1,878 matches
-
de seamă ocolul ultimelor luni și n-am găsit nimic, nu vrednic de povestit, dar nici măcar mediocru și curent. O socoteală care nu mă întristează totuși și care mai ales nu-mi răpește certitudinea că în mijlocul acestei absențe, în mijlocul acestei monotone desfășurări de fapte neutre, eu rămîn un aventurier." În cîteva zeci de pagini de carte, mai puține, oricum, decît cele 126 ale manuscrisului, poți urmări, cu toate astea, o poveste. Un roman nu de escapade frugale și iuți - eroul lui
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Rodica Zafiu Textele parlamentare despre care am vorbit și săptămîna trecută oferă, în ipostaza lor de sursă documentară pentru româna vorbită, și exemple de formulări cu adevărat stîngace, neglijente, involuntar comice. Pe fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitorești de spontaneitate orală, care însă riscă să producă și unele improprietăți și anacoluturi. Cu toate tentațiile ironizării, trebuie să admitem că acestea sînt, ca procent, în limitele normalității; suspect
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
iubirea". Negustorul de vinuri Leonard Bâlbâie, reprezentantul unei firme străine în Vladia, personaj secundar care apare în Stăpânirea de sine, devine protagonist într-un adevărat roman de aventuri Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990). Vladia, ca lume închisă, monotonă, hrănindu-se din propriul trecut, este termenul stabil al unei ecuații mai complicate, un fel de constantă a cărei valoare solicită recalculări periodice. Ce este Vladia nu e ușor de răspuns, dar sunt câteva lucruri sigure. E un orășel de
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
totuși fără o esență propriu-zisă. Pornind de la mizeria anilor `90, Gospodinov expune cinic pe de o parte probleme conjugale, dar ne și deschide ochii asupra lucrurilor peste care trecem prea grăbiți zilnic și care au devenit parte a unui peisaj monoton. Deși cu o dimensiune mică, fiecare capitol reușește să relateze Într-o nuanță cenușie o concluzie clară, fapt admirabil, dar care Își pierde farmecul În acest tot unitar parcă prea aglomerat. Imaginea recurentă a căsniciei ratate are În centru ideea
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
verdele crud al primăverii. Trist și singuratic, așa cum îl vedeam, părăsit - parcă - de toți. Câțiva bătrâni - melancolici și eiașteptau câteva raze de soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele se cam lăsa așteptat... Pe fundalul acesta monoton s-a petrecut totul, sau măcar începutul. Totul, adică minunea, căci orice gând bun și orice răsuflare caldă sunt minuni. În ochii obosiți de veșnicul ton neutru din jur mi-a sărit un ghemotoc plin de culoare. Mi-a sărit
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
strict în tiparele Băsescu versus Ponta sau invers. V-ați lăsat seduși de propriile vorbe, învăluite protector de tehnologia camerelor, a carelor TV, a antenelor parabolice ridicate prin piețe, gadgeturi adunate la picioarele voastre de vedete repetitive și tot mai monotone. V-ați lăsat păcăliți de lumea luxurianta a studiourilor pline de cabluri, de oameni cu căști în ureche, de pudra pe obraz, de secunde până la ”intrarea în direct” și de reporteri de teren. Nu mai sunteți în direct de mult
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi poștalion". Finalul poeziei aduce în spațiul textului o melancolie difuză, distanța nu mai are conotații benefice, ea capătă însemne ale destrămării, iar momentul inițial al extazului procurat de impulsul erosului este urmat de inserția timbrului elegiac
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
afirmație, evident, suspectă, ambiguă: o ironie. Viziunea ironică e strabică, "piezișă"; ea e bilingua,-n sens latin, i. e. perfidă, — cu două fețe ("comme 2 mètres de soie blanche"!), ce va sa zică echivocă. Echivoc e însuși dadaismul, cel atît de monoton în aparență, — care, luîndu-se prea în serios pe sine, și-ar nega negativismul propriu. "Dada"-ul său e dublu-negativ: față de ceilalți, ca și față de el însuși. Să aibă, oare, acest june cu monoclu, un — vorba Fraților Goncourt — "rien de strabisme
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
puse unul lîngă altul, fără articulații gramaticale, un fel de testament. Găsim titlul. Rugăciune. Dar atît. Pare extrem de simplu să iei cuvinte și să le așezi cam așa: dulap crin înger fluture etc... Numai că eu doream prin această enumerare monotonă, interminabilă, să le “trezesc”, să le dau o nouă “strălucire!”, totul să apară o rouă ubicuă, nemaipomenit de rotundă și fragedă pe brusturii vechilor prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc cuvintele “mele”, numai cele ale mele. N-am putut, nici nu
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
sacre ale renașterii țării: libertate, democrație, Occident, America, bogăție. Închisesem ochii și-mi astupasem urechie să nu văd și să nu aud că Mesia cu o mie de capete venise să ia țara în stăpânire. Ploua în acea zi. Ploaie monotonă și rece de primăvară care întârzia după o iarnă haotică. Dar cum întreaga țară era un haos, nu se putea face nimic. Imobilizat în pragul ușii de la intrare a Institului, cântăream riscurile de a fugi până la stația de autobuz, al
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
prins în angrenajul argumentativ al cărții lui I. Lascu, te obișnuiești cu acea senzație de déjà-lu, de repetiție, de monotonie (care există tocmai pentru că acest studiu se mulează - dovadă a fidelității - pe opera integrală a lui Camus considerată și ea monotonă ca o obsesie prin întâlnirea la tot pasul a acelorași idei).
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
noi, realmente inteligent, deosebit de cultivat, cu studii serioase, capabil să facă speculații și să topească în prozele sale informații și teorii dintre cele mai variate: din fizică, matematică, istorie, patristică (mânuirea documentelor străvechi, fictive sau nu, are farmec borgesian)... Evitând monotonul, Bogdan Suceavă se mișcă cu ușurință în mai multe registre scriindu-și prozele matur și fără stridențe. De pildă, Tata a vrut televizor sâmbătă seară este o foarte amuzantă povestire din epoca comunistă, în vreme ce Sensibile aplicații și Ultimul diamant al
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
prin opera sa, a poetului și gânditorului și aveam să-l cunosc mai de-aproape nu peste mult. Dar prima oră de curs a profesorului de filosofia culturii a fost pentru mine dezamăgitoare pentru că îl auzeam citind cu o voce monotonă din Orizont și stil, cartea sa pe care o citisem și recitisem încă din anii de liceu. Eram dezamăgit ca un om al Evului Mediu târziu care privind spre o miniatură dintr-un in-folio mult râvnit și descifrând cuvintele înșirate
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ori poate că pur și simplu așa ceva se întîmplă oricând și oriunde: fapt e că se bucura de simpatie printre studenți tocmai pentru că nu părea să facă nimic ca să o caute. Trecea în revistă, imperturbabil, transformările fonetice, cu o voce monotonă și cu aerul că o asemenea ocupație e în sine destul de importantă și chiar plăcută; tînărul public aflat întîmplător în zonă fiind liber să participe sau nu la un exercițiu intelectual. Se legau de el o seamă de povestiri, de
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
calm ceva de genul: "Rezultă că dumneavoastră n-ați înțeles caracterul regulat al transformărilor fonetice. Pentru că "a" în poziție nazală și neaccentuată.... " și, întors spre tablă, a continuat pentru încă o jumătate de oră, cu răbdare și cu aceeași voce monotonă, explicațiile de dinainte... De neuitat a fost și scena care l-a avut ca al doilea personaj pe colegul Bogdan Ghiu. Bogdan scria poezii, avea lecturi moderne și interesante - și în genere evita o frecventare exagerată a cursurilor. În mod
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
dezvoltată în tine Pelicanul se îmbată hrănindu-te. 27 oct. 2003 * 1 Până în adevărul și minciuna genezei, Până în adevărul și minciuna Judecății, M-a supt răul și a făcut din mine puntea Pe care calcă slab cei chemați În șir monoton din morminte Să explice lumina și bezna de care au avut parte. Și iată nu mă lupt cu el, așa cum m-a sfătuit sfânta carte, Ci îmi ascut gândirea pe cuvintele rugăciunii Până în sămânță ultimă a vieții, Până când vine învierea
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
specialiștii la surditate) și auzi pe cineva spunând că nenorocirile ce l-au lovit succesiv și atât de nemilos reprezintă adevărata pedeapsă capitală care-l poate ajunge pe un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se înșeală: își aminti că Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, izgonindu-l din timpul nesfârșit. Că doar vremea limitată reprezintă pedeapsa capitală.) Întunericul era colorat, doar că
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
neîntrerupt ogorul. }ăranii din Hadernsee ieșeau dimineața pe cîmp și priveau cerul pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea scurgerea monotonă a apei, care țîșnea din burlanul zincat, nou-nouț. Bodogăneala localnicilor o auzise încă de la venirea sa la Hadernsee. Nu pricepuse exact ce voia să însemne acea ,sfecla cade peste morți". Dincolo de sensul ascuns al propoziției, îl frapase, mai ales, neobișnuita
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Citește mai mult Te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Citește mai mult Te intrbi ce fac?Stau în planul sferical unui gândcu fața întoarsă spre apuscitesc, iubesc sau tac,despic amurguricu umbre de la răsărit;din ziduri curg păpuși de cearăși dintr-un capăt până-n altul,un pianist nebun repeatăacelași monoton motiv,se împiedică mereu de același prag.Mă întrebi, ce fac?O, iarăși scriu, vorbesc năucă,pe clape de pian dezacordat;aceeași clapă, același sunetînvie linii subțiri și impreciseîn camera albă cu patul nefăcut.... XXII. TU CREZI... EU TAC, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Scutariu, elevul, colegul și prietenul nostru. Dumnezeu să-l ierte ! TĂCERE In memoriam George Scutariu Scrâșnește firul de nisip, ce cade De pe clepsidra noastră, grea și rece, În timpul fluviu, care curge, trece Și-ajunge uneori și în cascade. Iar unda monotonă ne petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece. E sufletul cel trist, în piept, fântână, În care soarele nu se răsfrânge, Doar noaptea ce se lasă e stăpână Și liliacul
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
Pavel Șușară Daniela Chirion Pictura sa, puțin cunoscută încă, dar cu un imens potențial de reprezentare și de comunicare, marchează, în mod decis, o ruptură - una care ar putea fi chiar o problemă de generație -, atît față de discursul monoton și pleonastic al expresiilor alternative și al nenumăratelor insurgențe domesticite, cît și față de retorica doctrinelor înalte, de acel gen de artă care caută spiritualitatea în silogisme și sfințenia în titluri. Atît prin desenul de un laconism extrem, dus uneori pînă
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
un an pasaj din roman) și, pe de altă parte, fără a fi lingvist, nu poți să nu observi în acest bocet preponderența lexicului de sorginte latină: În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
păcat separându-se de Dumnezeu, iar pe de altă parte a personificat lumea, înaintând în relația cu ea ca și cum ea ar fi fost o persoană, idolatrizând-o. Lumea și-a pierdut atunci transparența spirituală, oprindu-1 pe om în legile ei monotone și ciclice ca într-o robie. Înstrăinându-se de Dumnezeu prin păcat, protopărinții s-au înstrăinat între ei și de restul creației, pierzând transparența comuniunii interpersonale, devenind ca niște exilați neliniștiți în lume și transmițându-i și acesteia blestemul lui
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]