268 matches
-
Calcedon care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu. Un manuscris din British Library (Add. 12156, sec. VI) conține, în afară de cele două scrisori menționate deja, extrase din alte epistole anticalcedoniene ale lui Timotei. Ioan Rufus, episcop monofizit la Maiuma, lângă Gaza, în Pleroforiile sale („mărturii adevărate”) anticalcedoniene, scrise în 512-518 (aici, p. ???), citează un pasaj dintr-o operă istorică compusă de Timotei în timp ce era exilat la Gangra; e vorba despre exilul și moartea lui Nestorios la Tebaida
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
n. 5475-5491. 14. Petru Mongo Petru al III-lea Mongo („cu glasul slab”), abia numit succesor al lui Timotei Aelurus, a fost destituit de împăratul Zenon; însă, când acesta, în 482, a încercat să-i facă pe calcedonieni și pe monofiziți să ajungă la un compromis prin Henotikon-ul său prin care accepta consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie), lăsând de-o parte doctrina calcedoniană a celor două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața de monah lângă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-a întors la viața de cenobit, a întemeiat o mănăstire lângă Maiuma în Gaza și a fost hirotonisit preot. Episcopul care îl hirotonise era monofizit, mănăstirea în care intrase, mediul în care Sever își desăvârșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. În 509, s-a dus cu doi discipoli la Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dificultăți călugărilor de la Maiuma; plângerea le-a fost rezolvată rapid și ei au rămas în continuare la Constantinopol unde Sever a compus mai multe opere polemice. În 512 a fost numit patriarh de Antiohia după plecarea lui Flavian în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinse Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost combătut însă nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în urma presiunilor monofiziților. Sever declară că acceptă prevederile din Henotikon, decretul prin care împăratul Zenon propunea în 482 un compromis, și respinse Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost combătut însă nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Justin, succesorul acestuia, simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lângă Alexandria, a păstrat legăturile cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Justin, succesorul acestuia, simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lângă Alexandria, a păstrat legăturile cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe opere prin care a polemizat în special cu Iulian din Halicarnassus (aici, pp. ???-???) și cu Ioan de Cezareea (aici, pp. ???-???). După moartea lui Justin în 527, soția lui Justinian, Teodora, care îi simpatiza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Orient și a scris mai multe opere prin care a polemizat în special cu Iulian din Halicarnassus (aici, pp. ???-???) și cu Ioan de Cezareea (aici, pp. ???-???). După moartea lui Justin în 527, soția lui Justinian, Teodora, care îi simpatiza pe monofiziți, a determinat în 535 numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol. Acesta era în mod formal calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încât, grație acestui nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nyssa) și fragmente în catene sau florilegii. Tratatele teologice ale lui Sever sunt toate polemice. Către 507-508, înainte de călătoria la Constantinopol, a scris două Discursuri către Nefalie (din primul au rămas doar fragmente). Nefalie, un călugăr din Alexandria, fusese întâi monofizit extremist, numărându-se printre liderii „schismaticilor (aposchiști)”: îl combătuse pe Petru Mongo pentru că era prea moderat și fusese unul dintre călugării care îi ceruseră împăratului Zenon o interpretare anticalcedoniană clară a Henotikon-ului. Apoi, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compus în Egipt Tomul în care respingea această teză, i l-a trimis lui Sever însoțit de o scrisoare în care îi cerea să-l analizeze, sperând că va putea obține sprijin pentru poziția sa de la o autoritate recunoscută printre monofiziți. Abia după cinci luni, Sever i-a răspuns că nu e de acord cu el, în termeni generali; de fapt, între timp, compusese o cuprinzătoare Critică a Tomului. Iulian i-a trimis o nouă scrisoare, cerându-i să-i trimită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a respinge teza unui membru al acelei comunități care nega faptul că Logosul înviase cu trup de carne. Din scrisorile privitoare la evenimente contemporane, trebuie amintită, de exemplu, aceea, bogată în citate biblice, prin care sunt consolați și încurajați călugării monofiziți expulzați din Antiohia și din alte localități în vremea împăratului Justin și dispersați în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sunt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Calcedon scrisă de Ioan n-au rămas decât fragmentele citate de Sever. Acestea ne permit să ne facem o idee despre conținutul operei, organizată în patru părți. În prima era expusă doctrina celor două naturi și erau respinse criticile monofiziților la adresa calcedonienilor; în a doua parte erau trecute în revistă relațiile lui Chiril cu orientalii pentru a fi pusă în evidență concordanța dintre doctrina acestuia și cea calcedoniană. În partea a treia era criticat un tratat precedent al lui Sever
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
succesor al acestuia în 527. După un al doilea cutremur dezastruos care a avut loc în 528, Efrem a reconstruit orașul care a primit numele de Theoupolis. A devenit omul-simbol al calcedonienilor și nu a ezitat să-i persecute pe monofiziți, prevalându-se de legile promulgate de Justin I și provocând chiar reacții violente ale populației antiohiene (531), până când Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În 537 sau 538 un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. În 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa din gruparea Acefalilor în care Efrem aborda, între altele, problema Trisagion-ului (cam prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmând că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmând că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare respingând criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori, mai existau două adresate lui Justinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior, patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă trimisă acestuia, Efrem sublinia că recunoașterea a două naturi într-o singură ipostază nu presupune deloc ideea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologia oficială a imperiului. Așa cum am văzut, una din trăsăturile acestui curent este acceptarea formulei monahilor sciți potrivit căreia „unul din Sfânta Treime a suferit”, care permitea sublinierea unității celor două naturi în Cristos într-o tentativă de reapropiere de monofiziți. Justinian fusese întâi circumspect în privința acestei formulări, însă ulterior a acceptat-o (scrisoarea trimisă papei Ioan al II-lea din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea nestorianismului și a monofizismului deopotrivă, în această circumstanță particulară lovea așadar în cel de-al doilea. O expunere teologică în care este atacat acest curent este Tratatul dogmatic contra monofiziților, compus sub formă de epistolă adresată unor călugări din Alexandria pe care patriarhul Zoil îi convertise, sau era pe cale să-i convertească, de la monofizism la doctrina calcedoniană (probabil în 542-543). Prin intermediul a numeroase citate din Părinții Bisericii, în special din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este în două naturi, deși nu această formulare apare în textele chiriliene invocate, ci „din două naturi”. Condamnarea nestorianismului este, bineînțeles, o constantă a tratatului, lucru firesc din perspectiva unei politici religioase menite să-i recupereze cu orice preț pe monofiziți, a căror separare de imperiu era pentru Justinian mult mai gravă decât aceea a nestorienilor. În această direcție evoluează complexa și, din multe puncte de vedere, dureroasa problemă a celor Trei Capitole. La sfârșitul lui 543 sau la începutul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Justinian sunt editate în PG 86/1, 945-1152; însă ediții critice ulterioare sunt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Justinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732, conține Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația privind dreapta credință. Textele teologice ale lui Justinian sunt adunate în M. Amelotti - L. Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffrè, Milano 1977. 23. Hipațiu din Efes Prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
J. Neusner, II, Brill, Leiden 1975, pp. 208-216. 24. Eustație Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Aelurus, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos a venit în trup, au propovăduit implicit cele două naturi. Apoi susține că Sever de Antiohia, în timp ce afirmă că respinge opiniile lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
texte ale acestuia. Rezolvarea (Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o operă pierdută a aceluiași autor, Scoliile, din care ar proveni și Rezolvarea și cele Treizeci de capitole și din care ar deriva și alte opere atribuite în manuscrise lui Leontie: Despre cele șapte ca și Contra nestorienilor și Contra monofiziților. În realitate, s-a dovedit că fragmentele sunt extrase din tratatul Contra nestorienilor și a eutihienilor. Cele două tratate menționate mai sus în care sunt atacați nestorienii și monofiziții sunt atribuite în manuscrise unui călugăr numit Leontie din Ierusalim, recunoscut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Leontie: Despre cele șapte ca și Contra nestorienilor și Contra monofiziților. În realitate, s-a dovedit că fragmentele sunt extrase din tratatul Contra nestorienilor și a eutihienilor. Cele două tratate menționate mai sus în care sunt atacați nestorienii și monofiziții sunt atribuite în manuscrise unui călugăr numit Leontie din Ierusalim, recunoscut astăzi ca o persoană diferită de aceea a lui Leontie din Bizanț (cf. aici, pp. ???-???). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leontie scolasticul bizantin, compusă întocmai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]