106 matches
-
din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
iminenta moarte a echipajului, dacă nu se va depăși această virulență a căutării lui "Moby Dick"). Eroul melvillian suprapune uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de tragedie. Monomania lui seamănă cu "încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea "subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Rohia mergând până la idolatrizare, nu am citit texte în care să fie elogiat mai frumos. Și acum să-i vedem pe "Marin Oltescu", respectiv pe "Alexandru". Într-adevăr, practica și gândirea mistică ale lui Steinhardt au devenit un fel de monomanie, care îi alterează felul de a gândi în general și îi influențează negativ înțelegerea problemelor politice sau culturale. De exemplu, el înțelege celebrul roman al lui Dostoievski, Posedații, în care sunt arătați un grup de revoluționari ruși din secolul trecut
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
așa, dar găsești în aceste note și paragrafe pe care nu ți-ai dori să le găsești. Spre exemplu, paragraful ales de mine din Notă a informatorului Marin Oltescu. Mă îndoiesc că "gândirea mistică" ar fi devenit pentru Steinhardt o "monomanie", care să-i altereze "felul de a gândi". Nu cred, de asemenea, că relatarea interpretării pe care Steinhardt o dă romanului Posedații, i-ar fi favorabilă acestuia. Sesizez, de asemenea, o diferență între nota lui Oltescu din 1966 și cea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ști ce e bine și ce e rău; * a afla ce sunt cu adevărat binele și răul; * răul cel mai mare de care poate avea parte omul: a crede că știi ce nu știi. Socrate a filosofat toată viața, o monomanie care l-a împiedicat să aibă o viață ordonată. Confruntându-ne cu Socrate ne dăm seama de nevrednicia noastră. Astfel și-a atras dușmănii. Viața este cel mai precar lucru: oricând poți să nu mai fii. Viața asta o avem
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
al unei surprize pe care tragi nădejde, proastă, naivă, că poți s-o ocolești, deși simțurile ți-o prezic: Ușa tainelor se deschide tiptil/ Și vine, iată, întunecatul April." (Surpriză). Și continuă, altundeva, de parcă toate poeziile, infuzate de această înspăimîntătoare monomanie, s-ar ține una de alta ca strofele unui cîntec de trecere: "El vine pentru a mă tămădui/ De febra numită Ťa trăiť" (Liniște). Tămăduire exersată într-o lene care, fără să fie silă de viață, e mulțumirea de a
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
și cu totul atipice semnate de Petru Creția - mai întîi Norii în 1975 și apoi Oglinzile în 1993 -, al căror titlu, banal și inofensiv, nu lasă să se ghicească nimic din bizareria conținutului lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag prin monofagie. De ce monomanie? Fiindcă sunt cărți prin excelență monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de duhul unei
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
Creția - mai întîi Norii în 1975 și apoi Oglinzile în 1993 -, al căror titlu, banal și inofensiv, nu lasă să se ghicească nimic din bizareria conținutului lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag prin monofagie. De ce monomanie? Fiindcă sunt cărți prin excelență monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de duhul unei singure pofte: foamea de a despica pînă
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
refrene. Cu alte cuvinte, monodia nu e monotonă, iar monocromia devine policromă. Mai mult, litania e mai degrabă un cîntec de strană pe mai multe voci. Cauza e de căutat nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și astfel își modulează obsesia pînă la a o preschimba într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce, în psihologie, se numește delir
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
nu atît în monofagia autorului - incorigibilă și iremediabilă -, cît în monomania lui. El gustă același fel de mîncare, dar o face în diverse moduri. Și astfel își modulează obsesia pînă la a o preschimba într-o diversitate de tonuri epice. Monomania aceasta seamănă izbitor cu ceea ce, în psihologie, se numește delir de referință. Cu remarca obligatorie că termenul "delir" trebuie descărcat în întregime de orice tentă patologică. Altfel spus, întrucît ne mișcăm într-un cîmp livresc dat de convenția culturii, nu
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
prevestitor de rele, ci roua căzută azi-noapte. Nu bufnița care mă privește din zațul ceștii de cafea mă avertizează că e prudent să stau acasă, ci tivul mohorît al norilor adunați deasupra orașului. Aceste amănunte malefice devin obsesii, idei prevalente, monomanii irepresibile. Și ajungi să urăști ploaia nu fiindcă îți udă hainele, ci fiindcă îți aduce nenoroc. Și o detești nu pentru umezeala aerului sau pentru igrasia pereților, ci fiindcă îți influențează în rău viața. Și astfel, capetele fixe al opticii
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
fantezie a sudat, prin contracte sociale, parteneri ireconciliabili sub aspect fizic, moral și al opțiunilor estetice - caricatura și grotescul fiind singurele elemente aglutinante ale reunirii lor". Boala, reprezentată pe o largă paletă (tuberculoză, cancer, septicemie, miocardită, anemie pernicioasă, paranoia și monomanie sexuală, criză adolescentină, boală de nervi), nu e doar "compromisul firesc dintre viață și moarte", ci și indicativul unei destabilizări ontologice, constatabile atît la scară individuală cît și la scara condiției umane în genere. Am putea spune că e o
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa este mai mult
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă politică. În rest, scriitorul a avut grijă să separe lucrurile. Poziția astrelor e prea mult o demonstrație sadică a consecințelor neașteptate ale monomaniei astrologice a lui Eustațiu pentru a mai fi evident că uciderea personajului - o farsă atroce pe care n-a putut-o anticipa - e realizată de țărani. Însă, în presa vremii, a avut grijă să publice numai aceste episoade. În Bijuterii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
altfel decât prin zgomot. Antoaneta Cojocaru lasă să se bănuiască eroziunea și confuzia sentimentelor, existența unor răni deschise, golul personajului jucat de ea este alcătuit dintr-o combinație de plinuri inavuabile. Arta sugestiei o diferențiază de partenerii ei, monotoni în monomania lor. Ecranul televizorului copleșește decorul: de acolo vine veselia pedepsei cu moartea, aprobată de președinte, popularizată de reprezentantul legii și explicată în spiritul moralei creștine de reprezentantul clerului, acceptată - în așteptarea îngerului - de criminalul condamnat. Indiferența și golul născut de
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
înfășori cu răbdare pe mosor/ firul de sînge/ vei ajunge pînă la suflet// și trei oglinzi pînă la cinci/ își vor dezbrăca spatele/ vopsit cu negru" (ibidem). Dacă unele asocieri lunecă încă spre prețiozitate, deși în aceeași manieră bizară a monomaniei ("o cutie cu labirinturi/ duce spre tine//chiar nesfîrșitele vitralii/ de pe suprafața unui punct" (ibidem), predomină constatările simple ale unui suflet regresiv, stupefiat parcă de elementarele date oferite de simțuri: "ce rost ar avea să te sperii/ atunci cînd o
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
fundamentală: "comparatismul era cea dintâi curiozitate sau poate cea dintâi vocație a mea". De aici, apropierea de franciști și italieniști. S-a bucurat de prietenia și bunăvoința lui Drouhet, care era în acei ani un bătrân hemiplegic, având o ciudată monomanie: nu putea să sufere fetele care veneau la examene neîngrijite și nefardate. În schimb, nu-l simpatiza deloc pe profesorul Alexandru Marcu, succesorul lui Ramiro Ortiz. Îl aprecia ca italienist, dar îl socotea "orgolios și sforar, binevoitor și atent ca
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Eminescu ( Necesitatea unei valorificări, 1977, în, La sfîrșitul lecturii II, 1978, pp. 115-120) unde el relua formula lui N. Iorga, "omul deplin al culturii românești", nu doar pentru că era vorba de o temă literară, dar pentru că ne readucea la vechea monomanie din timpul stalinismului, la ideea modelului unic. Într-un moment cînd și în regim comunist, așa cum era de mutilată, de zăgăzuită, de supusă normelor și indicațiilor, cultura românească oferea o varietate neașteptată de aspecte, dacă nu prin grupuri, măcar prin
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
e vorba acolo de un personaj pitoresc și extrem de simpatic, neobișnuit în peisajul Bucureștilor atît de pragmatici de acum două sau trei decenii: un Paganel sau un Don Quijote, pasionat al unei iubiri intelectuale absolut gratuite, cineva mistuit de o benefică monomanie, inofensivă pentru alții, plină de suferință dar și de delicii pentru sine însuși, care se consumă în spațiul poeziei. Poet, dar poet al altor iubiri, adică traducător de poezie, Otto Starck, "mărunt, rotofei și ochelarist", cum îl descrie Mioara Cremene
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
Ion Buzași Revenirea la Brașov nu aduce însănătoșirea sperată de familie, de Bariț și de amicii săi. Manifestările de monomanie, mizantropie și autism social devin tot mai evidente. În vara anului 1861 fiind la Vîlcele, lângă Brașov, unde se aflau și câțiva dintre vechii săi prieteni, scriitori din Țara Românească, abia îl făceau să vorbească câte ceva1. Pentru a-l
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
va întîrzia prea mult. Ne contrariază deocamdată un fapt. Și anume sărăcia de fond a acestei viziuni sexualiste sans rivages, a acestei căderi în golul nu doar al lascivității absolutizate, ci și în cel al unei scriituri standardizate, paupere prin monomanie lexicală. întrucît libertinajul excesiv al spiritului disimulează nu o dată un "deșert al amorului", cum spunea Mauriac, vitregit de latura sa spirituală, de noblețea nuanțelor sale practic infinite ce se pierd între vectorii triadei erecție-copulație-orgasm. O bună parte a erosului însuși
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
câmpie care aduce puțin cu Metopolisul bănulescian, împrumută coordonatele geografiei mitice devenind un spațiu inventat ca „decor pentru uz propriu”. Nu este cu totul lipsit de realitate, dar aceasta este una banală, derizorie, susținută de personaje ciudate, individualizate doar prin monomaniile lor (numele sunt relevante: Gopo, Blainșteineru, Carbon, Bibiloi, Pichi, Cliti ș.a.). Văzută ca orizontalitate obositoare a nuanțelor cenușiului, această lume capătă un sens prin apariția antipodică a doi outsideri, Tehur și Eli, foști colegi în facultate, întâlnindu-se acum pentru
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
mirare că toți vorbesc despre același lucru și că el nu are nimic de-a face nici cu parcul, nici cu primăvara, nici cu joaca, nici cu dragostea. Presupun că această temă de conversație unică e pe cale să devină o monomanie națională: banii. Mare e grădina lui Dumnezeu... ...și mulți oameni care au terminat liceul sau facultatea, în ea. (Ajunge să-i vezi pe cei de la Vrei să fii miliardar). Pentru toți aceștia, deunăzi, cineva propunea înființarea unor colecții de cărți
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
iminenta moarte a echipajului, dacă nu se va depăși această virulență a căutării lui „Moby Dick"). Eroul melvillian suprapune uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de tragedie. Monomania lui seamănă cu „încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea „subiectivată" a lui Ishmael rămîne dominantă în primele douăzeci și cinci capitole ale romanului, asistîndu-se ulterior la o ciudată interferență a
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
cu scindări și cartelări la fel de surprinzătoare, ce caracterizează evoluția (involuția) tinerei generații în deceniile interbelice. Iar Paul Cernat, pe două coloane din patru, face un inventar convingător pentru ce va să zică mulțimea deviațiilor într-un cuprins deliberat - și vinovat - acuzat de monomanie extremistă. În chiar cuprinsul școlii gustiene și al echipelor regale de sociologie, cele două paradigme au conlucrat din plin, cel puțin până la radicalizarea din 1936-37, Mircea Vulcănescu nefiind nicidecum singurul care a „stabilit punți între cele două personalități divergente“ (D.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]