151 matches
-
Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum” („Mă îndoiesc, deci gândesc, gândesc, deci exist”), afirma René Descartes, în „Discurs despre metodă”, la 1637. Ori, și mai pe înțeles,... „To be, or not to be” („A fi, sau a nu fi”), cum monologhează de secole,tristul prinț al Danemarcei. - esențiala dilemă a omenirii. Ce, cum, de ce, despre ce, și despre cine... gândim - căci asta ne (pre)ocupă toată viața. Viața? Da... „Căci moarte nu există/ și ce numești tu moarte/ e-o viață
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]
-
a unor planșe, imagini, siluete, obiecte, jucării etc. cu elemente din textul avut în vedere; exerciții de rezumare a unui text; exerciții de realizare a portretului unui personaj; exerciții de diferențiere a pasajelor dialogate de cele narative, respectiv descriptive (chiar monologate cu exemple accesibilizate); exerciții de interpretare a construcțiilor figurate; exerciții de grupare a imaginilor artistice; exerciții de memorare a unor texte în versuri, a unor replici, a unor roluri (în vederea realizării de dramatizări) etc. 6.3.10. Experiența dirijată Experiența
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Răcăciuni și Ion Sân-Giorgiu. În Otrava (Un epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
sînt greu de distins, din moment ce accentul prezentării cade aici aproape în întregime asupra eului dintr-un Aici și Acum al experienței. Romanul-jurnal Greața al lui Sartre anticipează un aspect al monologului interior: jurnalul însuși nu se adresează unui "tu", ci monologhează, își vorbește sieși. În romanul la persoana a doua (Renunțarea de Michel Butor), "tu-ul" este, de fapt, o autodramatizare a "eu-lui", iar forma monologului predomină aici, de asemenea 514. În sfîrșit, în monologul dramatic persoana întîi care monologhează vorbește
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ci monologhează, își vorbește sieși. În romanul la persoana a doua (Renunțarea de Michel Butor), "tu-ul" este, de fapt, o autodramatizare a "eu-lui", iar forma monologului predomină aici, de asemenea 514. În sfîrșit, în monologul dramatic persoana întîi care monologhează vorbește într-adevăr unui "tu", dar acest "tu" rămîne o zonă nedeterminată, pe care cititorul o poate concretiza doar aproximativ într-un mod indirect. În monologul dramatic, auditoriul nu are niciodată ocazia să-și facă răspunsul auzit, dar reacțiile la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ioanic atins de frenezia ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul Jumătate („nu vă temeți, mi se-întâmplă/ atât de rar să mă ridic în picioare/ în vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești care îi compune existența: „Ce suntem? ce suntem? Un fel de fantomă a fugii/ un fel de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor instabilă. Poza nu lipsește din alura acestui june cu alură gânditoare (și el citește dintr-o cărțulie plină de „vorbe” cu temei, și el monologhează despre cele văzute și cele nevăzute), sentențios în glăsuiri, lansând replici de efect, când mai abrupte, de un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan, din Rebelul (Fratele meu cu
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Ce anume era - argint viu sau pulbere de corn de cerb - nu se poate ști. Dar exista și sălășluia de peste șaizeci de ani în dulgherul nostru. Tocmai lucrul acela inexplicabil, acea vicleană scînteie de viață din el, îl făcea să monologheze adesea, însă doar ca o roată ce se învîrte, huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în locul unde obișnuiește să șadă. Punctul lui de reazim a fost nimicit! Acum, sări peste bord și cîntă dacă ai chef, dar cît mai departe de corabie! Ă Nu prea te-nțeleg. Ce se-ntîmplă? Ă Da, da, începu Starbuck să monologheze, fără a lua în seamă întrebarea celuilalt - cel mai scurt drum spre Nantucket este în jurul Capului Bunei Speranțe. Furtuna care ne tot ciocăne corabia ca să ne-o sfărîme, s-ar putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ai băgat-o în... ? Trage, mă, firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu-mi puneam astfel de întrebări. Vedeam clar numai cu intermitențe, și aceste lucidități nu cauzau frici zadarnice. Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit. Când, deci, în fața unor chestiuni destul de precise, mă lăsam înșelat, cu atât mai mult nu puteam să-mi dau seama întrucît admirația Irinei pentru natură era profundă, aci, unde afirmațiile nu se pot face precis. Imaginile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am pornit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în care pusese tot entuziasmul. Aceasta, ca să-și ascundă remușcările. Și acum utiliza, mai ales ca să se potolească (întotdeauna, în nenumăratele noastre discuții, a vorbit mai mult pentru dânsa decât ca să-mi răspundă mie. Deseori am avut impresia că fiecare monologăm. Replica nu e făcută decât ca să ne sugereze noi scuze sau învinovățiri), tot felul de afirmații dubioase. Pornită astfel, trebuia să întregească, printre o mulțime de detalii, calitățile lui și calitățile mele, și teoriile ei deveneau și mai complicate și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pasionale, care nu vor fi niciodată pentru mine?) Când m-a văzut astăzi intrând, a încetat cusutul, pentru a-l relua peste câteva momente. Cusutul ei, cu capul plecat pe lucru, mă deplasează sufletește. Fără ochii ei, am impresia că monologhez, oricâtă atenție ar arăta vorbelor mele, confirmată prin participarea ei normală la discuție și prin promptitudinea răspunsurilor. Numai când se însuflețește în chip deosebit lasă un moment lucrul, ceea ce înseamnă - concluzia se impune nemiloasă - că restul timpului prezența mea nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rațiunea! „La cine mergem...? - se auzi vocea balaurului. „La tine, Doctore...?” Acesta strâmbă din nas. „Cu idioata de nevastă-mea...V’aduce-ți aminte ce tărăboi a facut ultima dată...?” Vizibil nerăbdător,Gică picior de lemn se ridică dela masă, monologând. „Bine... Să mergem tot la mine. Și trebue să mai știi Doctore: În casa mea cântă cocoșul...!” II SPECTATOR AL UNEI DIABOLICE INVENȚII Vila construită În stil arhitectonic modern - Gică picior de lemn, o cumpărase cu puțină vreme În urmă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și teamă, ajutând’o pe gazdă să fixeze alături o mică masuță cu pahare și câteva sticle cu vin, apoi ea merse În camera de alături. Balaurul avea zarurile, pe care le transfera dintr’o mînă În celaltă evident nerăbdător. Monologă: „Ce mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să arunce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bate palma...!” Cei doi gangsteri luară o poziție relaxată În timp ce Tony Pavone Își ștergea fruntea de transpirație. Ce-i prezenți așteptau ca Doctorul să numere banii, dar acesta nu se grăbea. Îl săgetă pe Gică picior de lemn cu privirea, monologând. „Va trebui să Întocmim o chitanță...! „Cum, n-ai Încredere?” - răgni el de se zguduiră geamurile. „Sunt un borfaș cinstit...!” „Nu te alarma prietene...Am Încredere, cum să nu am...! Din todeauna, borfașii au avut cuvânt de onoare...!! Totuși, unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apucându-l de urechi și aplicându-i câteva lovituri de ciocan În partea capului, il predă fetei care imediat Îl tăie În bucăți simetrice, după care Îl puse În tigaie la prăjit. Intradevăr infometat, Tony Pavone Înghiți odată În sec, monologând. „Sunt lihnit de foame...Abea aștept...” Ca o bună gospodină ce era, Carla scoase dela prăjit prima serie pe care le așeză ornamental pe un special platou, oferindu-l marelui Înfometat. În același timp, evident contrariată, privirea ei se fixă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească conținutul scrisorii, apoi Îi rugă să-i dea corpul delict, monologând: „Analiza morfologică va fi gata peste zece zile...! Nu mai devreme, ați Înțeles? Tony Pavone sperase să primească pe loc rezultatul analizei, de aceea văzu negru În față ochilor. Încercă s’o Înduplece. „Doamnă doctor,comiteți o crimă...!! Cine Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atena se Întristă. Îl strânse ușor În brațe, șoptindu-i abea perceptibil: „O teamă oarecum nelămurită nu-mi dă pace...! Acolo, În țara ta - pot Întâmpina o surpriză...?” Tony Pavone intui unde se duce cu gândul fata... O sărută duios, monologând. „Care-i părerea ta...? O femeie are răbdare ori e dispusă să aștepte mai mult de două-trei luni de zile...? Dacă ai gândit, ei bine - stai liniștită! În cinci ani de zile nici copii nu-și mai amintesc de mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea Tatiana privindu-l pe Tony Pavone cu o oarecare insistență.” În legătură cu incidentul provocat de cei doi lucrători, propun să-l dați uitării. Sărmanii, În genunchi au cerut scuze...! Aveți toată Încrederea: spun adevărul. De când conduc destinul acestui depozit de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]