața lejeră, către agrement și facil nu
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13669_a_14994]
-
761 - 765; footnote> , Vasile Vasile<footnote Vasile, Vasile - Istoria muzicii bizantine și evoluția ei în spiritualitatea românească, București, Editura Interprint, vol. I și II, 1997; footnote> Titus Moisescu<footnote Moisescu, Titus - George Breazul și muzica primelor veacuri ale creștinismului; în: Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români, București, Editura muzicală, 1999, pp. 95 - 97; footnote> Gheorghe C. Ionescu, în cele două lexicoane, din 1994<footnote Ionescu, Gheorghe C. - Lexicon al celor care, de-a lungul veacurilor s-au ocupat de muzica
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
relațiilor temporale între obiecte sonore reprezentate geometric. Într- un articol publicat în 1980<footnote Niculescu, Ștefan - “Interferențe posibile” - Revista ARTA, anul XXVII, nr. 9-10 / 1980, pag. 56-57 footnote> Ștefan Niculescu definește și totodată clasifică tipologia sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen, fapt, obiect, valoare ◦ Tabloul reperabilității Pe acest eșafodaj
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen, fapt, obiect, valoare ◦ Tabloul reperabilității Pe acest eșafodaj teoretic ne propunem să contribuim cu câteva noi concepte, sau cu unele perspective inedite asupra unor concepte cunoscute
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
o singură înfățișare, în cadrul unei secvențe (de clipe) sau șir (de momente). Astfel: a) dacă succesiv-constant (notă/secvență-clipă/moment cu notă/secvență-clipă/moment) masa are valoarea 1H&1D, ni se relevă o nuanță sintaxică de monosonie (corespunzător categoriei de monodie); b) dacă oriunde-oricând (pe oricare notă/secvență- clipă/moment) valoarea masei este de cel puțin 2H&1D (niciodată deci de 1H), succesivitatea se nuanțează ca mono- plusonie (asemănător categoriei de omofonie); c) dacă masa 1 alternează statistic (nu neaparat și
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în/din evoluția unui gen formal. Se poate spune despre Vf a unei anumite sonate pentru pian că are un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în acest caz expresia de continuitate în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin combinările celor generice, în raport cu registrele cantitative ale Vf. Bunăoară: cărui registru cantitativ al Vf îi referim nuanța sintaxică de „monodie acompaniată”? Pentru a răspunde
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin combinările celor generice, în raport cu registrele cantitative ale Vf. Bunăoară: cărui registru cantitativ al Vf îi referim nuanța sintaxică de „monodie acompaniată”? Pentru a răspunde conform sistemului nostru de interpretare teoretică, trebuie să subliniem mai întâi că o Vf poate să se deruleze simultan în diferite moduri de aspectare (în registrul plurivocal). Așa cum admitem surprinderea secvențială, prin care prezentăm Vf
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
mai multe stări (de caracter) în același timp (ori mai multe caractere în aceeași stare). Este ca și cum o temă s-ar prezenta simultan cu una sau mai multe variațiuni ale ei. O Vf cu orizontul interior nuanțat în tipul de monodie acompaniată comportă simultan două aspecte, în același cadru de structură sintaxică. Însă, dacă termenul de monodie indică o categorie sintaxică, cel de acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ca și cum o temă s-ar prezenta simultan cu una sau mai multe variațiuni ale ei. O Vf cu orizontul interior nuanțat în tipul de monodie acompaniată comportă simultan două aspecte, în același cadru de structură sintaxică. Însă, dacă termenul de monodie indică o categorie sintaxică, cel de acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea a ceva, de regulă a unui cântec<footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
footnote Definim cântecul ca fiind un text muzical compozabil (reperabil) ca/prin melodie, ritm și expresivitate sau sens artistic. footnote>. La rândul său, cântecul poate fi monodic, dar poate avea și o altă sintaxă. În cele din urmă, aspectul de monodie rezultă firesc atunci când cântecul este scanat prin reducție vocală, la scara propriului glas. Dincolo de posibilitățile sintaxice, cântecul poate fi orchestrat pentru un instrument(ist) sau un grup, procedeu ce ține de dramatizarea muzicală. Acestui mod de prezentare i se poate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pe latura de suprafață a Vf, cântecul să fie aspectat sintaxic printr-o omofonie (de exemplu, o melodie derulată în trisonuri), iar în adâncime, acompaniamentul să fie monodic (figurând melodic o serie de acorduri), ori să existe chiar mai multe monodii (în polifonie) la suprafață și un sunet ținut (pedală) sau figură repetată (ostinato) în adâncime. Oricum ar fi, am avea de-a face cu o desfășurare pe mai multe registre cantitative simultan, într-o plurivocalitate.
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
conductului sonor un aspect de timbrometrie (culoare metrică). Întrucât timbrometria este o expresie de stare/înfățișare metrică, este relevantă mai cu seamă în constituirea expresivității acompaniamentului<footnote Acompaniamentul este în primul rând o funcție. În mod particular, în cadrul sintaxei de monodie acompaniată, acompaniamentul se constituie și ca voce formal-instrumentală distinctă. Oricărei melodii deja metrizate/timbrometrizate îi este inculcată și funcția de acompaniament, sub aspectul armăturii temporale. footnote>. Pe plan estetic, OS este valorizată sub aspectul frumosului, respectiv al muzicalității, într-o
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
răzbată cu claritate peste prezentarea sa omofonă, urmând apoi să fie variaționalizat treptat, tot mai puternic, prin descompuneri sau texturări polifonice, cu virtuozitate dramatică. După cele trei tratări ale temelor din manuscrisul medieval, compozitorul prezintă și variaționalizează un bocet ingrian (monodie tragică, aparținând unei vechi etnii autohtone, din Finlanda începutului de secol 20). Așadar, cele patru secțiuni- episoade ale lucrării parafrazează fragmente vechi, de tradiții imemoriale, toate având însă în comun modul frigian. Asocierea cântărilor bizantine cu bocetul scandinav se datorează
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
instrument aparent modest, simplu, care este lăuta, de asemenea specia acesteia ghitara. Un instrument atât de popular în spațiul vest-european al timpului. Lumea lui Cervantes, a mijlocului de secol XVI, a începutului de secol XVII, de asemenea armoniile care sprijineau monodia acompaniată în lumea operei, lume ce se naște în zorii aceluiași secol XVII, sunt agrementate de sonorități, de armonii pe care le regăsim în întreaga Europă centrală, inclusiv în zonele răsăritene, în principatul Transilvaniei; printre alții grație acestui mare spirit
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
Archaei) constituindu-se ca o replică a celor trei studii pentru violoncel In nomine ( Dominae) prin recursul la o "manta acompaniatoare, nu în sens tradițional, ci, mai curând, ca o reflectare sui generis a tramei solistice. Rezultatul? O specie de monodie cu mai multe dimensiuni". Cum însăși muzica nouă pare a se lăfăi pe mai multe dimensiuni, care de care mai agresivă ori mai incertă. "Ar trebui să fim pesimiști, căci tendința generală către viața lejeră, către agrement și facil nu
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13695_a_15020]
-
tămâiază confrații in cel mai familiar spirit cu putință. De cealaltă parte există lumea majoritară a muzicilor „ușoare” (comerciale, experimentale), cele mai multe dintre ele, de tip entertainment care, chipurile, traduc pasiunile sufletului, emoțiile și sentimentele de-o clipă. O lume a monodiei acompaniate, ce refuză ostentativ complexele sintaxe polifonice, omofoniile rafinate ori eterofoniile hiper-elaborate. Ea se adresează publicului larg, un public opac la gândirea originală și deschis către plagiatul artistic, neținând cont de faptul că în muzică e vorba despre imaginație și
Bi-polaritatea by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
începând cu Claudio Monteverdi, imediat după 1600, muzica de operă de model italian a proliferat vertiginos pe întregul continent european, din Italia și până în Anglia, din Spania și până la Sankt Petersburg; și chiar în Principatul Transilvaniei. S-a răspândit principiul monodiei acompaniate, da-tele tehnice ale acesteia. Perfecționată în atelierele luteriei italiene, vioara devine regina muzicii europene. Corelli și Vivaldi duc la perfecțiune principiile ge-nu-lui concertant. înainte de a fi naturalizat în Anglia, Haendel concertează în marile centre muzicale europene; în Italia îl
Este europeană promovarea valorilor muzicale naționale? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7068_a_8393]
-
primii trei au fost formați la conservatorul bucureștean. Vom reveni cu unele considerații după prezentarea lucrărilor din program. Izvoade I de Anton Zeman - reputat muzician, inegalabil profesor de armonie a conservatorului ieșean - este o valorificare intens imaginativă a relației dintre monodia liberă, solistică și suprafețe sonore texturale cu efect global. Raportul/alternanța dintre concretețea melodică și sonoritatea ambiguă a masei sonore creează un joc, o tensiune/așteptare susținută de creativitatea timbrală și structurarea temporalității, a formei O lucrare împlinită, reușită ca
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
un spațiu, dar mai ales o narcoză fatală, un drog insidios și persistent ce întoarce în elegiac și murmur toată poezia. Neliniștile existențiale, dar și madrigalele din partitura erotică, sunt contaminate de acest limbaj evlavios ce se desfășoară ca o monodie melancolică”. În acest fel, versurile lui Eugeniu Nistor posedă înfiorarea nostalgică a unui eu liric care percepe spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
voința demiurgului său, muzica este cea care zămislește atât instrumentul cât și sunetul ansamblului; ...drept împlinire a unei misiuni într-un anume fel sacre. Marin Constantin și „Madrigal”-ul s-au constituit în entități inseparabile. Au renăscut bijuteriile Renașterii italiene, monodiile cântărilor psaltice româneș ti, cantatele de Bach și de Webern, imensul tezaur al valorilor muzicii noastre de secol XX. Marin Constantin și formația „Madrigal” deveniseră o veritabilă emblemă a culturii naționale. Astfel s-a plămădit o lucrare unică în felul
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
ideea că, inițial a fost concepută numai partitura viorii. În colecțiile cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află, însă, manuscrisul nedatat al unui concert în mi ème minor, intitulat „2eme Concerto pour Violon et Orchestre”, ce conține doar monodia cu indicații de tutti sau solo. Concertul nu este terminat, cuprinzând partea I (Allegro) și șapte măsuri din partea a II-a (Andante). Presupunem că anul compunerii este 1922, întrucât, în studiul Despre cântecul popular românesc, publicat în Muzică și poezie
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
schimb, prin Mins se actualizează Fmz, în/ca fapt. Ca să înțelegem acest aspect luăm spre exemplu o mișcare gestual-dirijorală, la care observăm viteza de mișcare a mâinii în timp ce se aude o succesiune de sunete variind exclusiv pe coordonata înălțimilor, ca monodie. Înălțimile survin deci periodic, intervalele temporale dintre ele fiind totuna cu duratele efective ale fiecărui sunet. Presupunem că tempoul derulării sonore este unul destul de moderat, o schimbare de înălțime articulându-se odată la un timp metric (tm), gradat metronomic, să
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]