87 matches
-
individua substantia), care pune în dialog o caracteristică unică a ființei, teologică la origine, și folosirea, în același timp, a unor categorii pur filosofice. La origine, definiția lui Boethius este teologică, referindu-se la o polemică în opoziție cu erezia monofizită a lui Eutichie, atribuind lui Isus Cristos o singură natură, cea divină, și împotriva ereziei dualiste a lui Nestorius care atribuie, pe lângă cele două naturi, și două persoane: divină și umană. Împotriva acestora, Boethius afirmă o unire ipostatică într-o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tomitan episcopul Alexandru care, la fel ca și înaintașii săi, a păstrat dreapta credință într-o perioadă de adânci frământări. Pe la 458 episcopia Tomisului avea ca titular un alt episcop, pe Teotim II, care se implica în lupta împotriva ereziei monofizite Toată această serie de episcopi tomitani dovedește calitatea deosebită a vieții creștine din Scythia Minor și legăturile intense cu Constantinopolul și întreaga lume creștină de care aminteam. Despre familia sa duhovnicească aflăm chiar și dintr-un text scris de el
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acuza de nestorianis.”. Printre cei dintâi care au sesizat pericolul ca definiția de la Calcedon să fie interpretată într-un sens din care nu dispăruse mentalitatea nestoriană au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul calcedonismului „antiohian”. De aceea, ei au preluat micul lor text de la Patriarhul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Fecioara Maria S-a născut Domnul Hristos în Care firea omenească nu lucrează independent, deoarece persoana Sa nu e rezultatul unei convergențe. Erau veștejite astfel rătăcirile nestoriene, după care un om asociat cu Dumnezeu a îndurat răstignirea, și totodată cele monofizite care afirmau că întreaga Treime a îndeplinit aceasta. Prin afirmarea categorică a Ipostasului divin în care firea noastră e asumată și curățită, toți ereticii - de la Teodor de Mopsuestia până la Petru Gnafevs și Acachie - erau înfierați. Monahii daco-romani, în frunte cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu pentru că era prin fire om; sau Fiul lui Dumnezeu S-a îmbrăcat în trup nu pentru că firea Lui dinainte de întrupare îl mâna fără voie la aceasta, printr-o lege sădită în El. Aceasta ar fi un fel de identificare monofizită sau panteistă, a lui Dumnezeu, cu lumea. (n. s. 4, p. 90) 42 „Noi am fost motivul pogorârii Lui, și neascultarea noastră a făcut iubirea de oameni a Cuvântului ca Domnul să vină la noi și să Se arate între
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Nestorie, ereticul era Chiril. El se lăsase Înșelat de pseudoepigrafiști (pe care erudiții Îi numesc falsificatorii Antichității) și se bazase pe trei scrieri ale lui Apolinarie din Laodiceea, păstrate sub nume false 49. De la Apolinarie „el a adoptat formula monofizită pentru a contracara poziția diofizită” a lui Nestorie 50. Principalul obiectiv al școlii din Antiohia, al lui Nestorie Îndeosebi, fusese lupta Împotriva teologiei lui Apolinarie. Prin urmare, Nestorie nu putea să accepte formula lui Chiril, potrivit căreia unirea dintre Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
loc, în 787 s-a stabilit reintroducerea cultului icoanelor în creștinism. În anul 381 la Constantinopol s-a adoptat crezul complet atât de către catolici, cât și de ortodocși. Tot acolo, în 553 s-au anatemizat noile teze ariene, nestoriene și monofizite și în același mare oraș, între 660-681, s-a condamnat monotelismul, susținîndu-se că Hristos are atât voință umană, cât și dumnezeiască. La Efes, în 431, s-a condamnat nestorianismul și i-a conferit Mariei din Nazaret atributul "născătoare de Dumnezeu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Cuvântul", an V, nr. 1366, 9 februarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 165. 17 Ibidem. 18 Sinodul tâlhăresc de la Efes (449) a fost convocat pentru a discuta tulburările produse în Biserică de erezia monofizită a lui Eutihie. Sinodul a aprobat monofizismul. Hotărârile acestui sinod au fost anulate de Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451). 19 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an V, nr. 1368, 11 februarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianum, cap. XXI
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sau romană. Sculptura însă nu dispare, ea se rezumă numai la basoreliefurile de pe sarcofage, la dantelăriile care împodobesc balustradele corului și amvoanelor și apoi la cizelarea metalului și a fildeșului, caracterizînd artele "minore". Tot pentru motive religioase, legate de influența monofizită și nu, așa cum s-a crezut un timp, de neîndemînarea artiștilor -, figura lui Hristos, în mod voit reprezentată ca Dumnezeu și nu ca personaj uman, iar în arta bizantină un aspect impersonal și hieratic, care rupe complet cu tradiția clasică
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
îndepărta pe năvălitori. În provinciile orientale ale Imperiului, unde se suprapunea influența religiilor iudaică și musulmană (amîndouă prescriind reprezentarea personajelor divine), acest cult popular și demonstrativ, amintind de practicile păgînc, șoca profund elitele, cu atît mai mult cu cît erezia monofizită, cu aspirația-i caracteristică spre o spiritualitate pură, era încă activă în această parte de lume. În disputa iconoclastă se înfruntă, de fapt, două concepții asupra religiei și, dincolo de aspectele pur spirituale ale conflictului, două culturi, două arii geografice si
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Cuvântul", an V, nr. 1366, 9 februarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 165. 17 Ibidem. 18 Sinodul tâlhăresc de la Efes (449) a fost convocat pentru a discuta tulburările produse în Biserică de erezia monofizită a lui Eutihie. Sinodul a aprobat monofizismul. Hotărârile acestui sinod au fost anulate de Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451). 19 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an V, nr. 1368, 11 februarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianum, cap. XXI
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a credinței apostolice și e anterioară așezării episcopului de Roma. "Petru, care s-a instalat mai întâi în Antiohia, este cel care vă primește pe acest pământ al Siriei. Pe acest pământ a luat ființă universalitatea mesajului evanghelic..." Lumea siriacă monofizită (cum sunt copții), mai săracă și mai rurală, a contribuit și ea la această universalizare. Edessa (Urfa), spune tradiția, a fost primul oraș creștin. După Eusebiu din Cezareea, regele din Edessa, arabul Abgar al V-lea, înștiințat de minunile pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de-al patrulea sinod ecumenic la Calcedon, fiind prezenți mulți delegați și reprezentanți ai papei. Sinodul a condamnat "sinodul tâlhăresc" de la Efes și l-a depus din scaun pe Dioscor. S-a elaborat o nouă formulă religioasă, care respingea doctrina monofizită și care se conforma cu concepția papală. Sinodul consideră că Hristos avea ambele firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. Învățătură sinodului a devenit temelia învățăturilor teologice ale Bisericii Ortodoxe. Imperiul Bizantin și-a îndepărtat provinciile în care majoritatea populației
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
care se conforma cu concepția papală. Sinodul consideră că Hristos avea ambele firi neamestecate și neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. Învățătură sinodului a devenit temelia învățăturilor teologice ale Bisericii Ortodoxe. Imperiul Bizantin și-a îndepărtat provinciile în care majoritatea populației era monofizită, Siria și Egipt. Biserica egipteană a abandonat folosirea limbii grecești în cult și a introdus limba autohtonă egipteană-coptă. Au izbucnit tulburări religioase în Ierusalim, Antiohia și Alexandria, fiind înăbușite de autorități după multă vărsare de sânge. S-a emis Canonul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
asupra acțiunilor lui Iustinian. Cu sânge rece și cu o energie extraordinară, a salvat imperiul de convulsii. I-a favorizat deschis pe monofiziți, pe când soțul ei, deși era adept al ortodoxiei, a făcut concesii monofizitismului. Teodora înțelegea importantă provinciilor orientale monofizite, fiind zone vitale ale imperiului din punct de vedere comercial și economic, urmărind să întrețină relații pașnice cu ele Iustinian a dus războaie ofensive împotriva regatelor germanice din Europa de Vest, Persiei, în Est, și slavilor, din Nord, ce au fost încununate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
iar acesta a trebuit să retracteze Judicatum-ul. Iustinian a recurs la convocarea celui de-al cincilea sinod ecumenic la Constantinopol în 553, în care se confruntă cu precizarea chestiunilor legate de deciziile sinoadelor III și IV, privind nestorianismul și credință monofizită. Sinodul i-a condamnat și anatemizat pe cei trei scriitori. Iustinian a dus o politică de persecuții și exilări a episcopilor care nu au fost de acord cu condamnarea Judicatum-ului. Însuși Papa Vigilius a fost exilat pe una dintre insulele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită puterii faraonice a episcopului Alexandrei. Episcopul Constantinopolului, susținut de papa Leon cel Mare, a condamnat monofizismul, iar Teodosius al II-lea a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și cea divină a lui Hristos erau considerate a fi unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon chiar emite edictul „Henotikon” în 482 prin care sunt interzise disputele religioase. În 553 , Iustinian a convocat cel
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
să restabilească rapid viața bisericii în concordanță cu cele stabilite la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. Persecutarea monofiziților a continuat până în anul 520, după care împăratul Iustin a început să urmeze o politică mai tolerantă și mai pragmatică față de erezia monofizită, rămânând totuși devotat ortodoxiei Calcedoniene. Sprijinul acordat de împăratul Iustin ortodoxiei, a dus de asemenea la o schimbare în relația Constantinopolului cu arianismul ostrogoților, care avuseseră o înțelegere amiabilă cu împăratul Anastasie. În timp ce Iustin a răspuns pozitiv la abordarea regelui
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
odată cu creșterea influenței politice bizantine în Caucaz, Biserica Albană și cea Georgiană au primit diofizitismul. După cucerirea Caucazului de Sud de către arabi, Califatul a urmat politica Sasanizilor în privința populațiilor creștine. Pentru a contrabalansa influența diofizitismului bizantin, Califatul a susținut varianta monofizită a creștinismului în Transcaucazia și Armenia. Convertind la islam o parte din poporul alban și sprijinind creștinismul monofizit, Califatul a realizat în paralel o politică de îndepărtare ideologică reciprocă a popoarelor locale. Datorită contactului direct dintre Georgia și Imperiul Bizantin
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
Conciliului de la Calcedon" din 451, să le asigure conducătorilor monofiziților, patriahilor "Antim", "Teodosie" și "Sever" loialitatea sa. Această loialitate însemna și că trebuia să-l pepună pe Antim, fost patriarh al Constantinopolului, destituit de Papa Agapet din cauza că susținea erezia monofizită, în drepturi. Dar toate planurile au fost date peste cap, când a fost ales Papa Silveriu, susținut de Regele ostrogoților, Theodahad. Vigiliu a sosit la Roma când generalul Belisarie asedia orașul împotriva goților și i-a înmânat scrosoarea prin care
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]