78 matches
-
care am revenit adesea de multe ori în drumurile noastre sud-americane, cu bucurie. Cum au maculat și au urâțit popasul nostru, în această casă frumoasă, "colaboratorii mei cu ochi albaștri" de la Ambasadă sau din Centrala "Cooperativei Ochiul și Timpanul", câteva "MONSTRE" (nu mostre) din dosarul de la securitate: D/3130 /T.I. dos. Nr. Fn Strict Secret Tov. Ltcol. Radoi 10 nov. 1981 Tov. Ltcol. Iliescu Analizăm împreună Situația lui Săvescu Col V. Recan Se dețin informații din care rezultă că în perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se hotărăște să taie firul și ce credeți că se întâmplă? Pacientului i-au căzut urechile, respectiv "uneltele de producție"! Sumbru, dar adevărat!). Am extras în mod "aleatoriu" cum chipurile se petrece la alegerea completelor de judecată în instanțe câteva "MONSTRE" de interceptări, care arată clar că "pseudo-excursionistul" Alin Săvescu, împreună cu soția și cu cei apropiați, puneau la cale o "lovitură de stat", cu câțiva ani înainte de decembrie '89 și de Referendumul din 2012. UM/0639/31 STRICT SECRET D00304746 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un sens adiacent relevă aparent contradictoriu faptul de a păstra amintirea, urma, memoria. Pe această filieră avem mormântul, inscripția, statuia, pentru că din monere derivă și monumentum. Nu spunea Ranetti despre momentele caragialești că sunt monumente ? „Monstrul e un avertisment.” („Le monstre est un avertissment.”) spune Jean Clair, iar accepția pe care el o dă avertismentului este aceea de întoarcere a refulatului, a primitivului. Asupra a ce ne avertizează Caragiale ? Ce vede el și noi nu știm încă a vedea ? Și ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
transmitea starea de exasperare, de nervozitate a devenit aici un efect patologic care codifică o nevroză acută. Tensiunea nervoasă mediază nu doar deformarea percepției, ci și accesul la o experiență religi- oasă la confiniile cu trauma. În La fabrique du monstre dans l’art moderne. Homuncules, Géants et Acéphales, Jean Clair remarca schimbarea de paradigmă în regimul reprezentării monstruozității sub specia gigantescului, de la giganții benefici la cei malefici, ultimii prefigurându-i pe marii lideri ideologici genocidari, Hitler, Stalin etc. „Le changement
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
farmecele Bugazului. Asta locotenentul remarcase deja și nu-i displăcea. Nici la frumusețea peisajului nu rămânea nepăsător, doar că îi era teamă de singurătatea lungilor seri de iarnă ce vor veni. Ieșirile cu camarazii, sfârșind cel mai des cu chefuri monstre, nu ar fi, în niciun caz, suficiente să i le umple, mai ales dacă o femeie frumoasă nu vine să-și vâre nasul ici-colo. Dar învățătorul spunea lucruri interesante, era plăcut să-l asculți, îl lăsă să-și continue dizertația
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
creșterea puterii sale soft, o formă de putere ce se bazează mai mult pe cunoaștere și cultură de-cît pe forță militară. Aceasta seamănă cu "cel de-al treilea val de globalizare" despre care vorbea Huntington. Această soft-power ar putea de-monstra și o preocupare mai mare pentru ches-tiuni sensibile cum sunt cele legate de climă, de comerț, poate și cu o participare sporită a puterilor emergente (China a devenit, între timp, principalul poluator global) la gestionarea acestor probleme sensibile și la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Oh, leș Beaux-Arts! Nicolae Manolescu „Artă a murit de mult timp, cum o dovedește dispariția termenului «beaux-arts»”, scrie Jean Clair în cartea lui de la Gallimard intitulată Hubris. La fabrique du monstre dans l’art moderne. În realitate, nu artă a murit, ci artele frumoase sau, cum se spunea altădată, cu un calc după franceză, beleartele. Cauza trebuie căutată în divorțul dintre artă și frumos. Leș Beaux-Arts au onorat o lungă tradiție
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
de părere Consiliul Național al Audiovizualului, care colaborează, de anul trecut, cu Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române, pentru monitorizarea transmisiunilor posturilor de radio și de televiziune centrale, la ore de vârf, ca să strângă mostre (nu, nu monstre) de "corectitudine" a limbii române folosite. Prima etapă a acestei monitorizări, din octombrie-noiembrie 2007, s-a finalizat cu un raport a cărui sinteză, cu toate savuroasele-i - de n-ar fi triste... - constatări a fost publicată în numărul 50 al
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
Elenă Badea Lacrimile în ochii fiecărui om pot apare din diferite motive, de multe ori chiar și fără ca el să observe, insă detaliile descoperite de un fotograf, care a analizat 100 de monstre la microscop, sunt fascinante. Lacrimile pot apare când tai o ceapă, din cauza unei alergii sau ca urmare a unor emoții intense, însă ele sunt secretate permanent și de glandele lacrimale pentru a curată, umezi și dezinfecta globul ocular. Corpul fiecărui
Momente unice în experiența umană, într-o galerie fascinantă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79200_a_80525]
-
comportamente care în zilele noastre ar fi considerate inacceptabile erau privite cu mai multă toleranță în trecutul nu foarte îndepărtat. Koestler a băut enorm. Nu putea și nici măcar nu dorea să se stăpânească. Aproape în fiecare capitol sunt povestite chefuri monstre, scandaluri legate de beție, probleme cu poliția din acelasi motiv. Alta a fost însă marea lui problemă: modul abuziv în care trata femeile. Toate cele trei soții au trebuit să accepte sute de infidelități. Scriitorul avea tot timpul amante și
Maniheism la două capete (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6266_a_7591]
-
afirmându-se mai târziu ca pictori. Contemporanii au lăsat mărturii și despre mereu reluata alternanță între mânuirea penelului și mânuirea armelor, despre lungile răgazuri de destindere între două tablouri pe care pictorul le petrecea în cartiere rău famate, făcând chefuri monstre și încă-ierându-se cu cine-i ieșea în cale. Nu numai cele două moduri de folosire a timpului erau antagonice, ci și cercurile pe care le frecventa. Născut la Milano, dar crescut în satul Caravaggio, care i-a inspirat pseudonimul, s-
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
de ce nu ți-ai asumat și tu, intelectual cinstit, slujitor al (uto piei) ma ximalismului etic, dacă nu neapărat o halcă babană, „ca toată lumea“, măcar o partitură decentă în marele concert! Repet: mă umilește ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale, reticenți la demnități etc. În comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pare a fi, Don DeLillo nu mai are nevoie să-și demonstreze aptitudinea de a construi edificii epice. Și nici măcar pe aceea de a le dărâma, deoarece a recurs (demonstrativ sau nu) și la deconstrucție, jucându-se de-a dilatarea monstră a timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text de dimensiunile unei nuvele conținând meditații
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, întro altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea acestei făpturi, nici măcar când se pretinde un om învățat. Revin însă la propoziția de mai sus al lui Cicero. În ce privință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
63, 67, 97, 141, 142, 168, 183, 185- 186, 194 ~ de a exprima ceva străin sen sului 82-83, 132-143 E enigmă 30, 38, 186 ens finitum 122 ens imaginarium 81 (n. 69) ens rationis 81 (n. 69) essentia 166 „étrange monstre“ (Pascal) 70 exces 20-21, 53, 103 (n. 95), 132 (n. 128), 141, 161, 194, 196 ~ al voinței (vezi „voință“) excedere ~ a comprehensiunii 19, 32, 46-47, 69, 97, 150, 157, 159-160, 163, 167, 191 ~ a gândirii obișnuite 20-21, 33, 46, 47
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la "soluțiile" aporeticii, adică la sistematizarea lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create de ofensiva forței (chiar a acelei forțe ce servește o mare idee), se mângâie cu speranța că la un tribunal al istoriei toate triumfurile înălțate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, într-o altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea acestei făpturi, nici măcar când se pretinde un om învățat. Revin însă la propoziția de mai sus al lui Cicero. În ce privință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
63, 67, 97, 141, 142, 168, 183, 185- 186, 194 ~ de a exprima ceva străin sen sului 82-83, 132-143 E enigmă 30, 38, 186 ens finitum 122 ens imaginarium 81 (n. 69) ens rationis 81 (n. 69) essentia 166 „étrange monstre“ (Pascal) 70 exces 20-21, 53, 103 (n. 95), 132 (n. 128), 141, 161, 194, 196 ~ al voinței (vezi „voință“) excedere ~ a comprehensiunii 19, 32, 46-47, 69, 97, 150, 157, 159-160, 163, 167, 191 ~ a gândirii obișnuite 20-21, 33, 46, 47
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
une folie"), madame Ionescu îi pune coarne bărbatului său și el habar n-are... c'est à se tordre... a venit la Charles o fetiță de 15 ani și l-a rugat să-i ia fecioria... A avut câteva succese monstre... să vezi... - Și Arabella? Arabella era metresa lui de multă vreme și alcătuise cu dânsa aproape un menaj (dar cu despărțiri mari, semănând aproape definitive). Ioana povestea despre ea lucruri uimitoare și, cu toată viața ei de câine al nimănui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că i-ar fi părut bine de-a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca și aiurea, sînt tot mai mulți cei care - vorba lui Caragiale - „simt enorm și vă[d] monstruos”. încărcat cu amărăciune sau cu ură, cuvîntul „monstru” se întîlnește, de asemenea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mare etc. La toate acestea se adaugă și iluzia că mâncarea de la McDonald's ar fi un chilipir și că un astfel de loc super-standardizat oferă oamenilor, pe lângă mâncare, și distracție maximă 192. Potrivit lui Ritzer, există încercări de a de-monstra că sistemul ar funcționa la fel de bine și dacă interesul pentru calitate ar crește. Exemplul oferit în acest sens ar fi francizele Starbucks și Seattle's Best, care, în pofida meniului fix, oferă o calitate mai bună la preț mic. O altă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Parisiens veulent bien être émus, attendris, touchés... mais ils ne veulent point que cela dure longtemps" [de Kock, 1867, p.108]. 128 "Cette fille, Yvette, me déconcerte absolument, d'ailleurs. C'est un mystère. Și elle n'est pas le monstre d'astuce et de perversité le plus complet que j'aie jamais vu, elle est certes le phénomène d'innocence le plus merveilleux qu'on puisse trouver. (...) ou bien fille de quelque homme de haute race, de quelque grande artiste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dames, leș plus étranges histoires circulaient, chacun donnait des renseignements opposés et prodigieux. (...) Une légende se formait" [Zola, Nana, p.451, 452]. "Cette fille, Yvette, me déconcerte absolument, d'ailleurs. C'est un mystère. Și elle n'est pas le monstre d'astuce et de perversité le plus complet que j'aie jamais vu, elle est certes le phénomène d'innocence le plus merveilleux qu'on puisse trouver. (...) ou bien fille de quelque homme de haute race, de quelque grand artiste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]