62 matches
-
și tropi: comparația, epitetul, repetiția, personificarea. 1.3.3. Mijloace lexicale: arhaisme, cuvinte învechite etc. 1.3.4. Structura operei literare: moduri de expunere: narațiunea, descrierea, dialogul; vorbirea directă, indirectă 1.3.5. Elemente de prozodie: rimă, tipuri de rimă, monorima, rimă împerecheata, rimă încrucișata, rimă îmbrățișată; ritmul, măsura, troheul. ------------ * Conținuturile marcate cu asterisc sunt facultative. 2. Practică rațională și funcțională a limbii 2.1. Compunere 2.1.1. Compunere reproductiva a) dezvoltarea planului de idei: Krotitel' - L'. Ondrejov; Katarina, Tri
ANEXĂ din 30 iunie 2008 privind aprobarea programelor şcolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară Limbă şi Comunicare - Limbi materne, clasele a V-a - a VIII-a*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
câte patru elemente). Se folosesc versuri scurte (arareori se depășește măsura de opt silabe), iar al doilea vers din fiecare pereche e marcat adesea cu o cezură finală. Versurile se grupează de regulă în catrene; rima este împerecheată (mai rar, monorimă sau încrucișată) și apelează frecvent la asonanțe sau chiar rimă zero. Muzica de manele, fiind un gen în mare parte comercial, este promovată prin producerea de videoclipuri. Există o diferențiere clară între cântăreți în funcție de bugetul investit în acest scop. Astfel
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
din cauza unei satire la adresa membrilor familiei. Filologi medievali au declarat ca au existat trei mari poeți din Yemen: Imru’ al-Qays, Hassan ibn Thabit și Abu Nuwas. Ca formă, poeziile lui Abu Nuwas continuă tradiția literară arabă prin metrica rigidă și monorimă. În schimb, el renunță la vechile teme poetice (pierderea iubitei, viața în deșert) și chiar le parodiază. S-a remarcat prin poemele sale bahice (ar.: "khamriyyăt") și homoerotice, prin stilul său ironic și cinic. Poezia lui Abu Nuwas reprezintă o
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
ul (denumit și "غزل", "Cassidè", "Caçida" sau "Ghazel") se poate defini ca o poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimează între ele, rima păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă urmează "radif"ul — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar ultimul distih conține
Gazel () [Corola-website/Science/306018_a_307347]
-
Stéphane Mallarmé, traducerea realizată de Emil Gulian este cea mai reușită. Același critic constată că traducătorul a păstrat efectele estetice din textul original: cadru, anecdotă, dramatizarea simțirii, timbru, dificultăți formale, refrenul original "nevermore", păstrând „felul de a rima al versurilor, monorima în or”, sistemul rimelor interioare și chiar versul povestitor. Text Commentarii Audio Video Multimedia
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
tematică, cât și prin „"viziunea muzicală de ansamblu"”. Versurile apelează la un limbaj cu elemente arhaice și regionale și la imagini poetice ce creează o atmosferă ancestrală, uneori martoră a fantasticului; prosodia alătură tipuri de rimă specifice versului popular (împerecheată, monorimă, rimă prin asonanță) cu metri și ritmuri savante. Muzica este una de factură progresivă, împrumutând elemente din limbajul muzicii culte și citând câteva ipostaze din istoria muzicii: un vocabular armonic bogat (tonal sau modal), o ritmică diversă (poliritmii, ritmuri aksace
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
s-or vesteji, îi vor veni pețitori. Acesta, din dorința de a nu o pierde, îi răspunde: În aceste balade, culese de E. Hodoș, se foloseste repetiția, hiperbola, pronumele relativ-interogativ. În ceea ce privește versificația, este caracteristică rima populară în care abundă perioadele monorime. Seria de "Poezii poporale din Bănat" se încheie cu volumul III, "Descântece". Acest volum cuprinde descântece de tot felul, însoțite de explicații ale ceremonialului cu care se rosteau. Dacă o fată îmbătrânea, se ducea la vrăjitoare și-i dădea un
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
păstrat o funcție ritualică, ceremonială, sesizabilă în al-Andalus cu ocazia sărbătorilor religioase islamice - "‘id al-fițr" sau "‘id al-aḍḥă". Modernismul nu s-a eliberat complet de influențele preislamice, astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
mai elocventă decât predecesorii săi. O qașīdă este caracterizată de un număr de constrângeri formale și tematice destul de rigide. Fiecare vers ("bayt") este împărțit în două emistihuri, separate printr-o cezură, o pauză ritmică ce ușurează recitarea și susține cadența. Monorima este obligatorie, începând cu finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana în care se face rima; astfel, o qașīdă cu rima în lam se va numi "lămiyya", una cu rima în
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
scurtă. O succesiune de silabe de lungime fixă formează un picior, iar un vers este considerat o succesiune de picioare metrice. Cel mai important metru este cel numit "țawīl" (lung). Astfel, ritmul interior al poeziei este fixat de metri și monorimă. Din punct de vedere al conținutului, este de preferat ca fiecare vers să aibă un înțeles de sine stătător; lipsa acestui atribut era considerată un defect de stil în acele vremuri. Desigur, faptul că fiecare vers avea un grad ridicat
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
a început să scrie de timpuriu, cîștigând o notorietate care avea să crească neîncetat. Opera lui poetică se compune din cinci sute de gazeluri, o sută de catrene și câteva poeme în distihuri. Gazelul, poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt distribuite astfel: versurile primului distih rimează între ele, aceeași rimă păstrându-se în al doilea vers al celorlalte distihuri, primul vers rămânând nerimat. Gazelul apare în cadrul poeziei lirice persane în secolul al X-lea, reflectând caracteristicile acesteia. Blamul religios
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
și gazelele, întrucât o regăsește pe Layla în ele, astfel putem observa un caracter totalizant a iubirii. Totodată, misticii persani au văzut în legenda lui Majnun expresia simbolică a căutării mistice. Ghazal definește o poezie lirică de origine persană, în monorimă, împărțită în jumătăți de versuri (misra`) având ca temă centrală dragostea. Poeții de "ghazal" sunt în principal beduini: Urwa ibn Hizam (poet din clanul Udhra, se spune că a murit din dragoste pentru verișoara sa Afraa), Jamil (poetul suferinței, devotamentului
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]